Un român a demonstrat că Gioconda este Leonardo Da Vinci tânăr. Povestea pictorului sărac care i-a şocat pe spanioli
“Când mi-a întins spaniolul posterul cu Gioconda pe masă, i-am zis: vino încoace să-l vezi pe Leonardo tânăr! Spaniolul a rămas blocat. Era mai şocat decât mine. A fost un moment de graţie. I-am mai arătat încă o dată: am rulat un pic posterul, în aşa fel încât să se vadă doar capul şi m-am dat doi paşi înapoi, în stânga. Pe măsură ce te dai înapoi, chipul Giocondei se transformă din femeie, în bărbat. Ai o Gioconda mai urâţică şi apoi, dintr-o dată, devine chipul lui Leonardo, tânăr. Nu e loc de dubiu, trăsăturile se văd foarte, foarte clar. Dacă priveşti posterul rulat din dreapta, îţi apare la fel, o femeie cu trăsături masculine, apoi devine jumate femeie, jumate bărbat. Probabil că de aceea a fost Gioconda atât de disputată în întreaga lume, fiindcă subconştientul înregistrează că ascunde ceva, ca e ceva în neregulă cu ea”, ne povesteşte pictorul slătinean Ştefan Stoenică, 57 de ani. S-a dus imediat cu descoperirea sa la autorităţile spaniole şi în câteva luni Registrul de Proprietate Intelectuală din Madrid a cercetat, a studiat, l-a verificat şi într-un final i-a acordat drepturi de proprietate intelectuală pentru descoperirea sa.
“Au mai spus şi alţii că Gioconda a fost bărbat sau că ascunde chiar autoportretul lui Leonardo, însă nimeni nu a demonstrat până acum. Toate au fost supoziţii, teorii. Ei bine, eu am reuşit să o demonstrez”, adaugă el. A fost mare tam-tam în cercurile de cultură din Madrid, după descoperirea sa. Pictori, critici, regizori, istorici şi pasionaţi au verificat şi ei cu posterul îndoit, să vadă dacă într-adevăr aşa e. Şi s-au convins pe rând, muţi de uimire, că da, din unghiul acela, Giconda parcă ar fi însuşi Leonardo.
“Am dormit în stradă şi prin şanţuri zile la rând, am mâncat la cantina săracilor”
Întâmplarea s-a petrecut acum şase ani, într-un mic atelier de pictură din Madrid, locul unde Ştefan decisese să-şi caute fericirea la vremea aceea. Îşi câştiga pâinea pictând pentru cei bogaţi. Norocul lui a fost că spaniolul care-l angajase să-i picteze tablouri uriaşe îi comandase o reproducere după Gioconda. Şi, ca să-i uşureze munca, într-o zi i-a adus în atelier posterul acela cu chipul Giocondei. Niciodată Ştefan Stoenică n-o studiase pe Gioconda ca toţi cei pasionaţi, cu migală, cu instrumente, obsesiv. N-avusese timp pentru asta, el, pictor simplu şi sărac, cu un destin ca-n filme. Nu-l interesa Gioconda, el avea alte griji mai importante: să supravieţuiască. Era pictor cu expoziţii în Slatina (Olt), lucrase ca miner şi ca strungar, apoi divorţase şi rămăsese fără nimic.
Citeste materialul pe jurnalul.ro
