Dead Cert (2010)(nt)
.jpg)
A gang of tough London gangsters get more than they bargained for when a group of businessmen make an offer to buy their club, the Inferno
The Wylds (2010)(nt)
Someplace, somewhere, in the future mankind fell. A Great War turned Earth into a wilderness and a wasteland.
8213: Gacy House (2010)nt
.jpg)
John Wayne Gacy murdered 33 young men and boys between 1972-1978 in suburban Chicago. 26 bodies were found in a crawl space beneath his house and 3 others were buried in the backyard.
Dark House (nt)
.jpg)
A troupe of actors hired for a haunted house attraction soon find that they are working in a true house of horror.
STILURI DE PICTURA
Pictura in ulei
Cu putina practica, pictura in ulei poate ajunge la tente subtile si la o compozitie minunata. Daca uscarea este extrem de lunga, la suprafata intre 2 si 15 zile si in profunzime intr-un an, avantajul este ca se pot face retusuri si modelari. Pentru inceput, aveti nevoie de cele trei culori complementare, negru, alb si alte cateva culori in functie de gusturile dumneavoastra. Preferati intotdeauna uleiurile de aceeasi marca pentru a evita problemele de amestec. Veti avea nevoie de o carpa, de diluant pentru a lichefia pictura, de white-spirit si de sapun pentru a curata pensulele, de o paleta, un suport si un sevalet.
Pictura acrilica
Tehnica mai recenta decat pictura in ulei, pictura acrilica are numeroase atuuri: uscare rapida, usurinta in aplicare, diluare in apa si rezistenta. In plus, nu murdareste, nu lasa practic nici un miros si se foloseste pe numeroase suporturi. Este o metoda ideala pentru debutanti, mai ales din punctul de vedere al materialului folosit: pensule, o paleta, apa si un suport. Cu putin exercitiu, puteti realiza efecte apropiate de cele ale tehnicii in ulei, guasa sau acuarela. De tinut minte ca pictura acrilica nu permite retusuri deoarece se usuca repede.
Acuarela
Prin marea bogatie de culori, acuarela se deosebeste de celelalte tehnici prin delicatetea si transparenta culorii. Ca o regula de retinut, incepeti prin a folosi culori deschise si suprapuneti dupa aceea culorile inchise. Atentie, singurul alb de care dispuneti este cel al hartiei, deci ramane la alegerea dumneavoastra locurile in care il veti pastra. Acuarelaeste ideala pentru cei carora le place sa picteze in aer liber deoarece materialul nu este greu de transportat. Acesta se rezuma la o cutie de culori, o hartie speciala pentru acuarela, o pensula, apa si o carpa. Mic sfat: nu lasati acuarela prea mult la soare, riscati sa se decoloreze.
Guasa
Guasa este o pictura in apa asa-zisa opaca: permite pictura cu culori deschise peste tente inchise. Guasa este perfecta pentru incepatori deoarece nu necesita costuri ridicate, se usuca rapid si se foloseste usor. Prin excelenta folosita la scoala, acest tip de pictura se poate retusa. Folositi deci o hartie groasa deoarece o hartie prea subtire risca sa se rupa.
STILURI DE PICTURA
Pictura in ulei
Cu putina practica, pictura in ulei poate ajunge la tente subtile si la o compozitie minunata. Daca uscarea este extrem de lunga, la suprafata intre 2 si 15 zile si in profunzime intr-un an, avantajul este ca se pot face retusuri si modelari. Pentru inceput, aveti nevoie de cele trei culori complementare, negru, alb si alte cateva culori in functie de gusturile dumneavoastra. Preferati intotdeauna uleiurile de aceeasi marca pentru a evita problemele de amestec. Veti avea nevoie de o carpa, de diluant pentru a lichefia pictura, de white-spirit si de sapun pentru a curata pensulele, de o paleta, un suport si un sevalet.
Pictura acrilica
Tehnica mai recenta decat pictura in ulei, pictura acrilica are numeroase atuuri: uscare rapida, usurinta in aplicare, diluare in apa si rezistenta. In plus, nu murdareste, nu lasa practic nici un miros si se foloseste pe numeroase suporturi. Este o metoda ideala pentru debutanti, mai ales din punctul de vedere al materialului folosit: pensule, o paleta, apa si un suport. Cu putin exercitiu, puteti realiza efecte apropiate de cele ale tehnicii in ulei, guasa sau acuarela. De tinut minte ca pictura acrilica nu permite retusuri deoarece se usuca repede.
Acuarela
Prin marea bogatie de culori, acuarela se deosebeste de celelalte tehnici prin delicatetea si transparenta culorii. Ca o regula de retinut, incepeti prin a folosi culori deschise si suprapuneti dupa aceea culorile inchise. Atentie, singurul alb de care dispuneti este cel al hartiei, deci ramane la alegerea dumneavoastra locurile in care il veti pastra. Acuarelaeste ideala pentru cei carora le place sa picteze in aer liber deoarece materialul nu este greu de transportat. Acesta se rezuma la o cutie de culori, o hartie speciala pentru acuarela, o pensula, apa si o carpa. Mic sfat: nu lasati acuarela prea mult la soare, riscati sa se decoloreze.
Guasa
Guasa este o pictura in apa asa-zisa opaca: permite pictura cu culori deschise peste tente inchise. Guasa este perfecta pentru incepatori deoarece nu necesita costuri ridicate, se usuca rapid si se foloseste usor. Prin excelenta folosita la scoala, acest tip de pictura se poate retusa. Folositi deci o hartie groasa deoarece o hartie prea subtire risca sa se rupa.
Tehnica picturii in ulei
Sunt necesare pentru lucru cele trei culori primare, respectiv rosu, galben si albastru la care se pot adauga, optional, negru, alb precum si alte cateva culori in functie de gusturile fiecaruia. Mai sunt necesare o carpa, diluant pentru a lichefia pictura, white-spirit si sapun pentru a curata pensulele, o paleta, un suport si un sevalet.
Pregatirea panzei pentru lucru
Sunt probabil mai multe metode de pregatire a panzei. Una dintre acestea implica urmatorii:
Materiale necesare: - clei de oase (se fierbe inainte de folosire) - ulei de in - creta - aspirina pentru conservarea cleiului. Mod de preparare: Proportie clei - apa = 1/10 Ulei (5gr - o lingurita) - se incorporeaza in creta. Amestecul astfel obtinut se subtiaza cu ulei fiebinte turnat cate putin. Se adauga iar creta amestecand continuu pentru a se realiza mai bine omogenizarea. Preparatul se strecoara printr-o sita fina. Se aplica mai multe straturi avandu-se insa in vedere ca mai intai sa se usuce stratul precedent. Panza pentru picturaPanza este cel mai folosit tip de suport pentru pictura in ulei, inlocuind blaturile din lemn. Una dintre cele mai vechi picturi in ulei pe panza este “Madona cu ingeri”, lucrare ce dateaza din jurul anului 1410, periada timpurie chiar si pentru pictura in ulei. Blaturile din lemn au mai fost folosite pe scara larga pana in sec. 16 in Italia si pana in sec. 17 in nordul Europei. Artistii venetieni au fost cei care au condus la aceasta schimbare. Acestia foloseau panza de la corabii care era usor de procurat si care era renumita ca fiind de cea mai buna calitate.De regula panza se intinde pe o rama din lemn, numita sasiu si se poate gletui cu “gesso”(grund acrilic) inainte de a fi utilizata. Acest tratament impiedica culoarea de ulei sa intre in contact direct cu fibra panzei, fapt ce duce la deteriorarea acesteia in timp. Grundul pentru pictura (gesso) se prepara din carbonat de plumb si ulei de in in amestec cu clei de iepure; rezultatul obtinut in varianta in care se foloseste pigment alb de titan in amestec cu carbonat de calciu (praf de creta) este de slaba calitate, grundul fiind foarte sfaramicios, existand riscul de crapare. La inceput panza pentru pictura a fost facuta din fibra de in, fibra rezistenta de culoare bruna. Panza de in este indicata in mod special pentru pictura in ulei. La inceputul secolului 20 a inceput sa se foloseasca si panza din bumbac cunoscuta si sub denumirea de doc. Totusi inul este compus din materiale de mai buna calitate, ramanand popular in randul artistilor profesionisti, in special al celor care lucreaza in culorile de ulei. Panza de bumbac, mai elastica si cu o urzeala mai neteda, reprezinta o alternativa mai economica. Aparitia culorilor acrilice a crescut puternic popularitatea si utilizarea panzei din bumbac pentru pictura. In comert se gasesc panze preparate lipite (caserate) pe un suport din carton, numite “cartoane panzate”. Acestea sunt disponibile doar la anumite dimensiuni si nu sunt “acid free”, fapt care scurteaza extrem de mult viata acestora. Cartoanele panzate sunt folosite de regula pentru studiu. Panze grunduite intinse pe sasiu se comercializeaza de asemenea, insa artistii ce doresc un mai mare control al suprafetei pe care picteaza obisnuiesc sa aplice una sau doua straturi de gesso inainte de a incepe sa picteze. Artistii profesionisti care doresc sa picteze pe panza isi pot prepara singuri panza dupa metodele traditionale. Una dintre cele mai evidente diferente dintre tehnicile de pictura moderne si cele ale artistilor flamanzi sau germani consta in prepararea panzei. Tehnicile "moderne" se folosesc ata de textura panzei cat si de cea a culorii in sine. Un novice se va gasi deseori in imposibilitatea de a aborda realismul artei clasice in ciuda indemanarii sale de a aplica culoarea. Defapt maestrii Renasterii luau masuri extreme pentru ca textura panzei sa nu se vada dupa terminarea picturii. Acest lucru impunea un proces dificil de aplicare a mai multor straturi de alb de plumb, si apoi de slefuire, proces ce dura luni intregi. Produsul final avea o slaba asemanare cu materialul textil si pe deasupra un aspect lucios, ca de smalt. Desi acest lucru este o masura extrema pentru pictorii moderni, este esential daca se doreste atingerea realismului asemanator fotografiei moderne. Co o panza bine preparata, pictorul va observa ca fiecare strat de culoare se aseaza intr-o maniera cremoasa, si, respectand regula “gras peste uscat”, va obtine o pictura lipsita in totalitate de efectul de pensulatie. Pentru a netezi panza pentru pictura folositi un fier de calcat cald(nu fierbinte) peste o bucata de bumbac umeda. In anumite situatii aplicarea de apa fierbinte pe reversul panzei este o metoda care da rezultate. |
Culorile in ulei
Culorile de ulei sunt vopsele cu uscare lenta compuse din particule fine de pigmenti suspendate in uleiuri vegetale. Vopselele pe baza de ulei au fost folosite in Anglia incepand cu secolul al 13-lea pentru simpla decorare, dar nu au fost adoptate in scopuri artistice pe scara larga decat incepand cu secolul al 15-lea.
Cea mai des intalnita aplicatie/utilizare pentru aceasta vopsea este cea domestica, unde culorile luminoase si rezistenta la uzura o fac potrivita atat pentru interior cat si pentru exterior. Proprietatile sale de uscare lenta au fost folosite recent in tehnicile de animatie prin picture pe sticla.
Istorie
Proprietatea de uscare lenta a uleiurilor organice erau in mod obisnuit cunoscute de pictori. In orice caz, dificultatea de a obtine si de a lucra cu acest material insemna ca era rareori folosit. Totusi, cum preferinta publicului pentru realism crestea, culorile tempera cu uscare rapida au devenit insuficiente. Artistii ce pictau in stilul Flamand combinau in anii 1400 pictura in tempera cu cea in ulei, dar incepand cu anii 1600 pictura la sevalet in uleiuri pure era des intalnita, folosind cam aceleasi tehnici si materiale intalnite azi.
Desi civilizatiile mediteraneene antice ca cele ale Greciei, Romei si Egiptului erau familiare cu uleiurile vegetale, exista foarte putine dovezi care sa ateste folosirea lor ca mediu in pictura. Intr-adevar, uleiul de in era de mult respins ca mediu datorita tendintei sale de a se usca lent, de a se inchide la culoare si de a se crapa, spre deosebire de mastic sau ceara.
Cu toate acestea, scriitori greci ca Aetius Amidenus au consemnat retete ce implicau folosirea uleiurilor pentru uscare, cum ar fi cele de nuca, mac, canepa, cedru, castor si in. Ingrosate, acestea deveneau rasinoase si puteau fi folosite ca vernis pentru a incheia si a proteja lucrarea in culori pe baza de apa. In plus, cand se adauga si pigment galben la ulei, acesta putea fi intins peste folia de aluminiu sau cositor ca o alternativa mai ieftina la shlagmetal. Calugarii crestini au pastrat aceste inregistrari si chiar au folosit aceste tehnici in propriile lor lucrari. Theophilius Presbyter, un calugar german din secolul al 12-lea, recomanda uleiul de in din regiunea Marii Baltice, dar protesta impotriva folosirii uleiului de masline datorita timpului prea mare de uscare.
Inca din secolul al 13-lea, uleiul era utilizat pentru a adauga detaliu la picturile in tempera. In secolul al 14-lea, Cennino Cennini presenta o tehnica de pictura folosind picturile in tempera acoperite cu un strat subtire de ulei.
Tehnica moderna a picturii in ulei a fost creata de Jan van Eyck in jurul anului 1410. Desi van Eyck nu a fost primul artist ce folosea culorile de ulei, el a fost primul cunoscut ca producator al unui amestec de ulei sicativ stabil ce avea sa lege pigmentii minerali. Amestecul lui van Eyck era probabil alcatuit din pilitura de sticla, faina de oase si pigmenti minerali, toate aceste ingrediente fiind apoi fierte in ulei de in pana cand ajungea la o stare vascoasa.
Leonardo da Vinci a dus aceasta tehnica si mai departe, preparand acest amestec la o temperatura joasa si adaugand intre 5 si 10% ceara de albine, ce impiedica inchiderea culorii. Giorgione, Titian si Tintoretto au adus fiecare cate o mica modificare la aceasta reteta in scopuri personale.
In timpul sederii sale in Italia, Rubens a studiat acest amestec italian pe baza de ulei. Ulterior el i-a adus propriile imbunatatiri folosind uleiul de nuc incalzit impreuna cu oxidul de plumb si adaugand mastic dizolvat in terebentina.
De atunci, experimente pentru imbunatatirea vopselei si a vernis-urilor au fost facute utilizand alte uleiuri. Astazi se folosesc diverse uleiuri din plante pentru a spori rezistenta sau pentru a micsora perioada de uscare.
Proprietatile practice ale culorilor de ulei
Multi artisti din ziua de azi considera culorile pe baza de ulei ca fiind unul dintre medium-urile fundamentale; ceva ce orice student in domeniu ar trebui sa aprecieze, datorita proprietatilor sale. Calitatile de baza ale culorilor de ulei includ:
- Uscarea lenta: vopseaua nu se va usca decat dupa cateva saptamani, permitand artistului sa lucreze la o pictura in diferite sedinte
- Proprietatea culorii de a se imbina cu cea in contact, permitand treceri foarte subtile de la o nuanta la alta.
- Luminozitatea culorii, stralucire, nuante intense.
Medii pentru pictura in ulei
Culorile traditionale de ulei necesita un ulei ce se va intari treptat, formand un strat impermeabil stabil. Acest gen de uleiuri se numesc uleiuri sicative (care se usuca). Una dintre procedurile comune de masurare a proprietatii sicative este concentratia de iod, adica numarul de grame de iod pe care o suta de grame de ulei il poate absorbi. Uleiurile cu o concentratie de iod mai mare de 130 sunt considerate sicative, cele cu o concentratie intre 115 si 130 sunt semi-sicative, iar cele cu o concentratie mai mica de 115 sunt uleiuri care nu se usuca. Uleiul de in, cel mai raspandit vehicul pentru vopselele artistilor, este un ulei care se usuca.
Expuse la aer, culorile de ulei nu urmeaza acelasi proces de evaporare precum cele pe baza de apa. In schimb ele se oxideaza formand un amestec solid uscat. In functie de sursa, acest proces poate fi unul foarte incet, rezultand cu vopsele cu timp de uscare extins.
Cel mai vechi si mai des intalnit intermediar este uleiul de in, obtinut din semintele plantei de in. Semintele sunt macinate, iar uleiul extras. Procesele moderne folosesc aburi sau caldura pentru a produce varietati rafinate de ulei, ce contin mai putine impuritati, desi uleiurile obtinute la rece raman preferatele multor artisti.
Exista si alte surse pentru obtinerea uleiurilor cu rol de intermediar. Uleiul din canepa, seminte de mac, nuca, floarea soarelui, sofran si boabe de soia sunt folosite adesea ca alternative la uleiul de in. Alte uleiuri sunt utilizate pentru o varietate de efecte. Unele uleiuri, cum ar fi cele de nuc sau de mac, au o culoare mai deschisa, permitand obtinerea unor tonuri de alb.
Odata ce uleiul este extras, uneori se folosesc aditivi pentru a imbunatati proprietatile sale chimice. In acest fel vopseaua poate fi facuta sa fie mai lucioasa sau sa se usuce mai repede, daca aceasta se doreste. Culorile moderne pe baza de ulei pot avea asadar o structura chimica destul de complexa; de exemplu, sa ii afecteze rezistenta la UV sau sa ofere un aspect gen piele de caprioara.
Medii ce nu sunt pe baza de ulei
Incepand cu secolul 20, putem observa dezvoltarea unor noi medii pentru vopsele. In multe cazuri, cum ar fi cel al culorilor acrilice, se inlocuieste uleiul cu un alt fel de liant. S-a observat ca acesti lianti au cu totul alte proprietati decat cele de ulei, iar specialistii ii atribuie unei categorii separate de mediii. Unii fabricanti, intr-o incercare de a produce un mediu ce este bazat pe ulei dar evita dizolvantii si substantele de curatare toxice, au reusit sa obtina culori de ulei pe baza de apa. Intermediarul pentru acest fel de culori este un ulei cu molecule active la suprafata, ce permite uleiului sa se amestece cu apa cam in acelasi fel ca si detergentul de spalat vase, desi intr-un mod mult mai sofisticat.
Cum se usuca?
Spre deosebire de vopselele pe baza de apa, cele de ulei nu se usuca prin evapoarare. Uscarea lor vine in urma unui proces de oxidare, echivalent unei combustii lente fara flacara. In acest proces, o forma de autooxidare, oxigenul ataca lantul de hidrocarbura, provocand o serie de reactii aditionale. Drept urmare, uleiul se polimerizeaza, formand lanturi moleculare. Dupa aceasta etapa de autooxidare, se formeaza legaturi intre molecule, rezultand o vasta retea de polimeri. De-a lungul timpului aceasta retea poate suferi schimbari ulterioare. Anumite grupuri din aceasta retea se ionizeaza si sistemul, ce avea la baza legaturi covalente nepolare, devine unul guvernat de fortele ionice dintre aceste grupuri si ionii de metal prezenti in pigmenti.
Uleiurile vegetale contin esteri de glicerina din acizi grasi, lanturi lungi de hidrocarbura si grupuri de carboxili. In autooxidarea uleiului, oxigenul ataca un lant de hidrocarbura. Aceast fenomen produce un radical liber, o substanta cu numar impar de electroni, facandu-l extrem de reactiv. De aici rezulta o serie de reactii aditionale. Fiecare treapta produce radicali liberi aditionali, care duc mai apoi la o ulterioara polimerizare. Procesul se incheie de abia cand radicalii liberi se ciocnesc, iar intre electornii fara pereche al fiecarui radical se imbina, formand o noua legatura. Durata etapei de polimerizare poate fi de la cateva zile la cateva saptamani, lasand un strat uscat la atingere. Totusi, schimbarile chimice la stratul de culoare continua.
Pe masura ce timpul trece, lanturile de polimeri incep sa se conecteze. Molecule adiacente produc legaturi covalente, formand o retea moleculara raspandita pe toata suprafata picturii. In aceasta retea, cunoscuta si ca etapa de fixare, moleculele nu se mai pot desprinde si nici nu mai pot circula. Rezultatul este un strat stabil care, desi este putin elastic, nu curge si nu se deformeaza sub efectul gravitatiei.
In timpul procesului de uscare, se produce un anumit numar de compusi, ce nu contribuie la reteaua de polimeri. Printre acesti compusi se numara si hidroperoxizii instabili, principalul rezultat al reactiei dintre oxigen si acizii grasi nesaturati. Hidroperoxizii se descompun rapid, formand dioxidul de carbon si apa, precum si o varietate de aldehide, acizi si hidrocarburi. Majoritatea acestor compusi sunt volatili si intr-un ulei fara alte ingrediente acestia s-ar pierde foarte repede in atmosfera. Totusi, cand vorbim despre vopsele, asemenea compusi volatili pot reactiona in contactul cu compusii de plumb, zinc, cupru sau fier din pigmenti si raman in stratul de culoare ca saruri sau complexi de coordinatie. Cum majoritatea legaturilor originale dintre esteri din trigliceride sunt supusi hidrolizei, un numar mare de acizi grasi sunt produsi in timpul procesului de autooxidare. Anumite parti ale acizilor grasi reactioneaza cu metalele din pigmenti, producand carboxilati de metal. Diferitele substantele fara legaturile ce se intrepatrund asociate cu reteaua de polimeri constituie etapa mobila. Spre deosebire de moleculele ce fac parte integranta din reteaua insasi, ele sunt mobile in stratul de vopsea si pot fi indepartate prin caldura sau cu ajutorul unui solvent. Etapa mobila poate juca un rol important in plasticizarea stratului de vopsea, impiedicandu-l sa devina prea sfaramicios.
Masurarea schimbarilor de greutate in timp ale unui strat pictat in ulei este o tehnica simpla de monitorizare a primelor stadii ale procesului de uscare. La inceput stratul devine mai greu pe masura ce absoarbe cantitati mari de oxigen, pentru ca apoi greutatea sa scada datorita compusilor pierduti mediului inconjurator.
Pe masura ce stratul de vopsea se invecheste, se produc alte modificari. Grupurile de carboxil din polimerii etapei fixe pierd unul dintre ionii de hidrogen, devenind incarcati negativ, si formeaza compusi cu ion pozitiv de metal prezenti in pigmenti. Reteaua originala, cu legaturile ei covalente nepolare, este inlocuita de o structura ionomerica, guvernata de interactiunile ionice. In prezent, aceste structuri ale retelelor ionomerice nu sunt prea bine intelese.
Pigmenti
Culoarea acestor vopsele deriva din particulele mici amestecate cu substanta intermediara. Tipurile des intalnite de pigmenti includ sarurile minerale cum ar fi: plumb, zinc, titan, precum si pigmentii de cadmiu de la rosu la galben. Alta clasa o constituie pigmentii de pamant cum ar fi de exemplu sienna sau ocru. Pigmentii naturali au avantajul de a fi foarte bine intelesi de-a lungul secolelor, dar cei sintetici au marit considerabil spectrul de nuante si multe din acestea sunt foarte rezistente la lumina.
Toxicitate
Majoritatea pigmentilor vechi erau periculosi. Multi pigmenti toxici, cum ar fi verdele de Schweinfurt, au fost scosi din comert. Cu toate acestea, unii pigmenti folositi si astazi sunt toxici pana la un anumit nivel. Multe dintre culorile de rosu si galben sunt obtinute folosind cadmiu, iar rosul purpuriu foloseste sulfatul mercuric natural sau sintetic (chinovar). Albul acoperitor si albul zapada sunt obtinute cu carbonat bazic de plumb (ceruza). Culorile cobalt, inclusiv albastru ceruleum si albastru de cobalt, sunt produse folosind compusii de cobalt. Unele nuante de violet de cobalt sunt obtinute cu arseniat de cobalt. Producatorii recomanda folosirea cu atentie a culorilor ce contin acesti pigmenti. Nu recomanda aplicarea vopselelor toxice prin pulverizare. Cititi instructiunile de pe ambalajul produsului. Unii artisti prefera sa nu foloseasca deloc acesti pigmenti toxici, pe cand altii considera ca merita riscul pentru a se folosi de proprietatile unice ale acestor culori.
Dizolvanti precum terebentina si white spirit sunt inflamabili si pot avea un miros puternic. Atat terebentina cat si white spirit-ul inodor pot fi nocive dar sunt folosite necorespunzator.
Antonello da Messina a introdus mai tarziu o imbunatatire la culorile pe baza de ulei: a adaugat oxidul de plumb la acest amestec. Rezultatul avea consistenta mierii si proprietati sicative sporite. Acest medium era cunoscut ca ulei gata preparat.
Dictionar de termeni - pictura in ulei
| A plat Clar pe clar Clarobscur Contre-jour Crochiu Culoare locala Degradeu Ebosa Euritmie Frotiu Glasiu Guasa Laviu Monocrom Racursi Sasiu Sevalet Sistem cromatic Tenta Ton Valoare Modelul RYB | Termen francez prin care se intelege asternerea uniforma a unei culori pe un suport (panza, carton etc), mod prin care se urmareste obtinerea reprezentarii unei suprafete plane sau reprezentarea in mod plan a celei de a treia dimensiuni a unui corp in spatiu. Mijloc de a sugera un volum, fara a se recurge la contraste puternice de umbra. Se utilizeaza treceri intermediare de valori. Imitarea efectului pe care il produce lumina pe suprafata unui corp, astfel incat unele parti sa ramana in umbra. Umbra mai mult sau mai putin usoara sau deasa, pe care o arunca, pe suprafata dinspre privitor a unui corp, un izvor de lumina aflat in spatele sau deasupra acelui corp. Desen rapid care indica in cateva linii trasaturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj. Culoarea propriu-zisa a unui obiect reprezentat, considerata in afara oricarei modificari rezultate de pe urma exercitarii asupra ei a actiunii luminii sau a umbrei. Diminuarea intensitatii unei culori in cadrul procesului de clarobscur cu scopul sugerarii celei de a treia dimensiuni. Primele indicatii trasate de pictor pe o panza sau de sculptor in blocul de material. Termenul defineste uneori o lucrare neterminata. Imbinare armonioasa de proportii si linii. Strat de vopsea opaca, aplicat neuniform si inegal peste un alt strat opac, in asa fel incat primul se intrevede prin cel de-al doilea. Culoare diluata, amestecata cu un liant transparent si aplicata pe un strat opac. Creeaza o luminozitate puternica, datorita reflexiei luminii pe stratul mat, acoperit cu liantul transparent. Vopsea alcatuita din 1/3 pigment colorat si 2/3 guma arabica. Culorile sunt mate si pentru a deveni luminoase li se adauga alb iar diluarea acestora se face cu apa. Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tus diluat, sau cu o culoare de apa. Pictura care nu utilizeaza decat o singura culoare asternuta in mod uniform. Numai asperitatile panzei pot modifica aspectul acestei culori. Procedeu de redare a unui subiect in pictura, sculptura sau fotografie, micsorand dimensiunile prin efectul perspectivei, astfel incat extremitatile obiectului reprezentat par mai apropiate. Cadru rigid folosit pentru fixarea panzei tablourilor in timpul procesului de creatie. Este inlocuit cu rama dupa finalizarea lucrarii. Suport in general din lemn pe care pictorul fixeaza cartonul sau panza atunci cand picteaza. Ordine de relatii de interdependenta intre culori, in conformitate cu proprietatile lor specifice de comportare. Fiecare artist isi alcatuieste propriul sistem cromatic capabil sa exprime optim viata interioara, subiectiva a acestuia prin intermediul culorilor. Culoarea in diferitele ei ipostaze, fara interventia luminii sau a umbrei Treapta mai inchisa sau mai deschisa a unei culori sub actiunea luminii sau a umbrei Treapta mai inchisa sau mai deschisa a unei nonculori (alb sau negru) Face referire la cercul cromatic al culorilor al lui Johannes Itten. Conform acestuia sunt considerate culori primare rosu (red), galben (yellow) si albastru (blue). |
Portrete si schite - desene in creion, grafica digitala
| Tehnica de lucru Grafica in creion si digitala (2D)Imaginile prezentate au pornit de la simple schite in creion pe hartie A4 care ulterior au fost scanate si prelucrate digital cu ajutorul unui editor grafic.Sursa de inspiratie o reprezinta in mare parte tablourile lui Ilia Repin pe care, personal il consider unul din marii portretisti ai lumii. Desenele alb/negru au fost prelucrate prin adaugarea unui layer de culoare cu transparenta de aproximativ 30%. Peste acest strat am adaugat lumini si umbre pentru a da volum formelor. In ceea ce priveste pensula, am folosit un "Chalk" cu efect de fade care permite nu doar suprapunerea a doua tuse de culoare diferite ci si imbinarea naturala a celor doua nuante. Procesul creativ "Ura fata de obiect este aceea care il impinge pe artist sa construiasca un altul, nou. Criza care anticipeaza orice creatie, reprezinta o rupere a unui echilibru, tendinta catre destructurare a structurilor capatate pana la un moment dat. Creatorul lupta contra mortii. In orice moment al vietii ar fi intreprinsa, opera se construieste contra mortii care exista in noi... " Bibliografie: www.srdp.ro - "O perspectiva asupra procesului creativ " - Didier Anzieu - Le corps de l''oeuvre Keywords: desene, schite, creion, portrete, grafica digitala (2d), wallpapere | ||||||||||||||
CERCUL CROMATIC
Cand artistii vorbesc despre culoare, cel mai adesea ei fac referire la cercul cromatic al lui JOHANNES ITTEN. Acesta se exprima in grade (0-360) care corespund pozitiei diferitelor culori pe roata culorilor. Conform acestuia sunt considerate culori primare Rosu (Red), Galben (Yellow) si Albastru (Blue). Pigmentul de culoare pura, care nu contine deloc gri, este denumit 100% saturat. Griul neutru, fara nici o culoare, se considera 0% saturat
Culorile pure pot fi modificate sau degradate in trei directii:
Culorile pure pot fi modificate sau degradate in trei directii:
- Colateral: prin amestecul fizic al culorilor vecine (rosu - orange, orange - galben, galben - verde,
albastru - violet) - In inaltime: prin amestecul fizic cu alb al unei culori pure
- In profunzime: prin ruperea culorii pure cu complementara acesteia sau cu o alta culoare opusa, pana la negru. (rosu + verde, galben + violet, albastru + orange)
Modelul RYB - Cercul cromatic al lui Johannes Itten
Model de culoare folosit in pictura
presupune amestecul fizic al pigmentilor colorati
Rosu(red)+Galb
Model de culoare folosit in pictura
presupune amestecul fizic al pigmentilor colorati
Rosu(red)+Galb
Amestecand in proportii egale cele trei culori primare se obtine, conform teoriei culorilor inca acceptata si azi in scolile de pictura, griul perfect.
Sunt considerate culori derivate culorile obtinute prin amestecul culorilor primare:
Rosu + Galben = Orange- Rosu + Albastru = Violet
- Albastru + Galben = Verde
Se foloseste in acest context termenul de NUANTA sau TENTA pentru a exprima amestecul fizic al unei culori primare cu o culoare derivata (complementara sau nu).
Amenstecul cu ALB si NEGRU (nonculorile)
Prin acest amestec se obtine o scala a valorilor formata din trepte de griuri necolorate (griuri neutre). Asadar amestecul gradat al culorilor cu ALB si NEGRU determina siruri de VALORI si NUANTE TONALE. Culorile isi pierd stralucirea, decolorandu-se sau intunecandu-se dupa caz.
Se foloseste in acest caz termenul de TON pentru a exprima treapta mai inchisa sau mai deschisa a unei culori.
De retinut faptul ca amestecand galben cu negru se obtine verde.
Amenstecul cu ALB si NEGRU (nonculorile)
Prin acest amestec se obtine o scala a valorilor formata din trepte de griuri necolorate (griuri neutre). Asadar amestecul gradat al culorilor cu ALB si NEGRU determina siruri de VALORI si NUANTE TONALE. Culorile isi pierd stralucirea, decolorandu-se sau intunecandu-se dupa caz.
Se foloseste in acest caz termenul de TON pentru a exprima treapta mai inchisa sau mai deschisa a unei culori.
De retinut faptul ca amestecand galben cu negru se obtine verde.
Deseneaza online, Photoshop style
Tin mine si acum cand s-a vorbit prima data de conceptul de Network PC, un calculator care se leaga la retea si incarca tot de pe server. Mi s-a parut o prostie atunci, mai ales ca imi place ca lucrurile sa fie ale mele, nu imprumutate, iar datele sensibile prefer sa imi fie mie la indemana (chiar daca sentimentul de siguranta pe Internet nu se regaseste si in realitate).
Azi insa am dat peste o unealta de desenat online, cu tool-uri asemanatoare cu ce ofera Photoshop, dar evident totul este simplificat. Stau si ma gandesc si viitorul chiar ar putea gasi loc pentru calculatoare/terminale pe care le conectam la net, le pornim si ne logam cu ID-ul de Google spre exemplu, avand apoi acces la toate informatiile salvate anterior. Avantaje sunt multiple, dar exista si dezavantaje, in afara de cele mentionate anterior, precum puterea de procesare suplimentara necesara pentru servere, care deja consuma prea mult. Timpul ne va spune cu siguranta daca am sau nu dreptate.
LECTII VIDEO
Desenarea corpului omenesc. Studiu
Astazi invatam sa desenam corpul omenesc, pornind de la schelet, in linii generale. Vom observa atent care sunt trasaturile ce diferentiaza trupul masculin de cel feminin. De fapt acesta este secretul unui bun desenator sau pictor: observatia atenta! Fiti cat mai atenti la lucrurile din jurul vostru, invatati sa priviti si toate se vor asterne cu usurinta pe hartie, panza sau chiar monitor.
Desenarea rapida a unui portret
Astazi invatam sa desenam corpul omenesc, pornind de la schelet, in linii generale. Vom observa atent care sunt trasaturile ce diferentiaza trupul masculin de cel feminin. De fapt acesta este secretul unui bun desenator sau pictor: observatia atenta! Fiti cat mai atenti la lucrurile din jurul vostru, invatati sa priviti si toate se vor asterne cu usurinta pe hartie, panza sau chiar monitor.
Desenarea rapida a unui portret
The Town (2010)(nt)
.jpg)
As he plans his next job, a longtime thief tries to balance his feelings for a bank manager connected to one of his earlier heists, as well as the FBI agent looking to bring him and his crew down.
SAU
Legendary (2010)
Cal Chetley este un adolescent timid si nesociabil in varsta de 15 ani, care locuieste in localitatea Sallisaw din Oklahoma impreuna cu mama lui Sharon, fiind inca afectat de moartea tatalui sau intr-un tragic accident de masina petrecut cu 10 ani in urma si de plecarea de acasa a fratelui mai mare pe nume Mike, un fost campion de lupte la fel ca si parintele lor. Desi este lipsit de calitati atletice native si este mai degraba inclinat spre studiu decat spre sport, din dorinta de a-si reuni familia destramata, Cal Chetley se inscrie in echipa de lupte a liceului, sperand in secret sa fie antrenat de catre fratele lui Mike. Incurajat in permanenta de catre misteriosul Harry Newman, poreclit Red, tanarul singuratic, introvertit si firav dobandeste incredere in fortele proprii, isi dezvolta o personalitate puternica prin practicarea acestui sport care le-a adus celebritatea tatalui si fratelui sau si contribuie la reconsolidarea relatiilor ruinate de familie.
CD 1
CD 2
