Suprafata Lunii va fi analizata in vederea descoperirii semnelor unor civilizatii extraterestre demult disparute. Aceasta este initativa a doi oameni de stiinta de la Universitatea de stat din Arizona care au nevoie insa de fonduri in misiunea lor. Ei considera ca, prin analiza atenta a miilor de imagini care surpind suprafata selenara, pot fi identificate eventuale urme ale civilizatiilor extraterestre care ar fi strabatut sistemul nostru solar.

Profesorii Robert Vagner si Paul Davies spun ca, daca fiintele extraterestre au ajuns prin sistemul nostru solar, acestea ar fi lasat in urma lor anumite mesaje, ruine, instrumente, deseuri sau urme ale mineritului pe suprafata Lunii, aceste posibile dovezi putand fi vazute cu ajutorul unor telescoape performante si a navelor spatiale. Desi o astfel de operatiune ar fi costisitoare iar dovezile unei civilizatii extraterestre se pot lasa asteptate, cei doi spun ca, daca suprafata Lunii va fi analizata pe calculator sau cu ajutorul voluntarilor din intreaga lume, costurile ar fi mult mai mici iar o descoperire ar putea insemna un eveniment extraordinar pentru lumea astronomica.

Initiatorii proiectului sustin ca imaginile pe care le avem ale Lunii ar trebui analizate mult mai atent alaturi de celelalte date pe care oamenii de stiinta le-au obtinut in cadrul cercetarilor proprii pentru ca se poate ca acestia sa identifice semne ale interventiilor extraterestre pe Luna. Cei doi profesori din Arizona considera ca un astfel de proiect ar avea o functie complementara celorlalte proiecte care scruteaza spatiul pentru viata extraterestra.

O pictură a stat agăţată ani în şir pe pereţii unei case de la ţară, fiind complet neglijată. Chiar şi atunci când proprietara fermei a decis să redecoreze, pictura nu a fost acoperită, astfel că a fost stropită cu vopsea. Cu toate acestea, se pare că tabloul valorează acum peste 125 de milioane de euro, după ce experţii au descoperit că ar putea fi opera maestrului Leonardo da Vinci.

Tabloul, care înfăţişează o femeie îmbrăţişând un copil, a fost de multe ori pe punctul de a ajunge la gunoi, însă, din cauza unor probleme financiare, Fiona McLaren (59 de ani), din Scoţia, a decis să ducă tabloul la un expert, pentru evaluare, scrie Daily Mail.

Harry Robertson, directorul unei case de licitatii Sotheby din Scoţia, a înlemnit când a văzut pictura, care timp de decenii a stat agăţată pe peretele unui dormitor în Londra, înainte de a fi mutată la ferma din Scoţia.

"I-am arătat tabloul, iar el a rămas mut de uimire", a declarat Fiona McLaren.
sursa: mediafax.ro
historia.ro

O echipă internaţională de cercetători a descoperit de curând, cu ocazia unor săpături arheologice din apropierea oraşului pre-columbian Tikal, unul dintre cele mai mari baraje construite în antichitate.

Construcţia, realizată din piatră, moloz şi pământ, are o lungime de peste 80 metri, o înălţime de circa 11 metri, putea reţine 5 milioane de litri de apă şi avea totodată rolul de drum de trecere între cele două părţi ale oraşului Tikal.

Nou-descoperitul baraj, numit Barajul Palat, din zona centrală a oraşului Tikal, este al doilea ca mărime din America Centrală, după Barajul Purron, din Valea Tehuacan, din Mexic, construit în perioada 250-400 e.n.

Descoperirea, consemnată într-un studiu publicat în PNAS, relevă modul în care erau utilizate şi conservate resursele naturale în cadrul civilizaţiei Maya.

Într-un mediu în care precipitaţiile sunt doar sezoniere, maiaşii au reuşit să realizeze un sistem uimitor de aprovizionare cu apă. În oraşul Tikal, apa era colectată, filtrată prin saci de nisip şi distribuită prin canale până la rezervoare.
stiintasitehnica.com

Apariţia omului şi a celorlalte vertebrate s-ar datora unui accident genetic, petrecut în urmă cu peste 500 de milioane de ani, care a dus la duplicări genetice, dar şi la apariţia unor proteine a căror funcţionare poate explica multe din bolile actuale, potrivit discovery.com.

Cercetătorii studiază de mai multă vreme un mic animal, denumit amfiox (Branchiostoma lanceolatum), care s-ar afla la linia de demarcaţie între vertebrate şi nevertebrate. În urmă cu peste 500 de milioane de ani, acesta a cunoscut două duplicări succesive de ADN, ceea ce a dus la apariţia vertebratelor şi inclusiv a omului.

Aceste duplicări ale ADN-ului au dus la dezvoltarea sistemului de comunicare din corpul uman, care este mai eficient decât un smartphone în prelucrarea informaţiilor, spun cercetătorii. Comunicarea se face cu ajutorul mai multor proteine a căror existenţă este legată de acelaşi "accident" de dublare a genelor.

Carol MacKintosh, de la University of Dundee, şi echipa ei de cercetători studiază în prezent o reţea de câteva sute de proteine din corpul uman care coordoneză reacţia celulelor la factorii de creştere şi la insulină.

Acestă "muncă în echipă" poate avea şi efecte negative însă. Dacă această funcţie vitală a transmiterii informaţiei către celulă ar fi asigurată de o singură proteină, cum se întâmplă la amfiox, atunci pierderea ei sau o eventuală mutaţie ar fi letală.

Când sunt mai multe, şi una dintre ele se pierde sau suferă o mutaţie, omul poate supravieţui, dar poate dezvolta o maladie precum diabetul, cancerul sau o boală neurologică. Fenomenul este studiat în prezent de cercetători pentru a explica cum determină apariţia acestor boli, atât de frecvente în organismul uman.


Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/studiu-aparitia-omului-si-a-celorlalte-vertebrate-explicata-printr-un-accident-genetic_37691.html#ixzz21vfwmGAY

Una dintre cele mai mari comori descoperite vreodată în Europa a fost dezgropată de doi arheologi amatori, în insula Jersey din Canalul Mânecii.

Tezaurul este alcătuit din monede de aur şi argint a căror valoare se ridică la impresionanta sumă de 16,5 milioane de euro , informează The Guardian.

Monedele descoperite datează din anul 50 i.Hr., fiind utilizate de un trib celtic care trăia în nordul actualei Bretanii.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, fabuloasa sumă ar fi fost ascunsă înaintea invaziei romane.

Numărul exact al monedelor nu a fost stabilit încă de cercetători. De-a lungul timpului, metalul şi lutul din sol s-au lipit, formând un lingou uriaş.

http://www.antena3.ro/stiinta/una-dintre-cele-mai-valoroase-comori-din-istoria-europei-a-fost-scoasa-la-lumina-173190.html

Cercetătorii britanici de la Universitatea St. Andrews au descoperit o lume submarină, ascunsă sub Marea Nordului, pe care au botezat-o "Atlantida Marii Britanii", scrie Daily Mail.

Regiunea respectivă, numită Doggerland, se întindea între Scoţia şi Danemarca şi a fost scufundată treptat, între anii 18.000 şi 5.500 î.e.n. Ea ar fi avut o populaţie de câteva zeci de mii de locuitori şi ar fi putut reprezenta "inima Europei", notează sursa.

Doggerland, o regiune mai întinsă decât multe ţări din Europa, ar fi fost lovită de un tsunami devastator, motiv pentru care a început să se scufunde.

"Speculam de mai mulţi ani că această regiune există, datorită oaselor găsite de pescari, însă numai de când lucrăm cu scafandrii companiilor petroliere am reuşit să ne dăm seama cum arăta această lume. Ne-am dat seama cum arătau flora, funa şi oamenii preistorici care locuiau aici, dar şi tsunamiul care a distrus Doggerland", a declarat geofizicianul Richard Bates, liderul expediţiei.

Cercetările britanicilor sugerează că Doggerville avea un relief deluros, cu multe văi, mlaştini, râuri şi lacuri. Daily Mail scrie că, din păcate, multe dintre elemente s-au erodat sub apă, însă cercetările din Marea Nordului vor continua.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/o-noua-atlantida-descoperita-marea-nordului-era-inima-europei

Cele două echipe științifice care operează detectoarele Atlas și, respectiv, CMS de la LHC, care au drept obiectiv principal descoperirea bosonului Higgs, au anunțat astăzi identificarea „particulei Dumnezeu”.

Conform datelor obținute de cele două echipe,bosonul Higgs are o masă de circa 126 GeV (Giga-electronvolți). Rezultatele comunicate au un coeficient de încredere cumulat de 4,9 sigma – asta înseamnă că există o șansă din două milioane ca rezultatele să fie întâmplătoare sau eronate.

Potrivit lui Fabiola Gianotti, responsabil de experimentul Atlas, masa bosonului Higgs este de 126,5 GeV, cu o certitudine 5 sigma, în timp ce echipa CMS, coordonată de Joe Incandela, a obținut o masă a bosonului de circa 125,3 GeV, cu un factor de încredere de 4,9 sigma.

Conducătorii celor două experimente își păstrează, totuși, unele vagi rezerve față de rezultatele obținute, deoarece sunt necesare calcule suplimentare pentru o confirmare lipsită de orice dubiu în ceea ce privește a existența bosonului Higgs. Asta nu îi împiedică pe fizicienii de la CERN să afirme că „au dat lovitura”.

Descoperirea este esențială pentru fizica particulelor, deoarece bosonul Higgs reprezintă ultima piesă lipsă din demonstrarea Modelului Standard, teoria care descrie componentele fundamentale ale universului. Celelalte 11 particule prezise de model au fost deja identificate, iar detectarea bosonului Higgs vine să confirme, în sfârșit, modelul teoretic.

Oamenii de știință consideră că în prima miliardime de secundă de după Big Bang, universul era o „supă” de particule elementare, lipsite de masă, care se micșcau cu viteza luminii. Tocmai interacțiunea dintre aceste particule și câmpul creat de bosonul Higgs a ”oferit” masă particulelor elementare. Existența particulei teoretice Higgs (până acum) a fost inițial prezisă în 1964 de șase fizicieni, între care și Peter Higgs, cel de la care bosonul și-a împrumutat denumirea.

Încercarea de a identifica așa-numita „particulă Dumnezeu” a demarat la începutul anilor ’80, întâi la Fermilab, lângă Chicago, prin intermediul acceleratorului de particule Tevatron, și mai apoi la CERN, acolo unde cercetările cu adevărat intense au început abia în 2010, odată cu pornirea lui Large Hadron Collider (LHC).

Potrivit specialiștilor, toată materia observabilă reprezintă numai 4% din Univers, restul fiind compus din misterioasele materie și energie întunecate. Fizicienii speră să studieze bosonul Higgs tocmai pentru a putea înețelege cele 96 de procente din Univers care, momentan, reprezintă o enigmă pentru fizicieni. Pentru acest lucru, cercetătorii vor studia modul în care bosonul Higgs se dezintegrează – sau se transformă – în alte particule, mai stabile, după ce este produs în urma coliziunilor din LHC.

http://www.stiintasitehnica.com/bosonul-higgs-deschide-por-ile-catre-o-noua-frontiera-modul-in-care-energia-devine-materie_1539.html

Oamenii de ştiinţă din cadrul Stonehenge Riverside Project au descoperit motivul ce a stat la baza construirii monumentului de la Stonehenge: acesta a constituit un act de unificare a oamenilor care trăiau în Epoca de Piatră pe teritoriul ocupat astăzi de Marea Britanie.

Cercetătorii din cadrul Stonehenge Riverside Project (SRP) cred că celebrul cerc a fost construit după o lungă perioadă de conflict între estul şi vestul Britaniei. De asemenea, cercetătorii SRP consideră că pietrele folosite la construcţie, ce provin din sudul Angliei şi din vestul Ţării Galilor, reprezintă comunităţi diferite.

Profesorul Mike Parker Pearson afirmă că pentru ridicarea monumentului de la Stonehenge a fost nevoie „ca toată lumea să tragă laolaltă, într-un act de unificare”.

Specialiştii din cadrul SRP depun eforturi de cercetare arheologică la Stonehenge de mai bine de 10 ani. În 2008, specialiştii au descoperit că celebrul cerc a fost ridicat cu aproape 500 de ani mai devreme decât se credea.

Acum, echipe compuse din specialişti de la universităţi din Manchester, Sheffield, Southampton, Bournemouth şi Londra au concluzionat că în perioada când monumentul a fost ridicat au apărut primele indicii ale unei culturi ce cuprindea întreaga insulă.

„Acelaşi stil al caselor, al ceramicii şi al altor materiale putea fi observat din Orkney până în coasta de sud, această uniformizare fiind foarte diferită de regionalismul precedentelor secole”, a explicat profesorul Parker Pearson.

„Stonehenge a reprezentat un efort masiv, ce a necesitat munca a mii de oameni pentru a transporta pietrele pe distanţe mari, din vestul Ţării Galilor, şi pentru a le modela şi ridica. Însuşi efortul construcţiei monumentului a reprezentat un act de unificare”, a adăugat profesorul.

De asemenea, cercetătorii afirmă că Stonehenge ar fi fost construit într-un loc ce avea deja o semnificaţie specială pentru britanicii preistorici.

Echipa SRP a descoperit că monumentul este situat într-o zonă unde se formează o axă între răsăritul soarelui în timpul solstiţiului de vară şi răsăritul soarelui în timpul solstiţiului de iarnă.

„Când am identificat că soarele urmează în acest loc o cale specială, am realizat că oamenii preistorici au ales un sit ce avea deja o însemnătate importantă pentru a construi Stonehenge. Acest lucru explică de ce la Stonehenge există 8 monumente care se aliniază la solstiţiu, un număr neegalat de niciun alt sit istoric. Poate că priveau acest loc ca fiind centrul lumii”, a declarat profesorul Parker Pearson.

„Populaţia de pe insulă a trecut printr-un proces de unificare, însă oamenii de aici nu au arătat vreun interes în a interacţiona cu oamenii aflaţi dincolo de Canalul Mânecii. Stonehenge pare să fi fost ultima suflare a acestei culturi din Epoca de Piatră, cultură ce era izolată de europa şi de noile tehnologii aflate acolo, precum uneltele de metal sau roata”, a concluzionat profesorul.

HISTORIA

Cercetătorii MIT au descoperit că există ninsori şi pe Marte, numai că aici fulgii de zăpadă sunt extrem de mici, cât celulele roşii ale oamenilor. 



Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/pe-marte-cad-fulgi-de-zapada-descoperirea-care-i-a-uluit-pe-cercetatori_955951.html#ixzz1ynl2U7yt

Ultimele descoperiri ale sondei NASA LRO, publicate în revista Nature, indică faptul că până la 22% din suprafaţa craterului Shackelton, aflat în apropierea Polului Sud al Lunii, este acoperită de apă îngheţată. Deşi procentul pare unul impresionant, cantitativ apa reprezintă doar 378 de litri într-un crater lat de 20km şi adânc de 3,2 km.

Până acum nu fusese găsită apă deloc în craterul Shackelton, astfel încât „comparativ, 22% reprezintă foarte mult, însă în realitate nu e mult...categoric nu este o cantitate de apă suficientă explorării umane sau forării de hidrogen” susţine cercetătorul şef Maria Zuber, de la MIT. Totuşi, viitorii colonişti selenari nu trebuie să abandoneze speranţele, descoperirea fiind numai rezultatul unor măsurători de suprafaţă.

Mai mult, LRO a găsit puncte strălucitoare (care indică prezenţa posibilă a gheţii) şi pe pereţii craterului, nu numai pe fundul acestuia: „este un fapt extrem de interesant...dacă admitem că în crater a fost apă îngheţată, ne-am aştepta să o găsim în cea mai rece şi întunecată parte a sa, respectiv planşeul acestuia. Astfel, descoperirea indică unele dezintegrări în zonă care au dus la alunecarea materialului pe pereţi” afirmă doamna Zuber – una dintre explicaţiile acestui fenomen, ar fi cutremurele cauzate de impactul Lunii cu diverşi meteoriţi.
Cu aceeaşi ocazie, cercetătorii au stabilit faptul că Shackelton are o vârstă de cel puţin 3 miliarde de ani şi este foarte bine prezervat, planşeul său având aproximativ acceaşi vârstă cu buza sa.

Cercetarea s-a bazat pe măsurătorile altimetrului laser al LRO, care permite şi obţinerea de informaţii legate de elevaţia şi compoziţia suprafeţelor selenare.

STIINTA SI TEHNICA

Asa cum noi, oamenii avem o inteligenta, o memorie si emotii, tot asa si plantele, s-a descoperit prin studii laborioase, au abilitati naturale pe care, din nefericire, noi nu le intelegem. Curios din fire, cercetatorul american Cleve Backster, specialist in detectarea minciunilor cu ajutorul poligrafului, a avut inspiratia sa conecteze la electrozii aparatului sau una din frunzele unei plante, dracena. In momentul udarii la radacina, o reactie usoara s-a simtit pe banda cu raspunsuri. De aici au inceput cercetarile in amanunt. Experimentul urmator a fost arderea unei frunze de la dracena. Surpriza a fost mare. Chiar inainte de-a schita gestul ruperii frunzei sau de-a aprinde chibritul, planta a reactionat energic. Insemna oare ca i-a citit gandurile? Studiile viitoare aveau sa-i confirme acest lucru.

Un alt cercetator, Marcel Vogel, studiind si el reactiile plantelor in fata diversilor stimuli externi, a reusit sa proiecteze emotii puternice asupra unui filodendron pe care-l comparase cu altul. Planta a avut o reactie imediata. Incercand sa reintre in contact cu planta sa (nu cu cea comparata) nu a mai primit nici un raspuns, timp de aproape doua saptamani, semn ca era suparata din cauza aprecierii facuta prin comparatie. Convorbirea cu plantele ajuta la cresterea mai rapida a acestora este concluzia unui studiu realizat de Societatea Regala de Horticultura din Marea Britanie. Timp de 30 de zile, cercetatorii dintr-o gradina britanica ce apartine societatii stiintifice amintite mai sus, au montat pe ghivecele unde erau plantate rosiile, voci umane ce rasunau din castile MP3. S-a constatat ca plantele care "ascultau" voci au crescut mai repede decat cele ce cresteau in "liniste". Colin Crosbie, membru al gradinii din Wisley, unde s-a desfasurat experimentul, comenteaza BBC News, a anuntat ca se va organiza o selectie a vocii care "va vorbi" rosiilor, deoarece nu orice voce are caldura necesara in a influenta cresterea plantelor.

Legumele vorbesc intre ele?

Raspunsul este afirmativ citind rezultatele studiului dat publicitatii de biologii Universitatii Exeter, care au descoperit ca varza este capabila sa semnalizeze suratelor sale aparitia unei amenintari. Acest lucru se petrecea ori de cate ori verzei i se taia o frunza. Imediat, printr-un gaz emanat, ea transmitea un SOS plantei de alaturi. Potrivit oamenilor de stiinta britanici, gazul ar fi "limbajul" de comunicare al plantelor, cu ajutorul lui sporindu-si nivelul de aparare. Sustinand faptul ca plantele reactioneaza reciproc, academicianul rus Aleksandr Jucenko afirma ca plantele emanand anumiti exometaboliti, nu numai ca se pot apara, ci pot si lupta impotriva buruienilor si insectelor daunatoare. El numeste aceasta nu comunicare ci o "memorie evolutionista a intregului organism, a intregului genom care s-a format in decursul multor generatii si este pastrata in memorie. Asa ceva este normal si se incadreaza in principiile biologiei", concluziona specialistul. Oamenii de stiinta considera ca se afla doar la inceput de drum, intentionand sa continue cercetarile axate pe decodificarea limbajului plantelor.

Imunizare prin lumina

Lumina care bate pe o singura frunza face ca intreaga planta sa raspunda la acest stimul, sunt de parere cercetatorii de la Universitatea de Stiinte ale Vietii din Varsovia (Polonia), conform BBC News. Acest proces este activ si pe intuneric, ceea ce inseamna ca plantele "memoreaza" datele pe care le contine lumina. Dar, ceea ce i-a surprins si mai mult pe oamenii de stiinta polonezi, mai spune Stanislaw Karpinski, liderul colectivului de cercetare, a fost acela ca raspunsul plantelor se schimba in functie de culoarea luminii la care sunt expuse, iar acesta crede ca plantele ar putea folosi informatiile continute de lumina pentru a pregati reactii chimice de protectie. Continuandu-si cercetarile, polonezii au examinat efectul luminii de culori diferite asupra imunitatii plantelor la boli. Rezultatul experientelor a fost uimitor. Plantele au o memorie specifica in cea ce priveste lumina si folosesc informatiile oferite de ea (lumina) pentru a se imuniza impotriva agentilor patogeni sezonieri.

IOANA FLORIA

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9445/21/

Recent, la Marele Templu Tenochtitlan, o echipa de arheologi de la Institutul National de Antropologie si Istorie din Mexic a facut o descoperire uluitoare: dovezi despre miturile aztece ale vechii civilizatii din epoca pre-hispanica, sapate in piatra. Este vorba despre 23 de placi de piatra din perioada pre-hispanica, datand de aproximativ 550 de ani, descoperite de arheologi. Valoarea lor este cu atat mai mare pentru lumea arheologica cu cat acestea sunt singurele sculpturi descoperite pana acum in zona sacra Tenochtitlan. Placile contin sculpturi in roca vulcanica care ar ilustra mituri aztece precum nasterea zeului razboiului Huitzilopochtli, in vreme ce alte basoreliefuri contin reprezentari ale unor serpi, razboinici, prizonieri sau diverse elemente ornamentale.

Valoarea arheologica mare este data si de faptul ca pot fi citite, dupa cum spunea Raul Barrera, unul dintre arheologi, "ca un document iconografic nepretuit, care povesteste anumite aspecte ale vechii civilizatii aztece". Marele Templu Tenochtitlan a fost cel mai important centru al vietii religioase mexicane, construit pe locul a ceea ce astazi este Zocalo, cea mai mare piata din capitala mexicana. Sculpturile in piatra sunt plasate cu fata catre zona centrala a divinizarii lui Huitzilopochtli, ceea ce inseamna ca, la fel ca si placile de andezit roz si placile de bazalt, ele dateaza de pe vremea celei de-a patra etape a constructiei Marelui Templu, adica anii 1440-1469, spune Barrera.

Basoreliefurile sapate in roca vulcanica transmit vechi mituri, cum ar fi cele ale nasterii lui Huitzilopochtli si inceputul Razboiului Sfant. Potrivit mitului nasterii zeului razboiului, se spune ca zeita Pamantului si a fertilitatii, Coatlicue, ar fi ramas insarcinata datorita unei pene care i-a intrat in pantec in vreme ce matura, lucru care i-a infuriat din cale-afara pe copiii ei care au pus la cale o revolta impotriva mamei lor.

Astfel, 400 de luptatori din sudul Mexicului impreuna cu zeita Coyolxauhqui, fiica zeitei Pamantului si a fertilitatii, au pornit spre muntele Coatepec, unde se afla Coatlicue, pentru a o ucide. Numai ca din pantecele zeitei Coatlicue a iesit Huitzilopochtli, zeul Soarelui si al razboiului, care si-a ucis sora, transformand-o in Luna. Legenda mai spune ca in timpul calatoriei facute de luptatorii din sud, cea dintre Aztlan si lacul Texcoco din valea Mexicului unde au si fondat un oras, razboinicii din nord, pe nume Mimixcoas, au coborat din ceruri. "Ambele mituri", spune Raul Barrera, "includ conceptul de razboi al stelelor in care zeul Soarelui si al Razboiului, Huitzilopochtli, ii invinge pe cei 400 de razbonici veniti din sud si pe Coyolxauhqui, lupta in urma careia au aparut stelele si Luna".

Arheologii au descoperit pe lespezile sculptate si alte imagini, cum ar fi cea a unei sageti cu fum de-a lungul extremitatilor (?), a unui razboinic cu o arma si un scut si cea a unui prizonier aflat in genunchi, cu mainile legate la spate.

GEORGE CUSNARENCU
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9390/20/

O descoperire în nordul Iordaniei ar putea să schimbe istoria creştinismului.
70 de cărţi din plumb au fost descoperite în 2006 într-o peşteră din nordul Iordaniei. Cărţile au fost descoperite după ce o inundaţie a scos la iveală peştera într-o vale aridă şi retrasă din nordul ţării. În această zonă au venit, după căderea Ierusalimului în anul 70, refugiaţi creştini.

Paginile sunt din plumb şi sunt legate cu sârmă şi multe din ele sunt sigilate încă. Fiecare carte are între 5 şi 15 pagini. Pe paginile mici cât un card de credit sunt imagini, simboluri şi cuvinte care par să se refere la Mesia. Textele sunt scrise în Ebraică Veche.

Ce spun experţii

Cărţile ar putea să fie printre cele mai vechi scrieri creştine, mai vechi şi decât scrierile Sfîntului Pavel. Un expert în istoria religiilor şi arheologie, David Elkington, a spus că “ar putea să fie marea descoperire a creştinismului”. Elkington este printre puţinii care au văzut colecţia şi a spus că “am amuţit când le-am văzut”. “Chiar de la început am văzut semne ale creştinismului, este o cruce în prim plan, în spatele ei un mormânt, cred că al lui Iisus şi în spatele lor zidurile unui oraş, probabil Ierusalim”.

Margaret Barker, fost preşedinte al Societăţii pentru Studierea Vechiului Testament, a spus că “Apocalipsa lui Ioan vorbeşte despre o carte sigilată care a fost deschisă doar de Mesia”. “Alte surse vorbesc de unele cărţi de înţelepciune şi de tradiţii secrete pe care Iisus le-a dat celor mai apropiaţi apostoli”, a mai spus Barker. Şeful Departamentului de Antichităţi al Iordaniei, Ziad al-Saad, a spus BBC că ar putea să fie mult mai importante decât celebrele manuscrise descoperite la Marea Moartă, “poate cea mai importantă descoperire din istoria arheologiei”.

Printre cele 70 de cărţi de metal descoperite într-o peşteră din Iordania, s-ar afla şi un portret al unui bărbat tânăr, cu barbă şi cu păr lung, ondulat, cu o coroană de spini pe cap, despre care se crede că este Iisus.

Dacă este original, acesta ar putea fi primul portret al lui Iisus Hristos, poate chiar creat în vremea sa de către cei care îl cunoşteau.

Cartea de metal, un pic mai mică decât o carte de credit, este sigilată pe toate părţile şi are o reprezentare 3D a unui cap de bărbat, pe coperţi. Sub figuri se află un text în vechea scriere ebraică, încă nedescifrat. În mod uimitor, pe carte apar cuvintele “Salvatorul Israelului” – unele din puţinele cuvinte descifrate până acum.

Proprietarul cărţii este beduinul Hassan Saida care trăieşte în satul arab Umm al-Ghanim, care susţine că a moştenit cărţile de la bunicul său. El a refuzat să le vândă, însă două mostre au fost trimise în Anglia şi Elveţia pentru analiză.

O investigaţie a ziarului The Daily Mail arată că documentele au fost descoperite iniţial într-o peşteră din oraşul Saham, din Iordania, acum cinci ani, în urma unor inundaţii şi că Saida ar fi cumpărat cărţile de la un negustor beduin, fiind convins că sunt magice. De atunci, bărbatul ar fi decis să găsească cât mai multe din ele. O parte dintre cărţile găsite până acum au fost furate de muncitorii care lucrau pentru Saida, aceştia purtându-le la gât sau atârnându-le în maşini, ca talismane.

Saida nu a avut grijă de cărţi, le-a deschis şi le-a mânjit cu ulei de măsline pentru a le “conserva” mai bine.

Cercetătorii au reuşit, totuşi, să ia câteva exemplare pentru analiză în Anglia şi Elveţia. Ei au descoperit până acum că metalul este din perioada antică romană şi că provine din Mediterană. Experţii spun că coroziunea de pe cărţi nu este modernă. În aşteptarea altor rezultate, rămân controversele: dacă sunt sau nu originale şi dacă chiar vorbesc despre Iisus şi viaţa lui.

Directorul Departamentului de Antichităţi din Iordania, Ziad al-Saad crede că sunt autentice. El crede că ar fi fost create de oamenii lui Iisus, la câteva decenii după crucificarea lui. “Informaţiile iniţiale sunt încurajante şi se pare că ne uităm la o descoperire extrem de importantă – poate chiar cea mai importantă din istoria arheologiei”, a declarat Ziad al-Saad.
http://piatza.net/70-de-carti-vechi-de-2-000-de-ani-au-fost-descoperite-in-iordania/

O Biblie veche de 1.500 de ani găsită în Turcia agită spiritele atât la Vatican, cât şi în lumea musulmană. Este vorba despre un document în aramaică, limba lui Iisus, scris cu litere aurite, pe file din piele. 

Existenţa cărţii a fost anunţată zilele trecute, dar documentul era păstrat de turci, în mare secret, de acum 12 ani, când a fost confiscat de la nişte contrabandişti. 

Vaticanul a cerut oficial ca experţii săi să consulte noua Biblie. 

Ar putea conţine informaţii care ar zgudui Biserica Catolică. Se spune că în Biblia din Turcia scrie că Iisus ar fi prevestit venirea profetului Mohamed.
http://www.antena3.ro/externe/descoperirea-care-zdruncina-din-temelii-vaticanul-papa-speriat-de-moarte-de-schimbarea-pe-care-ar-putea-sa-o-aduca-aceasta-carte-157001.html

Cercetătorii ruşi au crezut că vor găsi mai multe organisme unice într-un lac subglaciar din Antarctica, acolo unde au început forările în gheaţă. Însă nu mică le-a fost surpriza când au realizat că nu numai vietăţile unicat sunt "locuitoarele" lacului Vostok. 

Potrivit agenţiei de presă Ria Novosti, un buncăr de gheaţă a fost găsit exact lângă acest lac, despre care se credea că a fost închis în ultimii 20 de milioane de ani, scrieDaily Mail.

"Se pare că spre sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, naziştii s-au mutat către Polul Sud şi au construit o bază nazistă chiar pe lacul Vostok", scrie agenţia rusească.

Ria Novosti a citat o declaraţie, făcută în 1943 de către amiralul nazist Karl Donitz, potrivit căruia, Germania a construit o fortăreaţă inatacabilă pentru Fuhrer, "în celălalt capăt al lumii", adică în Antarctica. Potrivit datelor găsite în arhivele gemane, un submarin al naziştilor a ajuns la Polul Sud chiar în 1945, iar aceştia ar fi construit o peşteră din gheaţă, în care au depozitat mai multe documente secrete ale lui Adolf Hitler.

Mai mult, speculaţiile nu s-au oprit aici, şi s-a lansat chiar ipoteza că rămăşiţele lui Hitler şi ale Evei Braun ar fi fost depuse în acest buncăr, pentru ca trupurile lor să fie păstrate intacte, pentru a fi mai apoi clonate.

Această expediţie pe lacul Vostok este atent monitorizată de NASA şi Agenţia spaţială din Rusia.
http://www.antena3.ro/externe/descoperirea-ce-poate-schimba-cursul-istoriei-ce-au-gasit-cercetatorii-intr-un-lac-inchis-de-20-de-milioane-de-ani-154581.html