Despre preocuparile marilor puteri vizand folosirea capacitatilor extrasenzoriale, precum telekinezia sau telepatia in scopuri militare s-a vorbit mult in ultimii ani, mai ales dupa incheierea Razboiului Rece, dar nu se stie mai nimic, informatiile fiind extrem de bine pazite. Chiar si asa, din declaratiile martorilor care ar fi participat la asemenea experimente secrete, se stie ca atat americanii cat si sovieticii au derulat cercetari privind folosirea mintii umane pe post de arma letala. Acesta este de altfel si subiectul unuia dintre cele mai controversate filme realizate in ultima vreme, The Men Who Stare at Goats, prezentat pe ecranele romanesti ca „Omul care se holba la capre”. Ca a existat un program real al armatei Statelor Unite vizand folosirea capacitatilor supranaturale ale anumitor persoane, in scop militar, sustin si numerosi cercetatori si istorici care au studiat aceasta problema. Concluziile lor sunt terifiante...

    Mai inainte de toate, sa ne intoarcem putin in timp, pana la sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut. Atunci, generalul Albert Stubblebine era unul dintre cei mai distinsi militari americani, lider al serviciului de spionaj al Pentagonului si avand in subordine 16.000 de experti in contrainformatii. El controla la acea ora numeroasele operatiuni sub acoperire derulate de SUA in lume si ulterior a jucat un rol crucial in invaziile din Panama si Grenada. Era, daca vreti, „creierul” masinariei de razboi americane. Si tot Stubblebine a fost cel care si-a dorit cu tot dinadinsul ca intr-o zi soldatul american sa treaca prin ziduri. Era convins ca se poate asa ceva si ca urmatoarele razboaie vor fi purtate nu doar cu gloante si cu bombe, ci si cu puterea mintii. Stubblebine fusese implicat si in proiectele Stargate sau MK Ultra si desi initial era neincrezator in abilitatile paranormale, ulterior devenise obsedat de acestea. De aceea, n-a ezitat sa acorde fonduri masive pentru cercetarea in acest domeniu. Mai intai, s-a incercat antrenarea soldatilor in „vizualizarea” cu ochii mintii a unor locatii aflate la sute sau mii de kilometri distanta. Astfel a fost creat Proiectul Stargate, prin finantarea unor echipe de savanti de la Institutul de Cercetari Stanford din California, una dintre cele mai prestigioase academii de stiinta din SUA. Curand, Stanford a gazduit primele loturi de „spioni psi”, antrenandu-i in clarviziune. Abilitatile acestora au fost demonstrate chiar si in fata presedintelui american Jimmy Carter, cand spionii au reusit sa identifice un avion american doborat in Iran.

Oamenii de stiinta, surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”

    Subiectii acestor experimente apelau la o metoda bazata pe asa-numita „tehnica Ganzfeld”. Li se inducea o stare modificata a constiintei, fiind instalati intr-o camera izolata fonic, intr-o liniste totala. Jumatati de mingi de ping-pong le erau atasate pe ochi, pentru a le bloca vederea complet. Apoi, incaperea era scaldata intr-o lumina calda, rosiatica. Coordonatele geografice ale tintei erau scrise pe o bucata de hartie sigilata intr-un plic si inmanate subiectului. Acesta putea atinge plicul, dar nu-l putea desface. Scufundandu-se intr-o transa meditativa, el isi folosea „ochii mintii” spre a localiza tinta. Imagini, sentimente si impresii apareau instantaneu in creier, adesea sugerand locul vizat. Oamenii de stiinta care au supervizat aceste experimente au fost ei insisi surprinsi de acuratetea „clarvazatorilor”. Unul dintre singurii asemenea subiecti care a acceptat sa-si dezvaluie identitatea a fost Joseph McMoneagle, un veteran al razboiului din Vietnam, insarcinat sa localizeze bazele militare secrete ale fostei Uniuni Sovietice si sa culeaga informatii despre ele. McMoneagle a lucrat timp de doua decenii pentru spionajul american la Fort Meade, Maryland, iar activitatea lui i-a adus in cele din urma o distinctie mult ravnita – Legiunea de Merit. „Rata mea de succes a fost de 68%, spune McMoneagle. Poate ca nu suna destul de bine, dar ganditi-va ca am fost folositi adesea in cazuri disperate, cand noi eram, practic, ultima solutie. Informatiile aduse de noi erau comparate, ulterior, cu cele transmise de sateliti si de multe ori coincideau. Dar americanii nu s-au multumit sa antreneze spioni pentru a culege informatii. Ei voiau sa-i utilizeze si in scopuri mai ofensive si aceasta initiativa a fost stimulata de aflarea vestii ca si rusii antrenau soldati spre a-i transforma in „arme psihotronice”, in cadrul Razboiului Rece.

Drojdia blestemata
    Inca de la sfarsitul anilor ’60, savantii americani descoperisera ca focalizarea gandurilor negative sau razbunatoare – echivalentul „blestemelor tiganesti” – asupra drojdiei de bere inhiba cresterea acesteia. Intr-un experiment, din 194 de mostre de drojdie „blestemate”, 151 se oprisera din crestere. Intr-un altul, efectul asupra drojdiei se pastra chiar si daca oamenii care „gandeau de rau” se aflau la multi kilometri de mostrele respective! Alti biologi au remarcat ca gandurile negative puteau incetini dezvoltarea bacteriei E. coli, temutul microorganism care, aparut in mancare, poate provoca infectii grave, chiar letale. Militarii au inteles imediat importanta descoperirii: daca ar fi reusit sa antreneze spioni psi, acestia ar fi fost asasini perfecti. In mod firesc, ei au apelat la persoane recunoscute in domeniu, printre care si tanarul, pe atunci, Uri Geller, caruia i-au cerut sa ucida un porc! Doar ca Uri, evreu vegetarian, i-a refuzat, indignat: „Mi-au cerut sa omor un porc folosind doar puterea gandului. Am fost socat. Iubesc animalele si in alta ordine de idei nu-mi voi folosi niciodata calitatile psi pentru a face rau. M-am ridicat imediat de la discutii si am parasit biroul, n-am mai vrut sa stiu nimic de ei. Dar, repet, solicitarea a existat”, a declarat el.

CIA continua experimentele?
    Militarii americani n-au abandonat insa programul. Acesta s-a transformat in Proiectul Jedi si avea sa se desfasoare la Fort Bragg. Fostul sergent Glenn Wheaton a facut parte din el si a recunoscut ca i s-a cerut sa ucida diferite animale. Mai intai, s-au incercat experiente pe caini, dar soldatii nu se puteau concentra, fiind probabil vorba de o bariera psihologica. Apoi s-au axat pe capre, animale cu care ei nu puteau empatiza. „Cunosc un soldat, Michael Echanis, care reusea sa faca asta. Oprea inima unei capre daca se uita insistent in ochii animalului. El era cel mai bun dintre noi toti. L-am privit de cateva ori facand asta. Statea in fata caprei cateva zeci de secunde si animalului incepea sa-i curga sange din nari, apoi ii ieseau spume la gura si, cutremurat de spasme, se prabusea la pamant. Totul dura mai putin de un minut, l-am cronometrat pe ceas. Dar capacitatea lui a avut un pret: Michael s-a imbolnavit de inima si a refuzat sa mai ia parte la cercetari. Poate ca a fost karma, ori poate o simpla coincidenta, cert este ca a renuntat la asemenea practici. Si nici noi, ceilalti, n-am mai fost atat de atrasi de proiect dupa aceea”. Un ofiter de rang inalt, care a participat de asemenea la proiect, refuzand insa sa-i fie declinata identitatea, a marturisit ca in cele din urma Proiectul Jedi a fost intrerupt pentru ca ar fi provocat nelinisti la „nivel foarte inalt”: „Multi au inceput sa i se opuna, pe considerente religioase, considerandu-l satanic, altii credeau ca este total irational si n-are nimic de-a face cu razboiul modern ci mai curand cu Evul Mediu. Atunci cand generalul Stubblebine s-a pensionat, programul a fost oficial inchis, pentru ca Stubblebine fusese cel mai acerb sustinator al sau.”

GABRIEL TUDOR

About the Author

By Unknown on 09:50. Filed under SPIONAJ . Follow any responses to the RSS 2.0. Leave a response