Published On:sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Posted by Unknown
Oameni arși de vii – Combustia spontană
Ce anume diferențiază un trup supus combustiei spontane de unul mistuit într-un incendiu obișnuit? Unul dintre cei mai impătimiți investigatori ai fenomenulului de combustie spontană, Larry Arnold, descrie fenomenul ca fiind “procesul prin care o persoană se aprinde dintr-o dată fără a intra în contact cu o sursă de foc exterioară și apoi poate fi transformată în cenușă, pe când materialele inflamabile din apropiere, în mod paradoxal, scapă nearse aproape deloc”.
Ce este combustia umană spontană?
Combustia umană spontană are o serie de caracteristici care o diferențiază de orice alt fel de combustie:
- Arderea nu are niciodată loc fără declanșator (conform teoriei candelei, o sursă de aprindere este întotdeauna prezentă în vecinatatea victimei);
- Corpul supus combustiei spontane prezintă, de obicei, arsuri mult mai severe; arsurile nu sunt distribuite uniform pe corp; extremitățile pot ramâne neatinse, în timp ce trunchiul este adesea complet pulverizat, oasele fiind transformate în cenușă;
- 80% dintre cazurile de combustie spontană au ca victime femei, dintre care majoritatea sunt fie supraponderale, fie alcoolice. Moartea survine, de regulă, după ce victima a consumat alcool;
- Arderea este localizată în corp. Obiectele din jur și, deseori, hainele victimei rămân neatinse de foc;
- Podeaua din jurul cadavrului rămâne, în cele mai multe cazuri, acoperită de un lichid vâscos, galben, uleios și urât mirositor;
- Toate cazurile s-au petrecut în spații închise. Victima este întotdeauna singură pentru lungi perioade de timp. Martorii din apropiere nu aud niciodată sunete, urlete de durere sau strigăte de ajutor.
Posibila cheie a misterului – Yoghinii din Tibet
Iată un film documentar despre combustia umană spontană, care ocupă un loc privilegiat în panoplia fenomenelor stranii, dată fiind poziționarea sa pe linia subțire dintre misticism și știință, motiv pentru care o acceptă atât entuziaștii fenomenelor paranormale, cât și comunitatea științifică.
Dacă explicarea acestui fenomen este simplă cauzele care stau la baza lui continuă să lase loc speculațiilor. Oamenii de știință nu au putut ignora numeroasele dovezi de combustie umană spontană acumulate de-a lungul timpului.
O ardere completă a unui corp omenesc are nevoie de un timp de două ore şi de o temperatură de 2.000 grade C, pentru că un corp omenesc are 80% apă. Ce fenomen misterios are loc atunci? Unii l-au numit „combustie spontană”, iar yoginii din Tibet îl numesc „tumo”.
Cercetătoarea Alexandra David Neel, arată în cartea sa „Mistici şi magi din Tibet”, că adepţii „rumef pot trăi aproape goi, cu hrană săracă, la temperaturi scăzute, iar un „Respa”, complet gol, putea să-şi ridice într-atât temperatura încât topea gheaţa şi zăpada de sub el”. (Surse 1 și 2)
