Fascinanta enigma din Atlantic

In interesanta sa carte Dincolo de imposibil, Richard Lazarus relata un caz foarte straniu. In ziua de 28 octombrie 1902, in primele ore ale diminetii, nava comerciala maritima Fort Salisbury se indrepta spre nord prin Golful Guineei, in Atlanticul de Sud. Marea era calma si cerul era senin, astfel ca marinarului insarcinat cu veghea nu i-a fost greu sa distinga doua lumini rosii care au aparut din apa la cateva sute de metrii in fata, spre tribordul navei.
Concentrandu-si privirea asupa luminilor cu ajutorul binoclului, marinarul a observant ca acestea echipau un obiect urias si intunecat care, desi in mod evident era o nava maritima, nu apartinea nici unui tip vazut de el pana atunci. Incepand sa se ingrijoreze in legatura cu o posibila coliziune, l-a alertat pe timonier si l-a chemat pe secundul vasului, un anume A. H. Raymer, care s-a grabit sa urce pe punte pentru a vedea el insusi misteriosul obiect. Cert este ca secundul n-a dispus decat de cateva clipe in care sa priveasca obiectul, inainte ca acesta sa se scufunde. Totusi, i-au fost de ajuns pentru a confirma observatia marinarului de veghe.
Scriind mai tarziua in jurnalul de bord, Raymer a descries evenimentul ca fiind putin inspaimantator: “…in intuneric nu puteam vedea prea multe detalii, dar avea o lungime intre 500 si 600 de picioare si doua lumini, cate una la fiecare capat. Un gen de mecanism – sau, poate, niste aripioare – produceau o agitare a apei. In timp ce se scufunda lent sub valuri, disparand din vedere, am putut observa ca laturile ii erau ruginite.”
Vorbind ulterior despre experienta traita, Raymer a luat in condiserare posibilitatea ca ceea ce vazusera sa fi fost carena unei nave parasite, dar a respins categoric aceasta posibilitate. Era un marinar cu experieta si nu putea face o asemenea confuzie si oricum, nici o nava nu se pierduse in vremea aceea in largul apei de acolo.
Posibila indentificare eronata a unui animal marin era o perspectiva si mai putin probabila. Desi toti martorii de la bordul navei Fort Salisbury remarcasera, fiecare in mod independent, ca suprafata obiectului parea mai degraba ruginita decat neteda, sansele ca ei sa fi vazut o specie uriasa de peste erau mai mici decat zero, deoarece aparitia trebuie sa fi depasit cu mult dimensiunile celei mai mari fapturi subacvatice cunoscute – balena albastra. Mai mult, asa cum a comentat o sursa de la Amiralitate, “pestii nu obisnuiesc sa fie echipati cu lumini”.
Asadar trebuie sa fi fost un mecanism si tinand seama de comportarea sa, era evident o nava submersibila de un tip oarecare. Singura poblema cu care nu se impaca aceasta teorie era faptul ca in anul 1902 nici o natiune de pe pamant nu poseda tehnologia necesara crearii unui submarin de asemenea dimensiuni. In anul 1888, primul submarin naval complet operational fusese lansat de catre francezi, fiind dotat cu o singura elice si un motor electric si cantarea numai 30 de tone.
Doi ani mai tarziu, germanii care erau adevarati maestrii ai inceputului tehnologiei submersibilelor, au lansat o nava de 200 de tone, care totusi nu a fost introdusa in fabricatie completa decat in 1905. Marina militara engleza care a lansat prima sa nava subacvatica in acelasi an cu incidentul din largul Golfului Guineei, era cu mult in urma germanilor din punct de vedere al realizarii tehnice. Astfel incat, cele vazute si neexplicate la acea vreme, raman si astazi o enigma.
Exista o civilizatie subacvatica mult mai evoluata din punct de vedere tehnilogic decat cea de pe uscat? Posibila existenta a unor civilizatii subacvatice a constituit un subiect care a fascinat omul inca din cele mai vechi timpuri. Ar putea fi aceasta explicatia aparitiilor unor creaturi fantastice in largul marii, monstrii marini vazuti de marinari de-a lungul timpului. Totusi, ceea ce a fost zarit in 1902, ar putea fi un obiect subacvatic neidentificat. Exista multe marturii credibile ale unor nave stranii care vin din inaltul cerului si intra apa.
http://piatza.net/fascinanta-enigma-din-atlantic/