Istoria cetatii Petra va deveni tot mai contorsionata pe parcursul istoriei. E atacata de israelieni, cucerita de asirieni, integrata Imperiului roman, invadata de persi, devenind un centru cosmopolit si pierzandu-si cultura dupa anul 114. Apogeul cetatii va fi atins in anul 50 i.Ch. cand va adaposti 20.000 de locuitori. Sub domnia lui Oboda III (30-9 i.Ch.) va fi construita cea mai mare parte a mormintelor si monumentelor taiate direct in stanci de culoare rosiatica. Ultimul rege nabateean transfera capitala la Bosra din ratiuni economice.

 Nabateenii adorau zeii si zeitele arabe din epoca preislamica si cativa dintre regii lor zeificati. Cel mai important dintre acestia din urma a fost Obodas I. Cel mai important zeu preislamic era Dushara alaturi de cateva zeite precum Uzza. Zei si zeite reprezentati prin sculpturi in piatra. Cel mai mare monument din Petra este manastirea consacrata regelui Obodas I, datand din secolul I i.Ch. O informatie inscrisa pe ruinele manastirii.

 La inceputul secolului IV, Petra face parte din Imperiul Bizantin. Imparatul Dioclitian incurajeaza pe intreg teritoriul raspandirea crestinismului si construirea de biserici. Conform unei surse arabe, Petra e locul in care Moise, in timpul Exodului, face sa tasneasca apa dintr-o stanca, lovind-o cu ciomagul. Nu departe se afla mormantul lui Myriam, sora lui Moise. Un sanctuar la care, in secolul IV, veneau in pelerinaj crestini, dar a carui pozitie n-a mai putut fi identificata mai tarziu.

Un important monument este „Mormantul urnei” construit pentru Malichos II (60-30 i.Ch.) care va deveni o adevarata catedrala in anul 446. La nord de Petra se afla mai multe morminte cu cruci gravate unde erau ingropati crestinii. Un alt monument important taiat in stanca il reprezinta teatrul, format din 33 de gradene pe 3 nivele suprapuse, in forma de semiluna, construit in sec. I d.Ch., si care putea primi 3000 de persoane (unele surse indica un numar de 8500 de persoane). Remarcabil este si mormantul Obelisc, inalt de 7 metri, cu stalpi in forma de piramida.

DORIN MARAN

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si  s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”. Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi,  prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt,  locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit Tihon este  renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o persoana  a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul Ceahlau.

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz, sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”. Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost, sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.

Asasinul victimă
L.H.Oswald este prototipul ratatului perfect. Copil neiubit, cu o mamă ultraprotectoare. Reuşeşte să eşueze totdeauna, acolo unde alţii aveau succes. Oswald nu are nimic- nici măcar propria identitate. Fuge în URSS şi cere azil politic. Nu rezistă nici acolo şi se repatriază împreună cu soţia lui rusoaică, Marina

(- Ipoteza KGB spune că J.F.K. a fost omorât la ordinul lui Hruşciov pentru că Hruşciov era un ratat iar J.F.K un tip de succes. Ce-i drept, Nichita Sergheevici era un ratat- scosul pantofului din picior şi bătutul cu el în masă la ONU este cea mai minoră dovadă. Dar…Hruşciov nu câştiga nimic din moartea lui J.F.K. A fost singurul partener de dialog acceptabil pentru ruşi. Nici măcar Jimmy Carter n-a fost aşa de maleabil ca J.F.K. Hruşciov n-a câştigat nimic prin moartea lui Kennedy. Războiul din Vietnam a continuat până în anii 70. Cuba a fost în continuare izolată. Urmaşul lui Kennedy a fost texanul L.B.Johnson.Singura explicaţie a ipotezei KGB ar fi că LBJ era spion sovietic- afirmaţie hazardată chiar şi pentru extremiştii americani.)

Oswald era un fantast tipic. Pentru a-şi recuceri soţia îşi omoară preşedintele. Punct.

Victima- asasin.
S-au spus multe poveşti despre Kennedy, despre blestemul clanului, blestem indus de un tată mult prea dur şi prea dominator. Cert este că fratele cel mare se oferă voluntar într-o misiune sinucigaşă iar J.F.K se înrolează în Marină, este rănit şi suferă apoi toată viaţa din cauza rănii. Este primul preşedinte care îşi câştigă alegerea la televizor, acolo unde contracandidatul său, Nixon, dă prost pe sticlă.
Este cunoscut mitul regelui sacrificial, regele care trebuie omorît pentru ca pomii să dea roade, soarele să apară a doua zi, etc. J.F.K. este un astfel de rege. La el totul trebuie să fie glamour, totul trebuie să fie glitz. Începând de la nevastă, copii şi terminând cu politica. Are de soluţionat crize globale, are de rezolvat probleme majore. Ar vrea să se retragă din Vietnam dar cu fruntea sus. Ar vrea o politică de cooperare cu sovieticiil. Ar vrea o legislaţie nediscriminatorie pentru negrii.
Lunile preşedinţiei lui Kennedy exercită o fascinaţie autodevoratoare nu numai pentru cei din jur dar şi pentru el. “N-ar mai fi apucat sfârşitul celui de-al doilea mandat. Ar fi înnebunit pur şi simplu” spunea unul din celebrii săi prieteni din banda “Rat Pack”.
Kennedy este, pur şi simplu, regele expiator. America mergea prea bine pentru a nu fi nevoie de un ţap ispăşitor pentru boomul american.
(-ipoteza mafiotă spune că nişte mămulari, alde Sam Giancanna şi ai lui l-au lichidat pe Kennedy care profitase de mafie când a fost ales dar nu s-a ţinut de cuvânt atunci când s-a ajuns. Gangsterii americani au fost supraîncălziţi atât de mass-media căutătoare de senzaţional cât şi de FBI-ul doritor să-şi ia salariul. În realitate nici Dillinger nu a fost mai grozav ca şi Terente şi nici unul din capii mafiosi mai grozav decât fraţii Cămătaru. Prin însăşi definiţia sa mafia nu are de-a face decât cu un anumit mediu aflat la limita moralităţii. Dacă în anii 30 sub imboldul nefericitei legi a prohibiţiei taţii de familie frecventau speak-easy-urile, în anii 60 erau afectaţi de mafie mai puţin de 0.1% din americani.Deci mafia era o mare gogoaşă)
ALTA IPOTEZA

Ion Mihai Pacepa susţine, în noua sa carte “Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB şi asasinarea lui Kennedy”, că asasinul Oswald avea legături cu KGB-ul rusesc.

El prezintă eforturile făcute de Moscova pentru ca asasinatul să fie considerat o “afacere americană”. Generalul Pacepa, şeful serviciilor secrete româneşti şi ofiţerul cu cel mai înalt rang al unor servicii secrete din blocul estic, susţine că avea informaţii din surse directe despre legăturile dintre KGB şi Lee Harvey Oswald.

Mai mult, el a avut acces la o serie de documente secrete ale serviciilor de informaţii de la Kremlin. Pacepa susţine că Moscova a încercat să păstreze discreţia faţă de conducătorii serviciilor secrete ale celorlalte state din blocul estic, având în vedere faptul că orice informaţii cu privire la implicarea KGB-ului în asasinarea lui Kennedy ar fi putut duce la declanşarea celui de-al treilea război mondial.

Pacepa a mai declarat că a fost implicat în efortul, la scară mondială, de dezinformare şi fabricare de alibiuri pentru KGB, astfel încât să nu fie descoperită implicarea serviciilor secrete sovietice în asasinarea lui Kennedy. Subiectul cărţii a fost făcut public într-un interviu oferit publicaţiei online “FrontPageMagazine”.

SI ALTA …

Fostul procuror Vincent Bugliosi a analizat 21 de ani probele din dosarul asasinarii presedintelui John F. Kennedy si a stabilit ca Lee Harvey Oswald a actionat singur, aceeasi concluzie la care a ajuns si raportul oficial, acum 43 de ani, potrivit Reuters.

In 946, Papa Benedict al V-lea, a violat o fetita si a fugit la Constantinopol, luand cu el visteria papala. A revenit la Vatican, deabia atunci cand a ramas fara bani. Pontiful a fost, in cele din urma, ucis de un sot gelos. Cadavrul sau, care numara peste o suta de lovituri de pumnal, a fost tarat de multime pe strazi, in cele din urma, fiind aruncat intr-o latrina.

In octombrie 1032 mitra papala a fost cumparata pentru Benedict al IX-lea, care la aceea vreme, avea 11 ani. Conform cronicilor, la varsta de 14 ani, isi intrecuse predecesorii in vicii, din aceasta cauza, fiind nevoit sa fuga din Roma, in mod frecvent.

Gregory al VII-lea afost un maestru falsificator, reusind sa intreaca chiar si faimoasa frauda, “Donatia lui Constantin”, documentul care a creeat statul papal. Gregory conducea o scoala de falsificatori, care produceau, fara oprire, documente ce purtau sigiliile papale de aprobare. Aceste documente au fost sistematizate, pe la mijlocul anilor 1100, la Bologna de catre Gratian, un calugar benedict. El si-a numit opera Decretul sau Codul Legilor Canonice. Pe langa documentele lui Benedict, codul mai continea documente falsificate de Gratian, plus documentele fictionale ale altor autori. Gregory a formalizat si doctrina celibatului, pentru a impiedica Biserica, sa mai acorde bastarzilor preotilor si episcopilor, portiuni din pamanturile sale. Conform istoricului catolic Peter de Rosa, in cartea sa “Vicarii lui Hristos”: “Pontifii aveau concubine cu varste variate, cele mai tinere aveau 14 ani. Ei se faceau vinovati de incest, perversitati sexuale, aveau copii fara numar si de regula, erau ucisi in timp ce savarseau adulterul. Dupa cum zice si o veche zicala catolica, de ce sa fii mai sfant decat Papa?”

O alta figura interesanta a fost Alexander al VI-lea (cunoscut si ca Rodrigo Borgia). A domnit intre anii 1429-1503. A comis prima crima la varsta de 12 ani. In cartea sa “The Decline and Fall”, Gibbon vorbeste despre Alexander, ca si cum ar fi un nou Tiberius al Romei. Asemenea predecesorului sau, Innocent al VIII-lea, Alexander a avut multi copii, pe care i-a botezat personal si le-a oficializat nuntile la Vatican. Dintre acestia, 10 au fost bastarzi (printre care si notoriosii, Cesare si Lucrezia ), a caror mama a fost concubina sa preferata, Vanozza Catanei. Atunci cand aceasta a murit, a fost inlocuita cu Giulia Farnese ( avea 14 ani ), care a obtinut pe aceasta cale, postul de cardinal pentru fratele ei, care mai tarziu, a devenit Papa Paul al III-lea.

Alexander a fost urmat de catre Julius al II-lea, care a cumparat mitra papala, cu ajutorul averii personale. Nici macar nu incerca sa treaca drept un crestin. Fiind un afemeiat notoriu, a avut si el multi bastarzi. In final, a fost afectat atat de tare de sifilis, incat nu mai putea sa isi expuna nici macar piciorul, pentru a- i fi sarutat.

Sub conducerea lui Leo al X-lea, cel care a blestemat si a excomunicat pe Martin Luther, au fost create preturi specifice, fiecarui tip de pacat. Astfel daca un diacon era acuzat de crima, putea fi achitat, daca achita 20 de coroane. Odata achitat de Papa, nu mai putea fi acuzat de catre autoritatile civile. Cu doua sute de ani in urma, John al XXII-lea, facuse cam acelasi lucru, fixand preturi pentru alt gen de pacate, incepand cu incestul si terminand cu sodomia. In timpul pontificatului Papei Innocent al VIII-lea, acesta acorda, contra cost, o dispensa pe o perioada de 20 de ani .Aceasta dispensa permitea celui care o achizitiona, sa sa savureze pe durata posturilor, mancarurile interzise.Leo al X-lea l-a imputernicit pe calugarul dominican Tetzel, sa vanda dispense papale ce permiteau eliberarea din purgatoriu. Papa Sixtus al IV-lea (in imagine) taxa bordelele romane. Conform istoricului Will Durant, in 1490 erau in jur de 6800 de prostituate, in Roma. Pius al II-lea a declarat Roma, drept un oras al bastarzilor.

Lipsa de morala si etica a diversilor pontifi a constituit subiectul multor carti, nu e de mirare ca Biserica pare a fi damnata, inca de la inceput. Dupa ce a demolat Templul lui Apolo si Stadionul lui Caligula, Constantin a folosit pietrele si marmura lor, pentru a inalta bazilica Sf. Petru. Alegerea materialelor de constructie ar putea explica observatia facuta de Martin Luther in Roma, secole mai tarziu, “Daca exista iad, Roma e construita peste el. E un abis din care provin toate pacatele”.

In “Istoria Inchizitiei”, Canon Llorente, care a fost Secretar al Inchizitiei din Madrid, 1790-1792, estimeaza numarul de condamnati din Spania la peste 3 milioane, din care 300 de mii au fost arsi pe rug. Un istoric catolic comenteaza unul din evenimentele, ce au urmat lichidarii Inchizitiei spaniole : “Cand Napoleon a cucerit Spania in 1808, un ofiter polonez din armata sa, Col. Lemanouski, a raportat ca dominicanii (cei care conduceau Inchizitia) s-au baricadat in manastirea lor din Madrid. Cand trupele lui Lemanouski au intrat prin forta, inchizitorii au negat existenta camerelor de tortura. In urma unei investigatii, camerele de tortura au fost gasite in subteran. Erau pline de prizonieri, goi si majoritatea, nebuni. Desi trupele franceze erau obisnuite cu prezenta sangelui si a cruzimii, nu au putut rezista privelistii. Au evacuat manastirea, dupa care folosind praful de pusca, au aruncat-o in aer “. Roma se imbatase, din nou, cu sangele martirilor.

In noiembrie 2000, pe prima pagina a ziarelor italiene, scria “Diavolul invinge Papa!”. Il Mesaggero vorbeste de confruntarea dintre Papa si o tanara, care in timpul unei audiente la Vatican, a insultat pontiful, cu o voce cavernoasa. John Paul a incercat sa o exorcizeze, dar incercarile sale au esuat. Prezenta Diavolului la Vatican, nu e o surpriza pentru Luigi Marinelli. Cartea sa “Gone with the wind at the Vatican” dezvaluie activitatile prelatilor, cum ar fi spalarea banilor, abuzuri sexuale si chiar ritualuri satanice, efectuate in interiorul zidurilor Sfantului Scaun. Comentariile lui Marinelli sunt asemanatoare cu cele ale raposatului Malachi Martin, fost iezuit si exorcist, a carui carte din 1990 “The keys of this blood”, e sursa acestui citat : “Foarte inspaimantator pentru John Paul, se confrunta cu prezenta de neinlaturat, a unei puteri maligne, in propriul sau Vatican”. Era ceea ce membrii mai vechi ai Bisericii, numeau superforta. Zvonuri, greu de verificat, leagau aparitia ei de domnia lui Paul al VI-lea, din 1963. Intradevar, Paul a zis ceva despre ” fumul Satanei care a patruns in sanctuar “, o referire oblica la ceremoniile satanice din Vatican.

Pe de alta parte, se pare ca microbul sexualitatii, face ravagii printre preotimea de la Roma. Numai in 1990, Biserica a trebuit sa plateasca peste 1 miliard de dolari, victimelor abuzurilor sexuale. Iar filiala americana oferea si o metoda de tratament pentru cei acuzati. Jay Mullin a fost acuzat de molestarea unui baietel. Cardinalul Bernard Law l-a trimis pentru evaluare psihiatrica la institutul St. Luke. Acest institut din Washington, apare la data de 24 februarie 2002, intr-un articol din ziarul Boston Globe: “Mullin a fost dus la o clinica din afara Washington-ului. In aceasta clinica, ce apartinea Bisericii, a fost gasita o cantitate mare pornografie infantila, incepand cu imagini soft si terminand cu cele hardcore si BDSM, toate avand ca protagonisti baieti si fete”.