Omul Zapezilor exista!
La inceputul lunii octombrie a acestui an, o expeditie internationala, compusa din oameni de stiinta americani, chinezi si rusi, a plecat prin taigaua siberiana, pe urmele Omului Zapezii. Calatoria a fost un succes! Cercetatorii au descoperit amprente si semne care dovedesc incontestabil existenta legendarului Yeti. Concluzia lor este tulburatoare: "In proportie de peste 95% suntem convinsi ca Omul Zapezii exista"
Povesti de necrezut
Regiunea Kemerovo, din sud-vestul Siberiei, acolo unde taigaua deasa de conifere se intinde la poalele muntilor Soria, este poate una dintre cele mai salbatice zone de pe intreg teritoriul Rusiei. Poate de aceea, tocmai in acest tinut, scufundat in imensitatea padurilor, s-a adapostit o fiinta ciudata, jumatate om - jumatate maimuta, haituita neincetat, de aproape un secol. Localnicii regiunii au semnalat de zeci de ori, in ultimii ani, prezenta infricosatorului Om al Zapezilor sau Almas, cum este denumit aici, insa autoritatile nu au vrut sa ia in serios marturiile lor. In urma cu doi ani, un grup de
Ulterior, toate aceste evenimente au fost puse pe hartie, iar relatarile si descrierile locuitorilor de la poalele muntilor Siberiei de Sud au ajuns la Institutul International de Hominologie din Moscova, acolo unde se studiaza dovezile in legatura cu posibila existenta a lui Yeti. Dupa ce a analizat fotografiile si a parcurs fiecare raport, presedintele institutului, Igor Burtev, un reputat antropolog, a hotarat ca este cazul sa-si convoace colegii intr-o conferinta internationala. Si astfel, in data de 6 octombrie anul acesta, in oraselul Tastagol, din regiunea Kemerovo, a avut loc prima mare conferinta stiintifica, la nivel mondial, unde s-a dezbatut problema existentei lui Yeti, Omul Zapezilor. Invitati au fost cercetatori din domeniul criptozoologiei din Canada, Statele Unite, China, Suedia si Estonia. Criptozoologia este stiinta care se ocupa cu studiul animalelor a caror existenta nu a fost inca pe deplin demonstrata. Dupa cele trei zile de discutii si analize amanuntite, oamenii de stiinta, urmand indicatiile martorilor, au stabilit un traseu si au pornit in cautarea mai multor dovezi.
Ritualuri samanice
Participantii la expeditie au traversat raul Kondoma, un afluent al fluviului Tomi, au strabatut cu ATV-uri si camioane un defileu si au campat la poalele muntelui Soria. Acolo, pe colina numita de populatia bastinasa "Muntele Iubirii", inainte de a incepe ascensiunea catre pestera Azass, intreaga echipa de savanti, alaturi de jurnalistii sositi din toata lumea, a luat parte la un ritual de purificare, condus de o femeie saman. Respectand traditia zonei, s-a aprins un foc si membrii expeditiei au trecut prin el, pentru a se curata de toate relele. Apoi, spiritul focului a fost "hranit" cu turtite din aluat nedospit si "adapat" cu o bautura traditionala din plante. Samanii, lovind tobele din piele de capra, s-au rotit de cateva ori in jurul echipei, creand astfel un cerc protector impotriva duhurilor rele. Cu totii s-au rugat pentru a primi incuviintarea spiritelor padurii de a purcede pe munte. La final, au legat de mestecenii din preajma panglici viu colorate, rostindu-si fiecare dorinta. Toti nazuiau acelasi lucru: sa incheie cu bine incursiunea si, daca nu vor putea sa-l intalneasca pe insusi Yeti, macar sa gaseasca cat mai multe dovezi ale existentei sale.
Ascensiunea a inceput in zorii zilei urmatoare. Pe traseul catre pestera, acolo unde se spune ca ar fi hibernat Omul Zapezilor, oamenii de stiinta au descoperit mai multe adaposturi improvizate.
Cel mai elaborat semana cu o iurta, construita din 14 copacei. Deasupra trunchiurilor subtiri, inclinate de-a curmezisul, erau asezate, pe mai multe straturi, crengi de brad si vreascuri care serveau drept acoperis protector impotriva ploilor si ninsorilor. In interior, pe o arie de aproximativ trei metri, era randuit un pat din frunze si muschi. Savantii au fost de-a dreptul uluiti de complexitatea constructiei, pe care doar o fiinta rationala o putea realiza.
Traversand mai departe taigaua siberiana, cercetatorii au intalnit mai multe marcaje stranii. La distante aproape egale, trunchiurile arborilor grosi erau fracturate de o mana puternica. Cu totii au ajuns la concluzia ca acestea nu serveau decat pentru a indica un traseu. Urmandu-l, expeditia a ajuns exact la intrarea in pestera. Ce alta fiinta complexa, in afara de om, putea realiza asemenea indicatoare naturale?! Si cum un simplu om nu are o asemenea forta fizica, cu siguranta ca Yeti, Omul Zapezilor, in drumul catre vizuina sa temporara, rupsese brazii pentru a se ghida mai usor in labirintul de conifere.
Casa lui Yeti
Pestera se afla sub o imensa stanca din piatra, intrarea ei stramta fiind camuflata de copaci cazuti, ierburi si grohotis. Daca, intr-adevar, aici si-a gasit Yeti adapostul de iarna, acesta era perfect, ferit de intrusii nedoriti, si periculos de vizitat.
Intrand mai in adancul pesterii, Jeffrey Meldrum, profesor de antropologie la Universitatea din Idaho, Statele Unite, a fost cel care a descoperit prima urma de pas a lui Yeti, a carui talpa masura 35 de centimetri. El a declarat ca urma este perfect similara celor pe care le gasise in padurea Umatilla, din statul Oregon, si care se presupune ca apartin lui Bigfoot. Astfel, antropologii americani au ajuns la concluzia ca Bigfoot si Yeti sunt una si aceeasi fiinta, ce si-a gasit habitatul in mai multe colturi ferite ale globului.
Alaturi de membrii echipei de cercetare s-a aflat si Nikolai Valuev, campion mondial al Rusiei la box, categoria grea. Asemuit adesea cu Yeti, datorita fizicului sau de urias, sportivul a dorit sa participe la expeditie si sa serveasca drept termen de comparatie pentru oamenii de stiinta. Mai in gluma, mai in serios, vazand amprentele, Valuev s-a descaltat si punand piciorul sau gigantic langa urma din noroi a afirmat: "Nu-i rau deloc! Eu port 52 la picior si probabil ca Yeti are aproape de 60. Urma este adanca, ceea ce inseamna ca el este foarte solid, mai voluminos decat mine". Si, ridicand mana deasupra capului, boxerul a aratat cu cat este mai inalt Yeti decat el. "Cam cu jumatate de metru. Adica are aproximativ 3 metri. Nu sunt prea sigur ca am curajul sa intru cu el in ring", a spus el razand.
Cea mai valoroasa dovada a trecerii lui Yeti prin pestera a fost un smoc de blana, gasit intr-una din urmele de pasi. De culoare bruna, parul a fost atent extras din noroi si va fi supus unei analize minutioase de laborator. Intr-unul din colturile ferite ale pesterii, s-a gasit un culcus facut tot din muschi, frunze si crengute de brad, putin rascolit, purtand inca forma unui corp imens.
Yeti - stramosul omului?
Cel putin asa afirma profesorul Igor Burtev. Dupa finalizarea expeditiei, cercetatorul rus a declarat: "Trebuie specificat clar, Yeti nu este animal, ci o fiinta inzestrata cu intelect, rationala. Omul Zapezii dateaza cu multe secole inainte de Homo Sapiens, fiind un stramos al acestuia si, la un moment dat, din motive necunoscute inca, evolutia lor a continuat paralel. Atunci cand Homo Sapiens a inceput sa populeze lumea, Omul Zapezilor s-a retras din calea sa in zonele muntoase impadurite, putin accesibile celor mai mari dusmani ai lor. Acolo au supravietuit pana in zilele noastre".
Igor Burtev, directorul Institutului International de Hominologie, se ocupa de studiul lui Yeti de peste 30 de ani. In tot acest timp, a adunat sute de materiale, de marturii, rapoarte si alte dovezi ale existentei Omului Zapezilor. Dupa relatarile ascultate, el a putut trage concluzia ca Yeti, despre care se credea ca traieste numai in zonele pustii din muntii Himalaya, si-a stabilit habitatul si in Rusia, in mai multe zone slab populate din Ural, muntii Caucaz, Crimeea si, mai ales, in Siberia. Se pare ca in regiunea Kemerovo, numarul lor a crescut in ultimii ani, ajungand pana la 30 de exemplare. Ei au migrat aici din cauza incendiilor puternice din taigaua muntilor Altai. Incepand cu anul 2008, la institutul condus de profesorul Burtev au inceput sa soseasca tot mai multe rapoarte si marturii care atestau aparitii frecvente ale lui Yeti in aceasta parte a Siberiei. Studiindu-le atent, savantii au emis o noua ipoteza socanta: Omul Zapezilor nu este numai o fiinta rationala, dar este inzestrat si cu puteri extrasenzoriale, comunica telepatic, poate induce oamenilor anumite stari, chiar halucinatii.
Martorii povestesc ca el este capabil sa influenteze psihicul uman, actionand asupra lui de la distanta. In anul 2005, o echipa de geologi, aflata in expeditie in muntii Altai, a trait o experienta bizara. Isi stabilisera tabara intr-un defileu, dar dupa doua zile, conducatorul echipei a fost obligat sa ia decizia de intoarcere. Dupa campare, membrii expeditiei au inceput sa se planga de dureri cumplite de cap. Un sentiment aproape insuportabil de pericol ii stapanea pe toti, si geologii se simteau de parca cineva, cu un dispozitiv special, le scana si le examina creierul. La scurt timp a aparut si confirmarea banuielilor: de dupa copaci, peste un parau, s-a ivit o silueta uriasa. La 150 de metri distanta de ei se afla o fiinta bipeda, inalta de peste doi metri. Fara graba, uriasul a traversat apa si s-a oprit in fata lor. Toti au fugit ingroziti, numai Olga Zacesova, inginer geolog, a ramas tintuita in loc. Cu miscari lente, s-a intors si a facut cativa pasi in directia opusa. "M-a inconjurat un miros patrunzator de animal. Dihania se afla chiar in spatele meu, aproape ii simteam rasuflarea grea, puturoasa. Am constientizat cu groaza ca era Omul Zapezilor". Apoi femeia a lesinat si a fost gasita in stare grava de colegii ei. A fost dusa de urgenta la cel mai apropiat spital, insa, pur si simplu, medicii nu au fost capabili sa ii stabileasca un diagnostic. Ajungand in capitala rusa, a fost supusa mai multor teste si specialistii au stabilit ca pacienta are o tumora la creier. De urgenta, a fost programata pentru operatie, dar Olga Zacesova s-a opus si s-a externat pe propria raspundere. "Cand medicii mi-au comunicat diagnosticul, brusc mi-a rasarit, nu stiu de unde, ideea ca asta nu e boala si, sub nici o forma, nu trebuie sa ma operez. Acasa, n-am mancat nimic timp de opt zile. Ma durea capul atat de groaznic, ca mi se va despica. Nu stiu prin ce minune mi-am revenit, iar dupa opt zile, am reusit sa iau primele inghitituri de mancare. Acum sunt convinsa ca nu eram decat sub influenta lui Yeti care, probabil pentru a se apara de noi, imi indusese o stare cumplita". Ca o confirmare a afirmatiilor sale, Valentin Sapunov, doctor in stiinte biologice si cercetator al fenomenului Yeti, sustine ca, intr-adevar, uneori, asemenea intalniri pot avea un final nefericit. "In prezenta omului, el se simte in pericol. Ca forma de aparare, isi foloseste capacitatea de influenta telepatica asupra creierului uman, putand induce ideea si simptomele unor boli grave".
In acest context, oare nu este straniu decesul lui Roger Patterson, cel care, in 1967, a reusit sa-l filmeze pe Bigfoot si care, cinci ani mai tarziu, a murit de cancer?! Filmul lui Patterson este celebru, de fapt prezinta unicele cadre video care il au in prim-plan pe Omul Zapezilor. Dupa cateva zile de la socanta intalnire, a inceput sa sufere de tulburari de memorie si dureri puternice de cap. In 1972 a murit, din cate spun medicii, de cancer la creier.
In folclorul popoarelor ce traiesc la poalele muntilor Pamir, din Asia Centrala, de sute de ani exista convingerea conform careia, daca te intalnesti cu Yeti, nu trebuie sa povestesti nimanui despre asta si, mai ales, sub nici o forma, sa nu il provoci, altfel vei muri. Astfel de credinte s-au raspandit, cu timpul, in mai toate zonele unde Omul Zapezilor si-a facut simtita prezenta.
Hipnoza, o arma a lui Yeti
Nimeni pana acum, in afara de Roger Patterson, nu a reusit sa il fotografieze pe Yeti. Acesta este si principalul argument pe care il invoca scepticii in discutiile contradictorii referitoare la existenta lui. Daca, intr-adevar, Yeti traieste, cum de nu a putut fi filmat, cum de zecile de expeditii plecate pe urmele sale nu au reusit niciodata sa obtina cadre-marturii, desi in secolul XXI, aparatura ultramoderna le-ar permite sa realizeze instantanee in cateva secunde.
Sustinatorii lui Yeti au emis ipoteza conform careia el detecteaza prezenta aparatelor si, mai mult decat atat, le poate bloca. Este foarte posibil ca activitatea lui cerebrala sa functioneze pe o frecventa insondabila a undelor electromagnetice. Radiatiile emise de el, in anumite situatii, sunt daunatoare omului, pot bloca comunicarea creierului cu organele, provocand uneori chiar moartea. In acelasi mod, interfereaza cu aparatele, oprindu-le functionarea. Mai mult, la nivel cerebral, el reuseste sa introduca un individ in stare de hipnoza. Numai asa ar putea fi explicate relatarile oamenilor care l-au vazut si care sustin ca el poate sa dispara brusc sau chiar se poate transforma in obiecte inconjuratoare, in pietre, copaci sau animale.
Paralel cu teoria oamenilor de stiinta criptozoologi, s-a lansat si ideea conform careia Yeti este o fiinta ce traieste intr-o alta dimensiune si uneori trece in realitatea noastra, prin niste portaluri intre lumi. Vadim Cernobrov, cercetator, presedintele organizatiei "Kosmopoisk" (Cercetasii Universului) sustine ca uneori hotarele lumilor paralele se ingusteaza atat de mult, incat noi putem vedea, printr-o fereastra, ceea ce se petrece dincolo de realitatea noastra, de exemplu fiinte ce nu traiesc aici si acum. Poate de aceea Yeti apare in fata ochilor nostri brusc si pentru o foarte scurta perioada.
Controversatul Om al Zapezilor este unul din cele mai tainice secrete ale timpului nostru. Disputele pe aceasta tema se poarta de zeci de ani si, pana ce un exemplar nu va fi capturat, vor continua la nesfarsit. Comunitatea oamenilor de stiinta s-a impartit in doua tabere. Exista multe voci care sustin ca Yeti nu este decat o legenda, ca pana si conferinta internationala organizata in Kemerovo nu este decat o afacere, pentru promovarea turismului local. Totusi, marturiile venite din cele mai indepartate colturi ale planetei sunt atat de multe, incat ar fi greu sa le incadram in categoria fantasticului.
Dar indiferent ce teorie adoptam, daca recunoastem existenta lui Yeti, trebuie sa admitem ca nu Omul Zapezilor este cea mai periculoasa fiinta ce stapaneste planeta. Poate ca "atacurile", in unele cazuri mortale, nu sunt decat rezultatul unei provocari, a invadarii spatiilor in care traieste, de catre om.
http://www.formula-as.ro/2011/994/enigme-16/omul-zapezilor-exista-14430
Povesti de necrezut
Regiunea Kemerovo, din sud-vestul Siberiei, acolo unde taigaua deasa de conifere se intinde la poalele muntilor Soria, este poate una dintre cele mai salbatice zone de pe intreg teritoriul Rusiei. Poate de aceea, tocmai in acest tinut, scufundat in imensitatea padurilor, s-a adapostit o fiinta ciudata, jumatate om - jumatate maimuta, haituita neincetat, de aproape un secol. Localnicii regiunii au semnalat de zeci de ori, in ultimii ani, prezenta infricosatorului Om al Zapezilor sau Almas, cum este denumit aici, insa autoritatile nu au vrut sa ia in serios marturiile lor. In urma cu doi ani, un grup de
vanatori apartinand populatiei autohtone de ciuvasi le-au spus functionarilor de la administratia regionala ca, pe coama muntelui, in zona pesterii Azass, au vazut o creatura de aproximativ 2 metri inaltime, bipeda, cu trasaturi umanoide. Ei isi sustineau povestea cu fotografii realizate in interiorul pesterii, in care se puteau observa urmele de pasi ale unei fapturi necunoscute. Dar, bineinteles, martorii au fost luati peste picior, iar declaratiile lor au fost ignorate. Dupa cateva zile, insa, niste sateni din asezarea Ust-Kabyrz au avut parte de o experienta cumplita. Coborau de pe munte, aducand in sat lemne de foc, cand, deodata, au auzit un tiuit asurzitor. S-au oprit, asteptand in tacere sa vada ce animal poate scoate asemenea sunete ciudate. Dupa cateva secunde, in fata lor a aparut, ca din pamant, o dihanie mare, paroasa, cu ochii rosii, ce parca imprastiau scantei. O durere de cap ascutita, brutala, i-a doborat la pamant. Unul dintre sateni a reusit, totusi, sa-si ridice privirea, insa exact acolo unde se ivise ingrozitorul animal, nu mai era decat un bradut inofensiv. Dupa cateva minute, barbatii si-au revenit si, speriati, au coborat in goana povarnisul muntelui, pana in sat. Stiind ca nu vor fi luati in serios de catre autoritati, s-au dus direct la casa preotului. Acesta i-a ascultat pe fiecare si le-a spus netulburat: "Necuratul si-a gasit lacasul in padurea noastra. Voi merge pe munte si voi sfinti pestera aceea. Nu va temeti, caci puterea lui Dumnezeu e mare si impreuna, prin credinta, vom alunga duhul raului".
Marcaj pe drumul lui Yeti
�
Ulterior, toate aceste evenimente au fost puse pe hartie, iar relatarile si descrierile locuitorilor de la poalele muntilor Siberiei de Sud au ajuns la Institutul International de Hominologie din Moscova, acolo unde se studiaza dovezile in legatura cu posibila existenta a lui Yeti. Dupa ce a analizat fotografiile si a parcurs fiecare raport, presedintele institutului, Igor Burtev, un reputat antropolog, a hotarat ca este cazul sa-si convoace colegii intr-o conferinta internationala. Si astfel, in data de 6 octombrie anul acesta, in oraselul Tastagol, din regiunea Kemerovo, a avut loc prima mare conferinta stiintifica, la nivel mondial, unde s-a dezbatut problema existentei lui Yeti, Omul Zapezilor. Invitati au fost cercetatori din domeniul criptozoologiei din Canada, Statele Unite, China, Suedia si Estonia. Criptozoologia este stiinta care se ocupa cu studiul animalelor a caror existenta nu a fost inca pe deplin demonstrata. Dupa cele trei zile de discutii si analize amanuntite, oamenii de stiinta, urmand indicatiile martorilor, au stabilit un traseu si au pornit in cautarea mai multor dovezi.
Ritualuri samanice
Participantii la expeditie au traversat raul Kondoma, un afluent al fluviului Tomi, au strabatut cu ATV-uri si camioane un defileu si au campat la poalele muntelui Soria. Acolo, pe colina numita de populatia bastinasa "Muntele Iubirii", inainte de a incepe ascensiunea catre pestera Azass, intreaga echipa de savanti, alaturi de jurnalistii sositi din toata lumea, a luat parte la un ritual de purificare, condus de o femeie saman. Respectand traditia zonei, s-a aprins un foc si membrii expeditiei au trecut prin el, pentru a se curata de toate relele. Apoi, spiritul focului a fost "hranit" cu turtite din aluat nedospit si "adapat" cu o bautura traditionala din plante. Samanii, lovind tobele din piele de capra, s-au rotit de cateva ori in jurul echipei, creand astfel un cerc protector impotriva duhurilor rele. Cu totii s-au rugat pentru a primi incuviintarea spiritelor padurii de a purcede pe munte. La final, au legat de mestecenii din preajma panglici viu colorate, rostindu-si fiecare dorinta. Toti nazuiau acelasi lucru: sa incheie cu bine incursiunea si, daca nu vor putea sa-l intalneasca pe insusi Yeti, macar sa gaseasca cat mai multe dovezi ale existentei sale.
Ascensiunea a inceput in zorii zilei urmatoare. Pe traseul catre pestera, acolo unde se spune ca ar fi hibernat Omul Zapezilor, oamenii de stiinta au descoperit mai multe adaposturi improvizate.
Boxerul Nikolai Valuev, in plin ritual samanic
�
Traversand mai departe taigaua siberiana, cercetatorii au intalnit mai multe marcaje stranii. La distante aproape egale, trunchiurile arborilor grosi erau fracturate de o mana puternica. Cu totii au ajuns la concluzia ca acestea nu serveau decat pentru a indica un traseu. Urmandu-l, expeditia a ajuns exact la intrarea in pestera. Ce alta fiinta complexa, in afara de om, putea realiza asemenea indicatoare naturale?! Si cum un simplu om nu are o asemenea forta fizica, cu siguranta ca Yeti, Omul Zapezilor, in drumul catre vizuina sa temporara, rupsese brazii pentru a se ghida mai usor in labirintul de conifere.
Casa lui Yeti
Pestera se afla sub o imensa stanca din piatra, intrarea ei stramta fiind camuflata de copaci cazuti, ierburi si grohotis. Daca, intr-adevar, aici si-a gasit Yeti adapostul de iarna, acesta era perfect, ferit de intrusii nedoriti, si periculos de vizitat.
Intrand mai in adancul pesterii, Jeffrey Meldrum, profesor de antropologie la Universitatea din Idaho, Statele Unite, a fost cel care a descoperit prima urma de pas a lui Yeti, a carui talpa masura 35 de centimetri. El a declarat ca urma este perfect similara celor pe care le gasise in padurea Umatilla, din statul Oregon, si care se presupune ca apartin lui Bigfoot. Astfel, antropologii americani au ajuns la concluzia ca Bigfoot si Yeti sunt una si aceeasi fiinta, ce si-a gasit habitatul in mai multe colturi ferite ale globului.
Adapost descoperit si in Minnesota, Statele Unite
�
Alaturi de membrii echipei de cercetare s-a aflat si Nikolai Valuev, campion mondial al Rusiei la box, categoria grea. Asemuit adesea cu Yeti, datorita fizicului sau de urias, sportivul a dorit sa participe la expeditie si sa serveasca drept termen de comparatie pentru oamenii de stiinta. Mai in gluma, mai in serios, vazand amprentele, Valuev s-a descaltat si punand piciorul sau gigantic langa urma din noroi a afirmat: "Nu-i rau deloc! Eu port 52 la picior si probabil ca Yeti are aproape de 60. Urma este adanca, ceea ce inseamna ca el este foarte solid, mai voluminos decat mine". Si, ridicand mana deasupra capului, boxerul a aratat cu cat este mai inalt Yeti decat el. "Cam cu jumatate de metru. Adica are aproximativ 3 metri. Nu sunt prea sigur ca am curajul sa intru cu el in ring", a spus el razand.
Cea mai valoroasa dovada a trecerii lui Yeti prin pestera a fost un smoc de blana, gasit intr-una din urmele de pasi. De culoare bruna, parul a fost atent extras din noroi si va fi supus unei analize minutioase de laborator. Intr-unul din colturile ferite ale pesterii, s-a gasit un culcus facut tot din muschi, frunze si crengute de brad, putin rascolit, purtand inca forma unui corp imens.
Yeti - stramosul omului?
Cel putin asa afirma profesorul Igor Burtev. Dupa finalizarea expeditiei, cercetatorul rus a declarat: "Trebuie specificat clar, Yeti nu este animal, ci o fiinta inzestrata cu intelect, rationala. Omul Zapezii dateaza cu multe secole inainte de Homo Sapiens, fiind un stramos al acestuia si, la un moment dat, din motive necunoscute inca, evolutia lor a continuat paralel. Atunci cand Homo Sapiens a inceput sa populeze lumea, Omul Zapezilor s-a retras din calea sa in zonele muntoase impadurite, putin accesibile celor mai mari dusmani ai lor. Acolo au supravietuit pana in zilele noastre".
Intrarea in pestera
�
Igor Burtev, directorul Institutului International de Hominologie, se ocupa de studiul lui Yeti de peste 30 de ani. In tot acest timp, a adunat sute de materiale, de marturii, rapoarte si alte dovezi ale existentei Omului Zapezilor. Dupa relatarile ascultate, el a putut trage concluzia ca Yeti, despre care se credea ca traieste numai in zonele pustii din muntii Himalaya, si-a stabilit habitatul si in Rusia, in mai multe zone slab populate din Ural, muntii Caucaz, Crimeea si, mai ales, in Siberia. Se pare ca in regiunea Kemerovo, numarul lor a crescut in ultimii ani, ajungand pana la 30 de exemplare. Ei au migrat aici din cauza incendiilor puternice din taigaua muntilor Altai. Incepand cu anul 2008, la institutul condus de profesorul Burtev au inceput sa soseasca tot mai multe rapoarte si marturii care atestau aparitii frecvente ale lui Yeti in aceasta parte a Siberiei. Studiindu-le atent, savantii au emis o noua ipoteza socanta: Omul Zapezilor nu este numai o fiinta rationala, dar este inzestrat si cu puteri extrasenzoriale, comunica telepatic, poate induce oamenilor anumite stari, chiar halucinatii.
Meldrum descopera culcusul lui Yeti
�
... si urma lui
�
In acest context, oare nu este straniu decesul lui Roger Patterson, cel care, in 1967, a reusit sa-l filmeze pe Bigfoot si care, cinci ani mai tarziu, a murit de cancer?! Filmul lui Patterson este celebru, de fapt prezinta unicele cadre video care il au in prim-plan pe Omul Zapezilor. Dupa cateva zile de la socanta intalnire, a inceput sa sufere de tulburari de memorie si dureri puternice de cap. In 1972 a murit, din cate spun medicii, de cancer la creier.
In folclorul popoarelor ce traiesc la poalele muntilor Pamir, din Asia Centrala, de sute de ani exista convingerea conform careia, daca te intalnesti cu Yeti, nu trebuie sa povestesti nimanui despre asta si, mai ales, sub nici o forma, sa nu il provoci, altfel vei muri. Astfel de credinte s-au raspandit, cu timpul, in mai toate zonele unde Omul Zapezilor si-a facut simtita prezenta.
Hipnoza, o arma a lui Yeti
Nimeni pana acum, in afara de Roger Patterson, nu a reusit sa il fotografieze pe Yeti. Acesta este si principalul argument pe care il invoca scepticii in discutiile contradictorii referitoare la existenta lui. Daca, intr-adevar, Yeti traieste, cum de nu a putut fi filmat, cum de zecile de expeditii plecate pe urmele sale nu au reusit niciodata sa obtina cadre-marturii, desi in secolul XXI, aparatura ultramoderna le-ar permite sa realizeze instantanee in cateva secunde.
Fragment de blana
�
Paralel cu teoria oamenilor de stiinta criptozoologi, s-a lansat si ideea conform careia Yeti este o fiinta ce traieste intr-o alta dimensiune si uneori trece in realitatea noastra, prin niste portaluri intre lumi. Vadim Cernobrov, cercetator, presedintele organizatiei "Kosmopoisk" (Cercetasii Universului) sustine ca uneori hotarele lumilor paralele se ingusteaza atat de mult, incat noi putem vedea, printr-o fereastra, ceea ce se petrece dincolo de realitatea noastra, de exemplu fiinte ce nu traiesc aici si acum. Poate de aceea Yeti apare in fata ochilor nostri brusc si pentru o foarte scurta perioada.
Valuev spune ca Yeti are trei metri inaltime
�
Controversatul Om al Zapezilor este unul din cele mai tainice secrete ale timpului nostru. Disputele pe aceasta tema se poarta de zeci de ani si, pana ce un exemplar nu va fi capturat, vor continua la nesfarsit. Comunitatea oamenilor de stiinta s-a impartit in doua tabere. Exista multe voci care sustin ca Yeti nu este decat o legenda, ca pana si conferinta internationala organizata in Kemerovo nu este decat o afacere, pentru promovarea turismului local. Totusi, marturiile venite din cele mai indepartate colturi ale planetei sunt atat de multe, incat ar fi greu sa le incadram in categoria fantasticului.
Dar indiferent ce teorie adoptam, daca recunoastem existenta lui Yeti, trebuie sa admitem ca nu Omul Zapezilor este cea mai periculoasa fiinta ce stapaneste planeta. Poate ca "atacurile", in unele cazuri mortale, nu sunt decat rezultatul unei provocari, a invadarii spatiilor in care traieste, de catre om.
http://www.formula-as.ro/2011/994/enigme-16/omul-zapezilor-exista-14430
(nt).jpg)
.jpg)
