Published On:luni, 27 iunie 2011
Posted by Unknown
Ce taine ascunde «Cetatea Papilor»?
In afara unor secrete tehnologice precum cronoportarea, teleportarea sau levitatia, despre care se crede ca ar fi fost descoperite candva si tainuite cu grija, in pivnitele Vaticanului, Sfantul Scaun ar ascunde, se crede, adevarul despre inceputurile crestinismului, adevaruri care daca ar fi dezvaluite ar zgudui insesi fundamentele acestei religii. Desigur, oficialii de la Vatican dezmint asemenea speculatii si au dat publicitatii, pentru prima oara de la inceputurile papalitatii, o serie de documente din arhivele secrete ale Sfantului Scaun, menite sa faca lumina asupra unor chestiuni delicate din istoria religiei crestine.
Ce voia papa de la Roosevelt?
Timp de multe secole, arhivele Vaticanului au fost accesibile doar prelatilor catolici si abia in 1881 s-a permis si anumitor savanti si teologi sa le cerceteze. Dar in general aceste arhive nu sunt deschise marelui public si pentru a le cerceta sunt necesare aprobari speciale din partea Consiliului Cardinalilor. Motivul oficial ar fi temerile ca documentele, multe dintre ele vechi de peste o mie de ani, s-ar putea deteriora din cauza cercetarii intense, dar pana nu de mult se banuia ca adevarata cauza ar fi ingrijorarea Vaticanului ca informatiile continute in actele respective – majoritatea pergamente si manuscrise pe piele – ar pune in pericol doctrina oficiala crestina. Acum, spre a demonta acuzatiile de ascundere a adevarului, papa Benedict si-a dat acordul pentru editarea unei colectii de documente din arhivele secrete. Este vorba despre 105 documente, dintre care 20 nu au fost ni-ciodata dezvaluite pana acum – printre acestea se numara mai multe scrisori papale adresate lui Hitler de catre papa Pius XI, in 1934, o misiva catre Sfantul Parinte, inscriptionata pe scoarta de copac de capeteniile triburilor Ojibwe, din America de Nord si scrisoarea regelui englez Henric VIII catre papa, care a dus la renuntarea suveranului insular la catolicism si la aparitia religiei anglicane.
Una dintre cele mai spectaculoase artefacte este scrisoarea trimisa de hanul mongol Guyuk, nepotul lui Genghis Han, papei Inocentiu IV. Suveranul pontif ii ceruse liderului mongol sa se converteasca la crestinism iar acesta, ca raspuns, il convocase in Asia, „alaturi de toti regii tai crestini, pentru a va pleca inaintea mea, ca un gest de supunere, caci altfel va voi considera dusmani”.
Un document controversat il constituie scrisoarea trimisa de papa lui Roosevelt, prin care ii cerea sa se opuna infiintarii unui stat evreu in Palestina, actiune pentru care miscarea sionista facea un puternic lobby la Casa Alba. „Este adevarat ca evreii au locuit candva in Palestina, dar nu exista nici o axioma istorica prin care sa se sustina necesitatea intoarcerii unui popor pe pamanturile unde a trait in urma cu doua milenii. Aparitia unui stat evreu in Palestina ar da nastere unor complicate probleme si tensiuni internationale”, scria papa Piux XI, cu o remarcabila clarviziune.
Adevăruri incomode pentru papi
Exista insa si alte documente care pun Vaticanul intr-o lumina foarte defavorabila. Nu este vorba doar de dosarele secrete ce arata ca papa a stiut despre Holocaustul impotriva evreilor, in Al Doilea Razboi Mondial dar nu a facut nimic ca sa-l impiedice, ci mai ales de atitudinea ostila dovedita de biserica fata de stiinta si unele manifestari artistice. Astfel, printre actele publicate se vor numara si stenogramele proceselor de erezie intentate lui Galileo Galilei si Giordano Bruno, dar si corespondenta dintre inaltii demnitari ai Cetatii Sfinte si unii ganditori „recalcitranti”, precum Erasmus din Rotterdam sau Voltaire. O alta misiva interesanta este cea trimisa de presedintele Confederatiei Sudiste, Jefferson Davies, papei Piux IX, in timpul Razboiului Civil american, prin care se plangea ca regretabilul conflict fratricid a fost cauzat de agresiunea Nordului si facea apel la medierea papei, care insa nu s-a produs.
Suveranul Pontif nu s-a implicat in acest razboi chiar daca, se pare, simpatiza cu Sudul, mult mai religios decat adversarii sai nordisti. Nu lipsesc nici scrisorile personale, dar de mare semnificatie, cum e de pilda plangerea adresata de Michelangelo papei, in 1550, dupa ce un conclav papal ii intrerupsese lucrul la domul basilicii San Pietro si multi cardinali se plansesera de maniera sa „deloc crestineasca” de prezentare a personajelor biblice.
Templierii au fost iertaţi
Un pergament ingalbenit de vreme contine procesele verbale ale interogatoriilor luate templierilor de catre reprezentantii papei Clement IV si se incheie cu o bula papala care-i absolva pe acuzati de toate ereziile. Documentul, cunoscut ca „pergamentul Chinon”, nu a fost niciodata dat publicitatii, desi se banuia existenta lui. El dezvaluie faptul ca Templierii aveau o ceremonie de initiere ce includea scuiparea pe cruce, renegarea lui Iisus si sarutarea in zona anala, pe buricul si gura superiorului ierarhic. Templierii au explicat papei ca initierea simula umilintele pe care cavalerii ar fi trebuit sa le indure daca ar fi fost prinsi de sarazini. Papa ar fi dorit sa-i ierte si a emis chiar o Bula in acest sens, dar pana la urma a cedat in fata amenintarilor regelui Frantei, temutul Filip cel Frumos, si a fost de acord cu pedepsirea drastica a cavalerilor.
In fine, un alt document remarcabil contine analiza, realizata de o comisie de experti ai Bisericii Catolice, a faimoaselor manuscrise descoperite in 1947 in grotele de langa Qumran, pe malul Marii Moarte. Dupa cum se stie, aceste manuscrise au fost descifrate de experti ai Vaticanului, care mult timp au refuzat sa faca publice, fapt ce a dat apa la moara celor ce credeau ca manuscrisele contin „adevaruri care ar putea schimba radical temelia religiei crestine”. Comisia de specialisti a avizat autenticitatea manuscriselor si chiar a propus revizuirea unor pasaje din Biblie, pentru a corespunde adevarului istoric relevat de pergamentele de la Marea Moarta. Deocamdata, nu se stie daca dintre documentele publicate va face parte si controversatul „al treilea secret de la Fatima”, reprezentantii Sfantului Scaun refuzand sa dea vreo declaratie in acest sens.
GABRIEL TUDOR
