Cele aproape 400.000 de rapoarte secrete publicate de Wikileaks în octombrie 2010 sunt documente din timpul războiului și ocupației americane din Irak din perioada ianuarie 2004 – decembrie 2009. Rapoartele dau detalii despre evenimentele la care au participat sau au fost martori militarii americani și scot la iveala orori pe care guvernul SUA a încercat să le ascundă de-a lungul timpului. Rapoartele deconspirate vorbesc despre peste 100.000 de victime irakiene înregistrate în această perioadă. Acest film nu face parte din categoria documentarelor interzise, însă cu siguranţă scoate la iveală informaţii incomode pentru cei care conduc lumea.

Charile este conducatorul unui grup de hoti care vrea sa fure lingourile de aur dintr-un seif din Venetia. El este supervizat de John, un batran hot care vrea sa se retraga din activitate. Lovitura este un succes total si banda se indreapta spre Alpi. Insa Steve Frezelli, unul dintre ei, ii inseala si fuge cu aurul, omorandu-l pe batranul John. Charile jura sa se razbune si impreuna cu Stella, fiica lui John, pune la cale un plan prin care spera sa il prinda pe Steve si sa-si recupereze banii.

Banchizele se topesc, pădurile dispar… Peste tot în lume, omul distruge natura. În Africa, în delta râului Okavango, se află ultimul paradis terestru unde animalele pot să se joace în deplină libertate. Aici, mangusta Billy şi Socrate, cel mai bun prieten al său, un leu vegetarian, aşteaptă evenimentul anului: revărsarea râului, care va inunda delta şi va asigura astfel, supravieţuirea tuturor. Dar de data aceasta apa nu mai vine… Billy împreună cu Socrate vor porni să caute apa. Şi aceasta mai ales ca să-i dovedească fiului său că e un tip de ispravă. În decursul periplului lor vor întâlni animale care de care mai neobişnuite, venite să se refugieze aici, după ce oamenii le distruseseră locurile de baştină. Billy va descoperi că apa nu mai ajunge în deltă pentru că a fost construit un baraj, unde se va produce energia unui complex hotelier de lux. Vor reuşi Mangusta, prietenul său leul şi toate celelalte animale să salveze delta?

Intrecerea a doua mari puteri – SUA si URSS – a prins diverse forme: economice, politice sau militare. Acestea doua isi disputau suprematia globala pe toate planurile, dar cea mai frumoasa intrecere a fost data pe taramul stiintei: intrecerea aerospatiala. In 1969, intreaga omenire avea sa fie conectata la un eveniment epocal: primul pas pe Luna. Era colonizarilor spatiale a inceput odata cu primul om pe Luna, si cu celebrele cuvinte rostite de Neil Armstrong: „Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire!” Dar nu despre aselenizare vom discuta aici, ci despre primul retroreflector plasat pe Luna.

Cel mai faimos astronaut, Neil Armstrong a fost primul care a pasit pe Luna, acum 42 de ani. Milioane de oameni au vazut imagini cu aceasta reusita, desi inca mai exista sceptici care cred ca omul nu a ajuns niciodata pe Luna.

Pe langa urmele lasate pe suprafata lunara si un seismograf pasiv, Armstrong a mai lasat ceva, un retroreflector. Astronautii Buzz Aldrin si Neil Armstrong l-au lasat aici pe 21 iulie 1969 iar acesta este folosit si astazi, fiind singurul experiment Apollo care inca mai ruleaza.

Retroreflectorul consta intr-o serie de reflectoare mai mici, realizate dintr-un tip special de oglinzi cu proprietatea de a reflecta intotdeauna lumina din directia din care provine aceasta. Aceste reflectoare pot fi luminate de un laser de pe Pamant. Fasciculul de laser reflectat poate fi observat cu ajutorul unui telescop, oferind o masuratoare foarte precisa a distantei dintre Pamant si Luna. Chiar si dupa mai bine de 40 de ani, este singurul experiment Apollo care intoarce date pe Pamant si inca mai functioneaza. Multe dintre aceste masuratori au fost realizate la Observatorul McDonald din Texas inca din 1969. Au fost realizate masuratori si din observatoare din Hawaii, California, Franta, Australia si Germania.

Astfel se poate masura distanta dintre Luna si Pamant cu o marja de eroare de numai 3 centimetri, destul de precis, tinand cont ca Luna se afla la o distanta de 385.000 kilometri.

Distanta pana la Luna se calculeaza aproximativ folosind aceasta ecuatie:

Distanta = (Viteza luminii x Timpul necesar luminii pentru a ajunge inapoi) / 2

La suprafata Lunii, fasciculul de laser are doar 6,5 kilometri latime. Lumina reflectata este foarte slaba si nu poate fi vazuta cu ochiul liber: din 1017 fotoni trimisi spre reflector doar unul la un interval de cateva secunde ajunge inapoi pe Pamant, chiar si in conditii bune. Aceasta masuratoare este una dintre cele mai precise care s-a efectuat vreodata.

Experimentele au oferit multe informatii importante. Am aflat cu cat se distanteaza Luna de Pamant, am aflat despre variatia orbitei sale si am putut testa teoria relativitatii a lui Einstein. Aceste variatii in rotatie sunt in stransa legatura cu distributia masei in interiorul satelitului nostru si implica existenta unui nucleu mic, lichid.

Profesorul Carroll Alley de la Universitatea din Maryland, s-a ocupat de aceste experimente in toti acesti ani. Alley explica cum functioneaza: „Un puls de laser de pe Pamant loveste retroreflectorul aflat pe Luna, si-l trimite inapoi spre Pamant exact de unde a plecat. De obicei, ajunge doar un singur foton”.

Este dificil de „tintit” oglinzile, insa astronomii fac acest lucru de 35 de ani. In acest fel, de cateva decenii, astronomii urmaresc orbita satelitului si ne-au adus numeroase date importante. Am aflat astfel ca Luna ar putea avea un nucleu lichid, ca se indeparteaza cu 3,8 cm pe an si ca forta universala a gravitatiei este foarte stabila. Fizicienii au putut folosi rezultatele experimentelor pentru a verifica teoria relativitatii a lui Einstein, sau pentru a examina orbita satelitului cu o precizie milimetrica, aceasta metoda fiind de 10 ori mai precisa decat cele folosite inainte. Si cine stie ce s-ar mai putea descoperi…

Reflectorul amplasat pe Luna a functionat corespunzator, desi la inceput au crezut ca ar putea fi acoperit de praf, sau distrus de meteoriti. Neavand nevoie de o sursa de energie, acest experiment continua, si cine stie, poate va fi folosit chiar peste alte zeci de ani.

Articolul a fost scris folosind informatii de pe siteul http://science.nasa.gov/

Mai jos puteti urmari un astfel de experiment ce arata ca omul a ajuns pe Luna, realizat de Mith Busters. S-a folosit retroreflectorul lasat pe Luna in Apollo 15, pe 31 iulie 1971. Apollo 15 a fost a patra misiune (din cele sase pana acum) cu echipaj uman care a aselenizat.

In articolul din Mufon UFO Journal, Tom Keller, inginer aerospatial care a lucrat ca analist informatician pentru NASA Jet Propulsion Laboratory, reproduce mai multe declaratii ale lui Ben Rich, facute pe patul de moarte, privind realitatea vizitatorilor extraterestri coborati din OZN-uri si posibilitatea ca militarii americani sa calatoreasca printre stele. Citam mai jos cateva dintre acestea.
  

  „In Skunk Works eram un grup mic dar foarte unit, constand din circa cincizeci de vechi ingineri si proiectanti si poate circa o suta de mecanici si muncitori. Obiectivul nostru era sa construim serii mici de avioane foarte avansate, pentru misiuni ultrasecrete”.
  

  „Noi posedam deja mijloacele necesare zborului interstelar, dar aceste tehnologii sunt inchise in proiecte negre. Ar fi o minune dumnezeiasca ca ele sa ajunga vreodata in folosul omenirii”. „Cu tehnologiile de care dispunem putem aduce pe ET la noi acasa. Nu ar fi necesara o viata de om pentru asta. In ecuatii exista o eroare si noi stim care este. Avem capacitatea de a zbura printre stele. Inainte de toate trebuie sa intelegeti ca nu vom ajunge la stele prin propulsie chimica. In al doilea rand, trebuie sa proiectam o noua tehnologie de propulsie. Ceea ce avem de facut este sa aratam unde a gresit Einstein”.
  

 Intrebat cum functioneaza propulsia OZN, Rich a raspuns printr-o alta intrebare „dar perceptia extrasenzoriala cum functioneaza?”, precizand apoi ca explicatia ambelor fenomene sta in faptul ca toate punctele din timp si din spatiu sunt conectate intre ele.
 

   Intr-un e-mail din 1999, ufologul William L. „Bill” McDonald afirma ca un alt inginer legendar de la Lockhead – John Andrews, bun prieten al lui Rich – i-a confirmat, in numeroase discutii, ca faimoasele vehicule militare fara pilot (UCAV) construite de aceasta companie, dar si alte avioane militare, au folosit principii aproape „biomorfice”, inspirate de nava extraterestra prabusita la Roswell. Ben Rich i-ar fi declarat lui Andrews, inainte de a muri de cancer, ca exista doua tipuri de OZN-uri „unele pe care le-am construit noi, altele pe care le-a construit EI”. Opinia lui Rich era initial ca marelui public nu trebuie sa i se dezvaluie adevarul despre OZN-uri si extraterestri, deoarece oamenii simpli nu vor putea niciodata sa traiasca cu un astfel de adevar. Totusi, in ultimele sale luni de viata a inceput sa se gandeasca daca nu cumva „acel «consiliu international corporatist de administratie», care este preocupat de «subiect» nu reprezinta cumva o problema chiar mai mare pentru libertatea personala a cetatenilor decat prezenta vizitatorilor nepamanteni”. Aceste idei sunt cuprinse si in scrisori trimise inca din 1986 de Rich lui Andrews, scrisori care azi sunt cunoscute si reproduse inclusiv pe internet.
  

 Recent si Boyd Bushman, unul dintre inventatorii rachetelor Stinger, a declarat ca „vizitatorii OZN sunt reali”. Cu aceeasi ocazie, pentru a evidentia secretomania care inconjoara utilizarile militare ale fenomenului OZN, s-a mai reamintit un incident. In 1997 viceamiralul Thomas R. Wilson, care era seful informatiilor pentru statele majore reunite ale armatei (si care a devenit ulterior directorul Agentiei pentru Informatii a Armatei SUA), a fost extrem de frustrat atunci cand i s-au furnizat numele de cod ale proiectelor legate de OZN-uri, a identificat persoanele responsabile din corporatiile implicate, dar acestea i-au interzis accesul la proiecte, pe motiv ca este permis doar celor ce „trebuie sa cunoasca neaparat informatiile respective”, ceea ce nu era cazul sau. Incidentul era cunoscut si a fost confirmat si de un ofiter al marinei militare, de mai multi ufologi, intre care Dr. Steven Greer si Richard Dolan, ca si de astronautul Dr. Edgar Mitchell, cel de al saselea om care a pus piciorul pe Luna.

DAN D. FARCAS

Despre preocuparile marilor puteri vizand folosirea capacitatilor extrasenzoriale, precum telekinezia sau telepatia in scopuri militare s-a vorbit mult in ultimii ani, mai ales dupa incheierea Razboiului Rece, dar nu se stie mai nimic, informatiile fiind extrem de bine pazite. Chiar si asa, din declaratiile martorilor care ar fi participat la asemenea experimente secrete, se stie ca atat americanii cat si sovieticii au derulat cercetari privind folosirea mintii umane pe post de arma letala. Acesta este de altfel si subiectul unuia dintre cele mai controversate filme realizate in ultima vreme, The Men Who Stare at Goats, prezentat pe ecranele romanesti ca „Omul care se holba la capre”. Ca a existat un program real al armatei Statelor Unite vizand folosirea capacitatilor supranaturale ale anumitor persoane, in scop militar, sustin si numerosi cercetatori si istorici care au studiat aceasta problema. Concluziile lor sunt terifiante...

    Mai inainte de toate, sa ne intoarcem putin in timp, pana la sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut. Atunci, generalul Albert Stubblebine era unul dintre cei mai distinsi militari americani, lider al serviciului de spionaj al Pentagonului si avand in subordine 16.000 de experti in contrainformatii. El controla la acea ora numeroasele operatiuni sub acoperire derulate de SUA in lume si ulterior a jucat un rol crucial in invaziile din Panama si Grenada. Era, daca vreti, „creierul” masinariei de razboi americane. Si tot Stubblebine a fost cel care si-a dorit cu tot dinadinsul ca intr-o zi soldatul american sa treaca prin ziduri. Era convins ca se poate asa ceva si ca urmatoarele razboaie vor fi purtate nu doar cu gloante si cu bombe, ci si cu puterea mintii. Stubblebine fusese implicat si in proiectele Stargate sau MK Ultra si desi initial era neincrezator in abilitatile paranormale, ulterior devenise obsedat de acestea. De aceea, n-a ezitat sa acorde fonduri masive pentru cercetarea in acest domeniu. Mai intai, s-a incercat antrenarea soldatilor in „vizualizarea” cu ochii mintii a unor locatii aflate la sute sau mii de kilometri distanta. Astfel a fost creat Proiectul Stargate, prin finantarea unor echipe de savanti de la Institutul de Cercetari Stanford din California, una dintre cele mai prestigioase academii de stiinta din SUA. Curand, Stanford a gazduit primele loturi de „spioni psi”, antrenandu-i in clarviziune. Abilitatile acestora au fost demonstrate chiar si in fata presedintelui american Jimmy Carter, cand spionii au reusit sa identifice un avion american doborat in Iran.

Oamenii de stiinta, surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”

    Subiectii acestor experimente apelau la o metoda bazata pe asa-numita „tehnica Ganzfeld”. Li se inducea o stare modificata a constiintei, fiind instalati intr-o camera izolata fonic, intr-o liniste totala. Jumatati de mingi de ping-pong le erau atasate pe ochi, pentru a le bloca vederea complet. Apoi, incaperea era scaldata intr-o lumina calda, rosiatica. Coordonatele geografice ale tintei erau scrise pe o bucata de hartie sigilata intr-un plic si inmanate subiectului. Acesta putea atinge plicul, dar nu-l putea desface. Scufundandu-se intr-o transa meditativa, el isi folosea „ochii mintii” spre a localiza tinta. Imagini, sentimente si impresii apareau instantaneu in creier, adesea sugerand locul vizat. Oamenii de stiinta care au supervizat aceste experimente au fost ei insisi surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”. Unul dintre singurii asemenea subiecti care a acceptat sa-si dezvaluie identitatea a fost Joseph McMoneagle, un veteran al razboiului din Vietnam, insarcinat sa localizeze bazele militare secrete ale fostei Uniuni Sovietice si sa culeaga informatii despre ele. McMoneagle a lucrat timp de doua decenii pentru spionajul american la Fort Meade, Maryland, iar activitatea lui i-a adus in cele din urma o distinctie mult ravnita – Legiunea de Merit. „Rata mea de succes a fost de 68%, spune McMoneagle. Poate ca nu suna destul de bine, dar ganditi-va ca am fost folositi adesea in cazuri disperate, cand noi eram, practic, ultima solutie. Informatiile aduse de noi erau comparate, ulterior, cu cele transmise de sateliti si de multe ori coincideau. Dar americanii nu s-au multumit sa antreneze spioni pentru a culege informatii. Ei voiau sa-i utilizeze si in scopuri mai ofensive si aceasta initiativa a fost stimulata de aflarea vestii ca si rusii antrenau soldati spre a-i transforma in „arme psihotronice”, in cadrul Razboiului Rece.

Drojdia blestemata
    Inca de la sfarsitul anilor ’60, savantii americani descoperisera ca focalizarea gandurilor negative sau razbunatoare – echivalentul „blestemelor tiganesti” – asupra drojdiei de bere inhiba cresterea acesteia. Intr-un experiment, din 194 de mostre de drojdie „blestemate”, 151 se oprisera din crestere. Intr-un altul, efectul asupra drojdiei se pastra chiar si daca oamenii care „gandeau de rau” se aflau la multi kilometri de mostrele respective! Alti biologi au remarcat ca gandurile negative puteau incetini dezvoltarea bacteriei E. coli, temutul microorganism care, aparut in mancare, poate provoca infectii grave, chiar letale. Militarii au inteles imediat importanta descoperirii: daca ar fi reusit sa antreneze spioni psi, acestia ar fi fost asasini perfecti. In mod firesc, ei au apelat la persoane recunoscute in domeniu, printre care si tanarul, pe atunci, Uri Geller, caruia i-au cerut sa ucida un porc! Doar ca Uri, evreu vegetarian, i-a refuzat, indignat: „Mi-au cerut sa omor un porc folosind doar puterea gandului. Am fost socat. Iubesc animalele si in alta ordine de idei nu-mi voi folosi niciodata calitatile psi pentru a face rau. M-am ridicat imediat de la discutii si am parasit biroul, n-am mai vrut sa stiu nimic de ei. Dar, repet, solicitarea a existat”, a declarat el.

CIA continua experimentele?
    Militarii americani n-au abandonat insa programul. Acesta s-a transformat in Proiectul Jedi si avea sa se desfasoare la Fort Bragg. Fostul sergent Glenn Wheaton a facut parte din el si a recunoscut ca i s-a cerut sa ucida diferite animale. Mai intai, s-au incercat experiente pe caini, dar soldatii nu se puteau concentra, fiind probabil vorba de o bariera psihologica. Apoi s-au axat pe capre, animale cu care ei nu puteau empatiza. „Cunosc un soldat, Michael Echanis, care reusea sa faca asta. Oprea inima unei capre daca se uita insistent in ochii animalului. El era cel mai bun dintre noi toti. L-am privit de cateva ori facand asta. Statea in fata caprei cateva zeci de secunde si animalului incepea sa-i curga sange din nari, apoi ii ieseau spume la gura si, cutremurat de spasme, se prabusea la pamant. Totul dura mai putin de un minut, l-am cronometrat pe ceas. Dar capacitatea lui a avut un pret: Michael s-a imbolnavit de inima si a refuzat sa mai ia parte la cercetari. Poate ca a fost karma, ori poate o simpla coincidenta, cert este ca a renuntat la asemenea practici. Si nici noi, ceilalti, n-am mai fost atat de atrasi de proiect dupa aceea”. Un ofiter de rang inalt, care a participat de asemenea la proiect, refuzand insa sa-i fie declinata identitatea, a marturisit ca in cele din urma Proiectul Jedi a fost intrerupt pentru ca ar fi provocat nelinisti la „nivel foarte inalt”: „Multi au inceput sa i se opuna, pe considerente religioase, considerandu-l satanic, altii credeau ca este total irational si n-are nimic de-a face cu razboiul modern ci mai curand cu Evul Mediu. Atunci cand generalul Stubblebine s-a pensionat, programul a fost oficial inchis, pentru ca Stubblebine fusese cel mai acerb sustinator al sau.”

GABRIEL TUDOR