Published On:sâmbătă, 29 octombrie 2011
Posted by Unknown
Marturii despre cavitatea Terrei
Inainte de ultima deplasare polara, acolo unde se gasea Polul Nord, fie in Himalaya, poarta de intrare nu dadea accesul la Shambala, ci la un oras minunat care se inalta printre gheturi, inconjurat de paduri luxuriante, de flori parfumate si incantatoare: Shangri La.
Acest loc s-a scufundat apoi si a devenit foarte secret. El ascunde in arhivele sale istoria omenirii si este protejat de paznici incoruptibili, gata de a deschide portile cercetatorilor din viitoarea generatie.
Consiliul Inteleptilor Tibetani este in relatie cu Stapanii acestui loc sacru, se spune. Ei stiu ca acolo se afla incaperi enorme care contin tot ceea ce priveste stiinta, arta, instrumentele, costumele, orice samanta de planta, orice tip de roca, orice imagine apartinand istoriei laborioase a omului de pe Terra.
Unii oameni care au efectuat calatorii astrale, ne-au lasat impresiile lor privind cavitatea planetei noastre, unde au vazut palate de cristal cu reflexe de jad, incrustate in arabescuri din aur. Ei zic ca au vazut incaperi pe care nici S.F ul nostru nu si le-ar putea imagina.
Alan Scott Davis a povestit in lucrarea sa “Ce se va intampla in cursul celui de-al Treilea Mileniu?” intalnirea sa cu Stapanii din lumea din Interior. “Acesti munti pe care ii vezi nu sunt doar acoperiti de gheturi; exista trecatori subterane, bine ascunse, care conduc la vai minunate unde se pare ca iarna nu exista. Acolo, traiesc fiinte iluminate care guverneaza si conduc existenta planetara.” Numai cel care este chemat de Ei poate sa-i intalneasca. Unul dintre Ei i-au spus: “Iata-ne ajunsi la un moment special de pregatire pentru a deschide marea poarta a unei ere noi care va trebui sa-i conduca pe oameni la o mare civilizatie.”
Anne si Daniel Meurois-Givandan au spus ca au vazut pe oras un Diamant gigantic care este in sintonie cu liniile de forte terestre, ca forta motrice. Apoi, au vazut Gradina Soarelui, un loc impadurit din oras cu acoperisuri din cristal cu varf, in intregime transfigurat de Lumina si rezonand la sunete armonioase. Amintesc ca astronavele- mama sunt prevazute cu aceste echipamente. Eu-insumi, in timpul unei calatorii astrale, am putut sa vad instrumente de control cu caracter spatial, cuprinzand Galaxia, Sistemul solar si fiecare Planeta.
Mi s-a dat in maini un tub de o lungime de aproximativ 16 centimetri, avand 10 cm in largime si gros de 3 cm, care parea a fi un monitor plat. Pe fata anterioara, vedeam proiectii stelare; apoi, l-am deschis; pe doua ecrane, la dreapta si la stanga, vedeam miscarile calatoriei noastre in interiorul planetelor Sistemului nostru Solar; imi era imposibil de a mari fara limita pentru a examina Terra din spatiu (este foarte frumoasa!) in fiecare punct dorit. In momentul in care m-am entuziasmat din cauza acestei utilizari, am revenit la dimensiunea terestra!
In una din teoria lor, geofizicienii Rittmann si Kuhn, considerand curba de forta scaderea de discontinuitate seismica in jurul a 2 900 km adancime si anumite calcule de compresie dinamica, statica si de vascozitate a diverselor elemente sub efectul diferitelor presiuni, s-a ajuns la concluzia ca miezul terestru este compus din hidrogen fara diferenta si ca acceleratia gravitatiei mentine inelul central rece.
In timpul unei intrevederi, academicianul biochimist Gianfranco Pantellini, crescut de celebrul fizician E.Hore Majorana, mi-a dezvaluit ca a discutat o data cu profesorul sau in legatura cu energiile de temperatura scazuta; prof. Majorana credea ca Soarele era rece inclusiv in coroana sa. El a luat exemplu rotile unei biciclete: atunci cand se umfla pneurile, temperatura se raceste catre exterior mentinand inelul central rece.
Asta ne permite de a intelege cum miscarea invartitoare si condensarea maselor solare in formarea Planetelor produc energia gravitationala, unele temperaturi in coroana exterioara si vidul in interior prin acest subiect au fost aduse de unele dintre cele 39.953 de fotografii luate de satelitul Ersa 7, lansat de NASA, la 23 noiembrie 1968, care a survolat Polul Nord.
Dar dincolo de orice marturie tangibila, ramane cea a “Expeditiei Ariene” traita de amiralul R. Byrd, consumata in jurnalul sau de bord. William Reed si Marshall Gardner au avansat o teorie privind cavitatea Terrei si deschiderile de la poli. Numerosi martori care au patruns in aceasta Noua Lume au vazut acul busolei indreptandu-se in jos, temperatura crescand sau sufland un vant puternic si plin de praf. Ei au intalnit rate, fluturi, albine, pasari tropicale si alte animale, o vegetatie luxurianta. Avand in vedere toate astea, Gardner a considerat ca ar exista un “Soare Central.” Diverse mitologii (eschimose, chinezesti, hinduse, egiptene) vorbesc despre o rasa care traieste in interiorul Terrei.
Eschimosii cred intr-o lume viitoare. Sufletul, dupa moarte, coboara sub pamant, apoi intalneste diferite obstacole, cum ar fi un fel de purgatoriu. Sufletele bune il traverseaza pentru a ajunge apoi in interiorul Terrei, acolo “unde Soarele nu se culca niciodata…” G. Rasputin a spus ca ar avea unele puteri de la “oamenii verzi provenind din Nord.”
In Lama Turgut sta scris: “Palatul Regelui Lumii este inconjurat de cele ale Gurilor care controleaza fortele vizibile si invizibile ale Terrei, de la interiorul sau si pana la cer, si care sunt stapanii vietii si mortii. Daca, in nebunia sa, omenirea noastra ar urma razboaiele, ar putea veni la suprafata pentru a o transforma intr-un desert. Ar putea seca oceanele, ar umple continentele prin intinderi de apa si ar face sa dispara muntii. La bordul vehiculelor extraordinare, necunoscute de noi, ei calatoresc cu o viteza incredibila in interiorul tunelelor Terrei.”
Scriitorul Ossendowski vorbeste de tunele subterane care leaga “Agartha, unde intra astronave avansate.”
In prezent, satelitii americani aflati in misiune pentru a descoperi bogatiile minerale ale Terrei, au confirmat existenta unei imense retele de galerii subterane sub intregul teritoriu al Chinei. In 1961, un arheolog de la Universitatea din Pekin a descoperit intrarea in unul din aceste subterane, sub masivul Homan. Galeria pe care a putut s-o viziteze avea peretii puternic finisati si de culoare vernil, fiind decorati de fresce.
Pe una din ele, se vedea un fel de scut zburator pe care se gaseau oameni care, de la inaltime, pareau sa pazeasca animalele salbatice.
In 1969, subterane identice au fost descoperite in Ecuador, vechi de cel putin 12.000 de ani, reprezentand pe pereti masini extraterestre. Perplexitatea arheologilor a fost totala.
