Published On:duminică, 17 iunie 2012
Posted by Unknown
Calatorului îi șade bine cu drumul de I. Al. Brătescu Voinești
- Toate bune, coane Manolache, dar ceva nu îmi place: băiatul ăsta, Tilileică, cum îl cheamă. Aici e un han mare, cu vad, trebuia un băiat spirt, știi cum se grăbește omul la drum.
- Vine, cere, bea și pleacă, n-are vreme de pierdut. Călătorului îi șade bine cu drumul…”
O schiță care seamănă cu Înzăpeziții și prin subiect și prin distribuție, numai bună de ascultat când afară ninge și viscolește.
Doi prieteni se grăbesc spre casă în seara de ajun dar se opresc puțin la un han să cumpere covrigi, ca să aibă ce da la colindători când ajung acasă unde nevestele îi așteaptă cu mesele întinse. La han, rebegiți de frig, iau și o țuiculiță la botul calului dar țuiculița cere și un aperitiv… și așa, fără să își dea seama cum, ademeniți de hangiu, cei doi prieteni se întind cu masa și ajung să își petreacă anul nou la han cu lăutari și tot tacâmul fiind, în tot acest timp, foarte grăbiți să plece.
Doi prieteni se grăbesc spre casă în seara de ajun dar se opresc puțin la un han să cumpere covrigi, ca să aibă ce da la colindători când ajung acasă unde nevestele îi așteaptă cu mesele întinse. La han, rebegiți de frig, iau și o țuiculiță la botul calului dar țuiculița cere și un aperitiv… și așa, fără să își dea seama cum, ademeniți de hangiu, cei doi prieteni se întind cu masa și ajung să își petreacă anul nou la han cu lăutari și tot tacâmul fiind, în tot acest timp, foarte grăbiți să plece.
