CD 1

CD 2

Locul cel mai bun în care sã te afli în situatia celui mai rãu scenariu , un sanctuar in care iti gaseai linistea.

În timpurile medievale se numea donjon. Secolul 20 a dat nastere adãposturilor pentru bombardamente, care au evoluat în adãposturi contra uraganelor. Acum, chiar si Casa Albã are o camerã pentru situatii de urgentã – un complex sigur, dotat cu aparaturã de înaltã performantã, amplasat în subsolul clãdirii, care a functionat încã din perioada administratiei Kennedy.

În film, camera de refugiu este formatã din 4 pereti de beton, o linie telefonicã ascunsã care nu este conectatã la linia principalã, un sistem propriu de ventilatie si un perete de monitoare pentru supraveghere care acoperã aproape fiecare ungher al casei – toate fiind protejate de lumea de afarã, dupã cum stim cu totii, de o usã impenetrabilã fãcutã din otel masiv.

Meg Altman (JODIE FOSTER) si fiica ei Sarah (KRISTEN STEWART) se mutã într-o casã mare, veche, dotatã cu o camerã de refugiu, nestiind cât de repede vor avea nevoie de ea. Însã când trei bãrbati pun la cale o pãtrundereprin efractie în toiul noptii, Meg si Sarah se adãpostesc în camera de refugiu nerealizând cã însãsi camera este tinta lor… si spãrgãtorii vor face tot posibilul sã intre înãuntru

Arheologii se aventurează în hăţişurile periculoase din interiorul pădurilor tropicale peruane, pentru a salva morminte străvechi şi nepreţuitele lor statui. „Los pinchudos“ se încăpăţînează să reziste peste veacuri, într-o oază aridă din jungla tropicală.

Umăr la umăr şi aproape goale, statui ca nişte gnomi au rezistat timp de veacuri la Los Pinchudos, un complex de nouă morminte din piatră şi ghips, zidite sus, într-o scobitură de stîncă, într-una din pădurile tropicale din nordul Perului. Sculpturile în mahon, înalte de jumătate de metru, au privit mute cum hoarde de hoţi se căţărau să jefuiască mormintele. Vandalii chiar au distrus una dintre cele şase statui neobişnuite, al căror organ bărbătesc viguros a inspirat numele de „Los Pinchudos“ („falusurile mari“, în argou). În 1980, cînd localnicii au adus cercetătorii în acest loc, mormintele erau aproape goale. Totuşi absenţa mumiilor nu l-a descurajat pe arheologul Warren Church, care lucrează de 19 ani ca să salveze Los Pinchudos şi să îi afle secretele. Se ştiu prea puţine despre triburile muntene care, în secolul al X-lea, au început să-şi croiască aşezări în jungla deasă de pe masivele dintre rîurile Marañón şi Hullaga. Incaşii îi numeau chachapoya, adică Oamenii Norilor. Deşi nu au lăsat în urmă un limbaj scris, au rămas de la ei nenumărate ruine de piatră în această sălbăticie verticală, năpădită de orhidee, fluturi şi jaguari, unde tufişurile dese şi ceaţa ascund cu totul prăpăstii abrupte. Timp de peste 500 de ani, chachapoya şi-au făcut satele şi ogoarele pe terase tăiate în abrupturi, au crescut lame şi porci de guineea şi s-au luptat între ei. În jurul anului 1470, incaşii au cucerit regiunea. În 1535, cînd au sosit spaniolii, supravieţuitorii chachapoya li s-au alăturat pentru a-i nimici pe incaşi, impresionîndu-i pe europeni cu vitejia lor în bătălie. Pînă la 1700, variola şi alte boli răpuseseră majoritatea populaţiei chachapoya.
Los Pinchudos reprezintă o verigă esenţială de legătură cu acest popor dispărut. Cercetătorii nu ştiu cine sînt cei înmormîntaţi aici, dar cred că mormintele seamănă cu ruinele chachapoya din apropiere, de la Gran Pajatén. Chiar şi prădat, situl mai deţinea artefacte seducătoare, cum ar fi bijuterii din scoici, ceea ce sugerează existenţa unor contacte cu populaţiile de pe coastă. Cele mai surprinzătoare sînt statuile.
Obiectele din lemn rareori supravieţuiesc în umiditatea ridicată a pădurilor tropicale. Cercetătorii consideră că prezervarea statuilor se datorează microclimatului arid al zonei unde se găseşte situl. Mormintele s-ar fi distrus poate fără ajutorul lui Church şi al expertului peruan în conservare Ricardo Morales Gamarra, care au restaurat fundaţiile erodate. Church crede că Los Pinchudos şi împrejurimile sale vor furniza volume întregi de informaţie despre această cultură dispărută.

Curtea Supremă din India întârzie deschiderea ultimei încăperi din templul hindus unde au fost găsite comori care ar putea valora cel puţin 20 de miliarde de dolari, scrie Bloomberg.

Instanţa doreşte să se asigure că descoperirile vor fi păzite şi conservate. Judecătorii s-au consultat cu autorităţile din statul Kerala şi cu descendenţii familiei regale Travancore, care controlează templul construit în secolul al XVI-lea. O decizie asupra deschiderii ultimei încăperi va fi luată pe 14 iulie.

O echipă de şapte investigatori a deschis cinci dintre cele şase încăperi ale templului, înainte ca instanţa supremă să intervină, ei găsind saci întregi de diamante, un lanţ de aur de 5,5 metri, mai multe statuete ale zeităţilor hinduse, dar şi 19 kg de monede preţioase.

Un avocat care locuieşte în apropierea templului Sree Padmanbhaswamy a cerut Curţii Supreme să intervină, pe motiv că descoperirile sunt "prost administrate".

"Toate bijuteriile şi monedele care sunt recuperate din templu reprezintă ofrande aduse zeilor de rege şi de rudele sale, cu diverse ocazii precum festivaluri sau zile de naştere", a declarat G.S. Pardeep Kumar, preşedintele unei organizaţii conduse de descendenţii familiei regale. "Palatul nu are niciun drept să ceară averea, nici măcar o monedă de aur", a asigurat Kumar.

Totuşi, avocatul fostului rege al Travancore-ului a declarat, în faţa instanţei, că membrii familiei regale nu cer bunurile, pentru că acestea aparţin lui Vishnu, una dintre zeităţile supreme ale hinduismului.

La Fort Meade (Maryland), la circa 24 km sud-vest de Baltimore, se afla sediul central al NSA (National Security Agency), organism infiintat in 1949 si aflat in subordinea Departamentului Apararii al SUA. NSA are rolul de a monitoriza orice comunicatie care ar putea afecta securitatea SUA. In acest scop, agentia dispune de sateliti de spionaj si sisteme computerizate de decodificare a mesajelor. Agentia poate asculta practic orice convorbire, din orice colt al lumii. Inca din 1990, ziarul Washington Post aprecia ca NSA ar avea 160.000 de angajati si un buget („negru”) anual de 10-15 miliarde dolari.

    Pe 23 aprilie 2011 media mondiala a difuzat stirea ca NSA detine 29 de mesaje primite de la civilizatii extraterestre, receptionate prin programul SETI, si a elaborat algoritmi pentru descifrarea acestor mesaje. Stirea a venit ca urmare a faptului ca NSA a listat acum pe internet un numar de documente desecretizate. Intre acestea 42 dosare erau legate de fenomenul OZN. Majoritatea lor a fost generata chiar de cereri venite de la comunitatea ufologilor. De fapt, ca si in cazul FBI, documentele nu au fost desecretizate cu aceasta ocazie ci cu mult timp inainte.
    

Procesul a inceput inca din 1976, cand organizatia CAUS – Citizens Against UFO Secrecy (cetatenii impotriva secretului privind OZN-urile) a cerut si de la NSA desecretizarea documentelor OZN. Intr-o prima reactie, NSA declarase ca „nu are niciun interes in problema OZN, in niciun mod”. CAUS a identificat totusi un numar de documente ale NSA tratand despre OZN-uri si a cerut desecretizarea lor, in virtutea legii libertatii de informare. Dupa lungi tergiversari, in 1980, agentia a recunoscut ca a gasit 239 de astfel de documente, dar ele nu pot fi puse la dispozitia marelui public, secretele continute in ele fiind extrem de sensibile. CAUS a deschis, in consecinta, o actiune in justitie.

 

Curtea Districtuala din Washington DC, dupa ce a examinat depozitia NSA, a decis, fara alte comentarii, ca „Interesul publicului privind dezvaluirea nu cantareste nici pe departe atat de greu cat natura foarte sensibila a materialului si efectele evidente pe care publicarea lui le-ar avea asupra securitatii nationale... Cazul este inchis”. La Curtea de Apel rezultatul a fost acelasi. In 1982 Curtea Suprema de Justitie, cea mai inalta instanta juridica din S.U.A., a declarat ca NSA nu este obligata sa publice informatiile secrete pe care le are despre OZN-uri, invocand legea securitatii nationale a Statelor Unite.
  

 Atunci cand, intr-un tarziu, depozitia NSA, cea care a stat la baza acestor decizii, a fost facuta publica, 11 pagini din cele 21 erau complet innegrite, iar celelalte partial. Din totalul de 502 randuri ale documentului, erau sterse 417. NSA a declarat ca daca ar fi lasat mai mult, ar fi divulgat secrete privind metodele sale de investigatie...
  

 In 1984, NSA a desecretizat totusi un document referitor la OZN-uri (cu stersaturile de rigoare, dar ceva mai putine) datand din 1968. In el se spune, intre altele, ca „fenomenul OZN a fost observat pe tot cuprinsul globului, din cele mai vechi timpuri s...t nu toate OZN-urile sunt farse s...t nu toate OZN-urile sunt halucinatii (...) Aparenta soliditate si forma de nava a obiectelor a fost adesea subiectul unor confirmari radar (...) Uneori fenomenul parea sa desfida detectia radar si sa cauzeze interferente electromagnetice masive (...) Toate OZN-urile ar trebui cercetate cu atentie, pentru a da de urma unor proiecte inamice (...) Daca «ei» pot da peste tine, atunci, conform unei reguli empirice, dar greu de negat, «ei» iti sunt tehnologic superiori. (...) Istoria umana ne-a demonstrat de multe ori rezultatele tragice ale unei confruntari dintre o civilizatie superioara si un popor inferior din punct de vedere tehnologic”...
  

 Dupa recenta publicare pe internet a documentelor OZN, reporterii au cerut un comentariu lui Peter Gerstein, cel care a fost juristul CAUS in cererile de desecretizare de mai sus. Gerstein a subliniat ca toate documentele recent publicate pe internet fusesera facute deja publice de NSA in urma cu circa 20 de ani, asa ca nu se poate vorbi de actiuni recente de desecretizare.
  

 Alti comentatori au mai remarcat ca NSA a jucat de fapt tot timpul pe „cartea SETI”, in defavoarea ipotezei OZN. Altfel spus, a dat mai multa importanta semnalelor receptionate prin radiotelescoape, in speranta ca ele ar veni de la o civilizatie extraterestra. Dar, despre acest aspect, mai pe larg in numarul viitor.

DAN D. FARCAS

Un insomniac devenit o veritabilă bombă cu ceas (Edward Norton) şi un comis-voiajor alunecos (Brad Pitt) canalizează agresivitatea masculină primară într-o formă nouă şi şocantă de terapie.

Conceptul lor se bucură de un succes uriaş şi “cluburi de luptă” se formează în lumea subterană a fiecarui oraş, până când o tipa senzuală şi excentrică (Helena Bonham Carter) devine un obstacol în calea lor şi declanşează un şir de evenimente derulate dement, complet scăpate de sub control, până la uitarea de sine

În anul 1940, sătui de frig, foame, persecuţii, lipsă de îngrijiri medicale şi execuţii nemeritate, Janusz, Tomasz, Voss, Valka şi Smith decid să sfideze autorităţile sovietice şi să evadeze din lagărul de muncă. Nevoiţi să traverseze cu piciorul teritorii necunoscute şi sălbatice şi să înfrunte vitregiile naturii, foştii prizonieri parcurg aproximativ 6.400 de kilometri în drumul lor spre libertate, mărşăluind prin Mongolia, China şi Tibet, prin deşertul Gobi şi prin Munţii Himalaya, cu scopul de a ajunge în India.

În timpul călătoriei lor dramatice, în cursul căreia unii dintre ei îşi pierd viaţa şi alţii îşi rătăcesc credinţa şi speranţa, Janusz, Valka Tomasz, Smith şi Voss o întâlnesc pe adolescenta Irena şi o iau sub aripa lor ocrotitoarepentru a o ajuta să supravieţuiască.