Omenirea trăieşte astăzi în epoca de aur a ştiinţei, ultima sută de ani aducând un progres fără precedent în mai toate ramurile acesteia. Ritmul accelerat al dezvoltării ştiinţifice a dus de multe ori la controverse, oamenii de ştiinţă fiind acuzaţi în repetate rânduri că „se joacă de-a Dumnezeu”. Pot fi amintite câteva dintre momentele cheie în care cercetătorii au fost acuzaţi de alterarea cursului natural al lucrurilor: 1978, atunci când s-a născut Louise Brown, primul copil conceput prin fertilizare in vitro, 1997, când a fost clonată oaia Dolly sau 2001, când a fost secvenţiat pentru prima dată genomul uman.

În ciuda controverselor recente, oamenii nu au început să modifice natura în ultimele decenii, ci de câteva milenii bune. Selecţia artificială a permis omului să transforme numeroase organisme din jurul său, atât plante cât şi animale. Din 3 specii de bour existente acum 10.000 de ani, oamenii au făcut ca astăzi să existe peste 800 de rase de vaci, iar din lupi oamenii au creat o diversitate de rase de câini, de la minusculul Chihuahua la masivul dog german.

De asemenea, porumbul consumat astăzi în întreaga lume a fost adus la forma actuală în urma domesticirii teosintului. Toate aceste transformări radicale pe care omenirea le-a provocat asupra lumii înconjurătoare au făcut ca oamenii de ştiinţă să conceapă termenul de „antropocen” (epoca omului) pentru a descrie perioada în care omenirea a dominat planeta, influenţând majoritatea ecosistemelor.

În luna mai a anului 2010, Terra a fost martoră la repetarea unui eveniment după 3,7 miliarde de ani: o colecţie de substanţe chimice anorganice au dat naştere unei forme de viaţă. Dacă prima oară acest eveniment a avut loc în interiorul „supei primordiale” ce stă la originea tuturor formelor de viaţă de pe Pământ, în 2010 acest moment important din istoria planetei s-a repetat în laboratorul din California condus de celebrul biolog J. Craig Venter.

Daniel Gibson şi colegii săi de la Institutul J. Craig Venter au sintetizat genomul bacteriei Mycoplasma mycoides, după care l-au ansamblat în interiorul unei celule de drojdie. Apoi, au transplantat genomul în celula unei specii înrudite, Mycoplasma capricolum. După ce noua celulă a trecut prin procesul de diviziune celulară, celulele din colonia bacteriană nou-creată conţineau în exclusivitate proteinele caracteristice M. Mycoides. Reuşita cercetătorilor de la Institutul J. Craig Venter a reprezentat un prim pas spre dezvoltarea şi testarea unor noi variante ale organismelor existente.

„Metoda pe care am conceput-o ne permite să lucrăm cu o secvenţă ADN pentru a proiecta organisme pe placul nostru. Putem lucra la nivel de nucleotide, operând orice schimbări dorim în cadrul genomului”, a explicat Gibson. Spre deosebire de modificările genetice pe care cercetătorii le puteau realiza până acum, noua metodă permite modificarea întregului genom şi oferă opţiunea de a adăuga segmente de ADN care nu există în natură, dar pe care cercetătorii le-ar putea proiecta pentru a obţine diverse beneficii.

De la viaţa naturală la viaţa sintetică

Julian Săvulescu, profesor de etică la Universitatea Oxford, a declarat că „Venter a deschis cea mai ascunsă uşă din istoria omenirii, dincolo de care s-ar putea afla destinul nostru. Cercetătorul nu s-a limitat la a copia viaţa sau la a o modifica prin inginerie genetică, ci a făcut pasul spre rolul de Dumnezeu: a creat viaţă artificială care altfel nu ar fi existat niciodată”.

Craig Venter, conducătorul institutului ce-i poartă numele, afirmă că reuşita echipei sale reprezintă obţinerea unei legături desăvârşite între lumea digitală şi cea a biologiei. „Codul digital şi cel genetic au foarte multe în comun. Codul digital este unul binar, format din 0 şi 1, pe când cel genetic este unul în bază 4, format din A, C, G şi T. Acum avem capacitatea de a transforma un cod în celălalt, definind astfel viaţa la cel mai elementar nivel al său”, a explicat Venter.

„Ceea ce era un mister acum 70 de ani este acum perfect înţeles. Ştim ce este o celulă, ştim care sunt componentele sale şi cum funcţionează. Toate proteinele dintr-o celulă sunt roboţi în miniatură. Nu au creier, nu au suflet, au doar o structură care le determină funcţia, iar această structură le este definită de codul genetic. În clipa asta nu simţiţi, însă fiecare din cele 100 de trilioane de celule ce formează corpul vostru metabolizează proteine. În fiecare zi eliminaţi 500 de miliarde de celule ale pielii – praful care se depune în casa dumneavoastră este format de fapt din mici elemente ale corpului vostru. La fiecare două-trei săptămâni, vă reînnoiţi întreaga piele. De altfel, asta este biologia: o continuă stare de reînnoire, iar această reînnoire este condusă de un software. Fără ADN, orice celulă moare. De fapt, acesta este motivul pentru care radiaţiile omoară oamenii, pentru că dereglează codul genetic, îl strică, ceea ce duce la degradarea rapidă a proteinelor”, spune cercetătorul.

„Viaţa se bazează pe software-ul ADN. Formele de viaţă constituie un sistem bazat pe software-ul ADN, astfel că atunci când schimbi ADN-ul, schimbi specia. Este un concept remarcabil de simplu, însă totodată remarcabil de complicat la implementare”, a explicat Craig Venter.

Pentru a se asigura că au reuşit să creeze o celulă sintetică, cercetătorii conduşi de Venter au creat o „amprentă” care garanta posibilitatea de a distinge specia sintetică de orice specie apărută natural. Oamenii de ştiinţă şi-au inscripţionat propriile nume în ADN-ul speciei artificiale şi un mesaj cu un link către un site web. „Fiind vorba despre prima specie ce are ca «părinte» un computer, ni s-a părut adecvat să conţină în propriul genom un URL către un site web”, a explicat Venter.

„Este uluitor faptul că atunci când înlocuieşti software-ul ADN dintr-o celulă, aceasta începe instantaneu să citească noul software, creând un nou set de proteine, pentru ca în scurt timp toate caracteristicile speciei iniţiale să dispară şi să apară o nouă specie. Această descoperire ne oferă o nouă abordare asupra modului în care înţelegem conceptul de «viaţă»”, a spus cercetătorul.

Într-un discurs ţinut la Trinity College în Dublin, Craig Venter a afirmat că „devine absolut clar că toate celulele vii de pe această planetă sunt maşini biologice conduse de ADN, compuse din sute şi mii de «roboţi» proteici programaţi de ADN. Proteinele-roboţi îndeplinesc funcţii biochimice precis stabilite ce s-au dezvoltat în urma a miliarde de ani de schimbări evolutive ale software-ului”. Venter a adăugat că „am arătat acum, prin folosirea genomurilor ADN sintetice, că atunci când schimbi software-ul ADN dintr-o celulă, schimbi specia. Aşadar, putem digitaliza viaţa şi putem crea viaţă din lumea digitală”.

Venter a dezvăluit în cadrul aceleiaşi prelegeri planurile mari pe care le are pentru viitor: „Momentan, toate formele de viaţă, inclusiv celula noastră sintetică, se bazează pe alte forme de viaţă celulare. Acest lucru se va schimba în viitorul apropiat, pe măsură ce vom descoperi cocktailul potrivit de enzime, ribozomi şi substanţe chimice ce ne va permite să creăm noi celule şi noi forme de viaţă ce nu au un istoric celular”.

Reuşitele echipei lui Venter sunt deja aplicate în viaţa de zi cu zi. „De exemplu, în cadrul unui parteneriat cu guvernul SUA, primim prin email secvenţa digitală a unui virus gripal cu potenţial pandemic şi o convertim într-un genom de virus în cel mult 12 ore. Acum lucrăm la dezvoltarea unui aparat care va permite «convertirea» din forma digitală în cea biologică, aşa cum telefonul transformă informaţia digitală în sunet. Vom putea transmite ADN-ul în formă digitală cu viteze apropiate de cea a luminii, urmând ca informaţia digitală să fie transformată în proteine, virusuri şi celule vii. În cazul unei pandemii de gripă vom putea distribui un nou vaccin în câteva secunde în jurul lumii, iar în viitor va fi posibil să transmitem vaccinul în formă digitală către fiecare casă”, a explicat Venter.

„Recent, filmul Contagion a expus scenariul în care populaţia de pe întreg globul pierea din cauza unei pandemii, în aşteptarea unui vaccin. Acum, realitatea devine mai spectaculoasă decât filmele SF. Folosind ADN sintetic, putem crea astăzi un vaccin în doar 12 ore. Închipuiţi-vă scenariul unei pandemii majore, când nu veţi putea merge în oraş sau chiar nu veţi putea ieşi din casă. Închipuiţi-vă că veţi avea o cutie lângă computer, similară unei imprimante 3D, care va putea realiza vaccinul aproape instantaneu, după ce veţi recepţiona «reţeta» sa printr-un email. Dacă astăzi lucrăm cu informaţia digitală, în scurt timp o vom folosi în contextul biologiei”, a adăugat Venter. „Dacă acum 10 ani această idee ar fi putut părea una science-fiction, acum ea devine realitate”, a mai spus biologul.

Unii cercetători au minimizat reuşita din 2010 a echipei lui Venter, subliniind că acesta nu a creat o formă nouă de viaţă. Cu toate acestea, echipa americanului a demonstrat că oamenii de ştiinţă pot trece de la citirea genelor la scrierea acestora. Acum, cercetătorii conduşi de Venter lucrează la conceperea unor microbi sintetici, diferiţi de oricare altă specie existentă în natură. „Avem în desfăşurare un concurs de design ce are ca temă conceperea unui genom proiectat în exclusivitate pe computer. Au fost concepute deja trei genomuri, urmând ca până la finalul acestei veri să ştim dacă vreunul dintre acestea poate funcţiona ca o celulă vie”, a declarat Venter pentru Financial Times în luna iulie a acestui an.

Venter doreşte să obţină aşa-numitul „genom minimal”, adică ADN-ul cu cele mai puţine gene, ce nu-şi pierde capacitatea de a menţine în viaţă un organism. Cel mai mic genom întâlnit în natură aparţine bacteriei Mycoplasma genitalium, ale cărei 525 de gene sunt codificate în 580.000 de „litere” chimice ale ADN-ului. Venter doreşte să afle care părţi din ADN sunt absolut necesare vieţii şi care sunt superflue, rămăşiţe ale procesul evolutiv.

„Vrem să înţelegem principiile fundamentale ce stau la baza design-ului vieţii, pentru a o putea remodela - aşa cum ar fi făcut-o un designer inteligent, dacă ar fi existat unul”, spune Venter, fără modestie.

Ce ne va aduce în viitor biologia sintetică?

Craig Venter consideră că biologia sintetică reprezintă o soluţie pentru nenumărate probleme ale omenirii, de la încălzirea globală până la obţinerea unei cantităţi suficiente de hrană pentru o populaţie în continuă creştere.

În 2010, când Congresul SUA a organizat o întrunire pe tema biologiei sintetice, Venter a explicat că, în viitor, această nouă ramură a ştiinţei ar putea aduce beneficii extraordinare omenirii. Cercetătorul a dat ca exemplu microbii, care ar putea fi proiectaţi pentru a se hrăni cu dioxidul de carbon din aer, reducând cantitatea de gaze poluante din atmosferă, urmând să elimine combustibil pe care oamenii îl vor putea utiliza.

Venter crede că un genom minimal, conceput cu un design eficient, reprezintă un pas cheie spre conceperea organismelor care vor rezolva marile probleme ale umanităţii, precum producerea de combustibil fără a polua, sau obţinerea hranei mai eficient decât prin agricultura convenţională. Pentru aceasta, Venter vrea să creeze un „şasiu” al vieţii, căruia să-i fie adăugate diferite funcţii de către biologii-ingineri. „Viaţa a evoluat haotic, prin schimbări aleatorii ce s-au petrecut în ultimele trei miliarde de ani. Acum vrem să concepem un sistem modular, astfel că vom avea un modul pentru reproducerea cromozomului şi diviziunea celulară, iar apoi vom putea decide ce fel de metabolism vrem să aibă organismul. De exemplu, vrem să trăiască pe bază de zahăr sau sulf, sau dorim să transforme dioxidul de carbon în metan?”, a descris Venter planul echipei sale.

Biologia sintetică produce deja beneficii: în California, cercetătorii au conceput o formă artificială de drojdie care produce artemisinină, o substanţă chimică ce joacă un rol cheie în lupta contra malariei. În mod normal, artemisinina se extrage din planta Artemisia annua, însă drojdia creată de cercetători permite obţinerea acesteia cu un cost mai redus, o veste încurajatoare pentru sutele de milioane de oameni afectate de malarie.

Cercetările în desfăşurare oferă perspective încurajatoare pentru biologia sintetică. Dacă specialiştii NASA încearcă să conceapă o bacterie care să combată efectul radiaţiei la care sunt expuşi astronauţii, cercetătorii din cadrul unei companii elveţiene au creat un circuit genetic proiectat pentru a detecta şi distruge celulele canceroase fără efectele secundare provocate de chimioterapie şi de radioterapie.

Printre numeroasele posibile utilizări ale acestui nou domeniu ştiinţific se numără crearea unor microorganisme modelate pentru a produce medicamente, a detecta substanţe toxice, a elimina poluanţii, a repara genele defecte şi chiar pentru a genera hidrogen, combustibilul căruia mulţi specialişti îi atribuie un rol esenţial în economia post-petrol.

Venter crede că biologia sintetică va constitui, totodată, elementul cheie ce va permite omenirii să exploreze şi să colonizeze alte planete. „În funcţie de cât de apropiate sunt Luna şi Marte la un moment dat, durează între 4 şi 21 minute ca o undă electromagnetică, lumina, să călătorească de la Pământ pe Marte. În viitor, vom putea trimite noi medicamente sau noi forme de viaţă ce permit producerea de energie şi de hrană ca informaţii digitale. Închipuiţi-vă că vă aflaţi într-o colonie pe Marte şi că doriţi o nouă celulă care produce un vaccin sau alimente - veţi primi un email şi îl veţi putea converti într-o formă biologică”, prezice Venter.

Cercetătorul american nu este singurul entuziasmat de potenţialul biologiei sintetice. În Marea Britanie, un raport realizat de Royal Academy of Engineering a concluzionat că biologia sintetică „are o importanţă extraordinară în ceea ce priveşte creşterea bogăţiei naţiunii”, specialiştii de la Centre for Synthetic Biology and Innovation afirmând că această nouă ramură a ştiinţei ar putea duce la o nouă revoluţie industrială. Printre reuşitele cercetătorilor britanici se numără deja conceperea unei bacterii cu gene sintetice ce poate fi introdusă în apa de băut. Atunci când în apă sunt detectaţi paraziţi, genele sintetice fac bacteria să se coloreze.

Atunci când unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă din domeniul biologiei sintetice a fost întrebat unde poate duce biologia sintetică, acesta a răspuns: „e ca şi cum ai fi întrebat în 1960 care este potenţialul computerelor - cine ar fi putut să-l prezică?”. Primele reuşite ale biologiei sintetice sugerează că această nouă ramură a ştiinţei va avea un impact la fel de mare asupra omenirii precum cel provocat de dezvoltarea computerelor. Dacă acum câţiva ani această „joacă de-a Dumnezeu” era un scenariu de film SF, biologia sintetică se conturează astăzi ca o cale de identificare a unor metode noi pentru producerea de hrană, energie şi medicamente, reducând efectele nocive pe care o populaţie în continuă dezvoltare le produce asupra Pământului.  descopera.ro

Sofisticatul robot american Curiosity a ajuns luni, dupa o calatorie de 8 luni, pe suprafata planetei Marte, de unde a transmis primele imagini, informeaza Reuters. Controlorii misiunii de la Jet Propulsion Laboratory de langa Los Angeles au aplaudat atunci cand au primit primele semnale care indicau ca robotul a atins cu succes suprafata.


La scurt timp dupa "aterizare", robotul a transmis trei imagini, una dintre ele aratand roata vehiculului pe suprafata martiana. "Nu imi vine sa cred. Este incredibil," a reactionat Allen Chen, liderul secund al echipei de aterizare.

NASA a prezentat realizarea ca cea mai complexa din istoria robotici spatiale.

Curiosity sau "Mars Science Laboratory" (MSL) este cel mai bine dotat laborator stiintific trimis pana acum pe o planeta indepartata. Timp de doi ani de zile, robotul va cauta semne ca mediul panetei rosii ar fi putut fi, de-a lungul istoriei, propice pentru dezvoltarea vietii

Curiosity, care cantareste 900 kg, este de doua ori mai lung si de cinci ori mai greu decat predecesorii sai Spirit si Opportunity, si este echipat cu zece instrumente stiintifice. Este echipat cu un brat cu camere de inalta definitie si un laser pentru studierea tintelor aflate la o distanta de sapte metri.

In ajunul contactului cu Marte, echipa din JPL a declarat ca nava spatiala si sistemele ei functioneaza perfect, iar prognozele meteo au indicat conditii meteorologice favorabile in zona de "aterizare".



Inginerii si-au exprimat speranta ca, dupa o calatorie de 570 de milioane de km, robotul va ajunge potrivit planurilor, la poalele unui munte ce se inalta din craterul Gale, asezat in emisfera sudica a planetei Marte.

1.400 de oameni de stiinta, ingineri si invitati au urmarit aterizarea de la JPL. Alte 5.000 de persoane o vor urmari de la Institutul de Tehnologie din California.

Transmisiunea NASA va fi transmisa si pe ecranele din Times Square, New York.

Curiosity a fost lansat spre sfarsitul lunii noiembrie 2011, la bordul unei rachete Atlas V de la Cap Canaveral, in Florida.

Robotul care se deplaseaza pe sase roti poseda si un brat articulat de 2,1 metri capabil sa foreze pana la o adancime de sase centimetri in roca, o premiera pentru Marte. Esantioanele culese vor fi analizate intr-unul dintre cele doua laboratoare din interiorul robotului.

Alte instrumente vor cerceta mediul pentru a detecta in special prezenta metanului, adeoseori legat de prezenta vietii pe Pamant si a unui gaz deja detectat pe Marte in anumite sezoane.

Curiosity va masura, de asemenea, si radiatiile care ar putea afecta viitoarele misiuni umane pe Marte. Robotul dispune si de o statie meteo.

Cu Curiosity pe suprafata plantei Marte, "este ca si cum am avea acolo 200 de cercetatori virtuali, este o masinarie de vis", spune Ashwin Vasavad, adjunct al directorului stiintific al misiunii.

Curiosity, o misiune cu un cost de 2,5 miliarde de dolari, dintre care 1,8 miliarde pentru dezvoltare, urmeaza sa aterizeze la baza unui munte de 5.000 m, in interiorul craterului Gale.

Pe perioada misiunii de exploare, prevazuta a dura doi ani terestri - un an martian - robotul, alimentat de un generator nuclear, va incerca sa descopere daca mediul martian poate fi propice dezvoltarii unei vieti microbiene.
hotnews.ro

Pe 5 august 2012, roverul cu masa de peste 900 kg Curiosity va ajunge pe Marte, în cadrul celei mai importante și celei mai costisitoare misiuni NASA către Planeta Roșie.

Călătorind prin Sistemul Solar cu peste 20.000 km/h, Curiosity se va „izbi” de atmosfera marțiană pentru a-și încetini coborârea. Apoi, o parașută se va deschide având același scop, înainte ca sonda purtătoare a roverului să îl coboare spre solul marțian printr-un cablu iar, în finalul coborârii, după desprinderea de sondă, Curiosity să-și lanseze retro-proiectoarele pentru a se așeza gentil pe suprafața planetei. După ce roverul va amartiza cu succes, sonda va izbucni într-o ultimă sforțare pentru a se prăbuși la o distanță sigură față de laboratorul mobil.



Deși nu sună complicat, întreg procesul implică eforturi monumentale și, din pricina distanței, în momentul când specialiștii NASA vor primi confirmarea că Curiosity se pregătește să penetreze atmosfera lui Marte, roverul se va afla deja la destinația finală, întreg sau distrus. Întârzierea este posibilă din cauza intervalului de timp necesar semnalului radio să călătorească de la Marte pe Terra (circa 15 minute dus).

Înalt de 2,15 m, lat de 2,75 m și lung de 3,05 metri, roverul este echipat cu o gamă impresionantă de dispozitive care ne vor ajuta să ne înțelegem mai bine planeta vecină și chiar vor confirma prezența unor forme de viață antice. Desigur, dacă totul va decurge conform planului.
stiintasitehnica.com

Un element crucial al relaţiilor internaţionale este capacitatea unui stat de a-şi proiecta puterea, atât la nivel regional, cât şi continental sau global. Unul din principalii piloni ai capacităţii de proiecţie a puterii a unui stat îl reprezintă proiectarea forţelor militare, iar cea mai puternică armată a lumii, cea a SUA, are ca scop primar capacitatea de a-şi proiecta puterea la nivel global. Prin exercitarea acestei capacităţi, ce este o exprimare a puterii de disuasiune şi de convingere, un stat îşi poate atinge obiectivele diplomatice.

Unul dintre elementele esenţiale ale capacităţii de proiecţie a forţelor militare îl constituie dominarea aerului. Pentru a atinge acest ţel, armata SUA are în plan ca până în 2020 să deţină un număr record de aeronave militare, cu peste 1.000 mai multe decât oricare altă naţiune de pe Pământ. În 10 ani, SUA va deţine de 20 de ori mai multe avioane de război decât China şi de 15 ori mai multe decât Rusia, la care se adaugă un număr crescând de drone armate.

Cel mai important avion din acest arsenal militar american va fi F-35 Lightning II, cea mai sofisticată armă de război din istoria omenirii.

În 2001, compania Lockheed Martin a câştigat competiţia cu Boeing, fiind desemnată de Departamentul Apărării din SUA drept constructorul avionului de vânătoare de generaţia a 5-a. F-35, avionul conceput de Lockheed Martin, urma să înlocuiască flota învechită a armatei americane. F-35, denumit şi Joint Strike Fighter, este construit în colaborare cu 8 ţări aliate ale SUA, ce intenţionează să îl achiziţioneze.

Marele avantaj prezentat de F-35 era faptul că urma să înlocuiască mai multe modele de aeronave de luptă. De la clasicele F-16 şi A-10 folosite de Aviaţia Militară, până la avioanele A/F-18 folosite de Marină şi aeronavele AV8B folosite de infanteria marină, toate urmează să fie înlocuite de F-35.

La o mare adâncime sub Polul Sud se găseşte cel mai mare telescop din lume, instrument pe care oamenii de ştiinţă intenţionează să-l folosească pentru a desluşi misterele particulelor neutrino, un pas spre elucidarea originii Universului.

Mega-detectorul ce poartă numele de IceCube a fost construit la 2.400 de metri sub gheaţa Antartică de-a lungul unui deceniu, costurile proiectului ridicându-se la 280 de milioane de dolari. Măsurând un kilometru cub, IceCube este mai mare decât turnurile Empire State din New York, Sears Tower din Chicago şi World Financiar Center din Shanghai puse laolaltă.

Conceput pentru a observa particulele neutrino, ce sunt emise de stelele care explodează şi care se deplasează cu o viteză apropiată de cea a luminii, telescopul a revenit în centrul atenţiei după ce săptămâna trecută a fost anunţată descoperirea bosonului Higgs, un element de bază al Universului.

„Ridică un deget şi priveşte-l: fără să-ţi dai seama, sute de de miliarde de particule neutrino emise de soare trec prin el în fiecare secundă”, a explicat Jenni Adams, un fizician de la University of Canterbury din Noua Zeelandă ce lucrează la IceCube.

IceCube este o serie de detectoare de lumină îngropate în gheaţă. Atunci când particulele neutrino (care se află peste tot) interacţionează cu gheaţa, acestea produc particule cu sarcină care apoi creează lumină, ce poate fi detectată.



Gheaţa joacă rolul unei „plase” care izolează particulele neutrino, făcându-le mai uşor de observat. De asemenea, gheaţa protejează telescopul de radiaţiile dăunătoare.

„Dacă o supernova ar avea loc în galaxia noastră în acest moment, am putea detecta sute de particule neutrino cu ajutorul IceCube”, a declarat Adams în cadrul celei mai importante conferinţe dedicate fizicii particulelor, ce are loc în această perioadă în Melbourne. „Nu vom putea vedea particulele în mod individual, dar întregul detector se va „lumina” ca un imens foc de artificii”, a adăugat Adams.

Cercetătorii încearcă să urmărească particulele pentru a descoperi care este originea lor, sperând că astfel vor înţelege ce se petrece în spaţiu, mai ales în zonele nevăzute ale Universului ce sunt cunoscute sub numele de „materie neagră”.

Înainte ca IceCube să fie construit, oamenii de ştiinţă observaseră doar 14 particule neutrino. Cu acest nou instrument, asistat de un alt telescop aflat în Marea Mediterană, sute de astfel de particule au fost detectate din 2010 până astăzi. Până acum, toate particulele neutrino detectate au fost create în atmosfera Pământului, dar oamenii de ştiinţă care lucrează la IceCube speră să detecteze în cele din urmă particule neutrino din spaţiu.

„Aceste particule ne vor conduce spre locul din care originează”, a explicat Adams.



Surse: Reuters, Stuff
http://www.descopera.ro/dnews/9845226-o-constructie-gigantica-ingropata-la-24-kilometri-sub-polul-sud-va-descifra-misterele-universului

Transition, mașina zburătoare dezvoltată de Terrafugia Inc., tocmai a încheiat prima fază a testelor de zbor. Acestea au avut loc în cadrul Aeroportului Internațional Plattsburgh, din statul New York, iar prototipul încadrat ca aeronavă ușoară de agrement s-a comportat „exceptional”, potrivit producătorului.

Vehiculul este special proiectat încât să respecte standardele Administrației Naționale pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi, din SUA, și va putea fi condus legal pe drumuri publice după ce își pliază aripile în urma aterizării.
O aeronavă ușoară de agrement este definită de Autoritatea Aviatică Federală din SUA (FAA) ca un avion cu cel mult două locuri, ce are o masă maximă admisă de 600 kg, o viteză maximă în zbor de 222 km/h, o viteză de decroșare de sub 82 km/h, motor unic și cabină nepresurizată. Vehiculul Transition are o masă maximă de 650 kg, dar FAA a făcut o excepție pentru ca mașina zburătoare să poată încorpora elemente de siguranță tipice autoturismelor moderne, nedisponibile în cazul altor aeronave ușoare.



În cadrul primei faze de testare, s-au determinat competențele și manevrabilitatea prototipului, masa, centrul de greutate și fluctuațiile de altitudine, stabilitatea, sistemele de răcire a motorului și optimizarea mișcării elicei în diverse condiții de zbor.


Alte cinci faze ale testului de zbor sunt planificate, pentru o dublă certificare a lui Transition ca aeronavă ușoară de agrement și ca vehicul terestru până la sfârșitul verii. Testele de drum ulterioare includ verificarea trenului de sol, a suspensiei și optimizarea frânării și a manevrabilității pe drum.



Prima livrare către un client a produsului Terrafugia Transition este prevăzută pentru finalul lui 2012. Pe măsură ce zvornurile că vehiculul va deveni disponibil se materializează, prețul său crește în estimări, astfel încât deja se speculează că se va comercializa pentru suma de 279.000 de dolari.

http://www.stiintasitehnica.com/ma-ina-zburatoare-va-putea-fi-in-sfar-it-folosita-pe-drumuri-publice-i-in-aer-video-_1532.html

Capsula Shenzhou-9 a fost lansată sâmbătă seară de la Centrul de Lansare Juquan, iar azi dimineaţă, la ora României 09:07, a andocat cu succes la laboratorul spaţial chinez Tiangong-1. După numai două ore, taikonauţii Liu Yang, Jing Haipeng şi Liu Wang se aflau la bordul laboratorului spațial.
Procedurile de andocare, la altitudinea de 340km, au fost realizate în întregime automatizat, de către computere, capsula fiind aliniată cu Tiangong (Palatul Spațial) de o suită de radare, lasere şi senzori optici.

În cadrul laboratorului Tiangong-1, care este prima componentă a viitoarei stații spatiale chineze, se vor desfăşura o serie de experimente ştiinţifice, inclusiv teste medicale pentru înţelegerea efectelor imponderabilităţii asupra corpului uman.

Misiunea reprezintă a patra misiune de trimitere a astronauţilor chinezi (taikonauţi) în spaţiu. Prima astfel de misiune, Shenzhou-5, a avut loc cu nouă ani în urmă, Yang Liwei fiind primul astronaut chinez trimis pe orbită.

În urma succesului misiunii Shenzou-9, Liu Yang devine prima femeie astronaut a Chinei în spaţiu, unde va sta până la sfârşitul lunii, alături de cei doi colegi ai săi.




STIINTA SI TEHNICA

Oficialii Roscosmos doresc să trimită cosmonauţi pe Lună până în 2030 şi nu se mulţumesc cu atât, vor să creeze acolo baze permanente. În paralel, japonezii de la JAXA au de asemenea în plan colonizarea satelitului nostru natural…

Vladimir Popovkin, şeful agenţiei spaţiale ruse, Roscosmos, a afirmat că „nu dorim doar o repetare a succesului de acum 40 de ani, ci vorbim despre construcţia unor baze permanente”, ca o completare a declaraţiei din cadrul Global Space Exploration Conference (la care nici China, nici SUA nu au participat), potrivit căreia scopul Rusiei este trimiterea unui om pe Lună până în 2030.

De asemenea, agenţia spaţială niponă JAXA şi-a dezvăluit cu această ocazie planurile legate de trimiterea de echipaje pe solul selenar, prin vocea directorului executiv Yuichi Yamaura: „Privim Luna ca pe următoarea ţintă a explorării umane…Staţia Spaţială Internaţională ne-a ajutat deja să învăţăm despre viaţa în spaţiu, însă mai avem multe de învăţat. Se vor transforma oare entităţile spaţiale într-un model de colonizare şi stabilire permanentă în spaţiu, pe care nu l-am fi gândit în urmă cu câteva decenii?”

Declarațiile rușilor și japonezilor vin după ce americanii își anunțaseră intenția de a construi o baza selenară după anul 2020, încă din 2009.

STIINTA SI TEHNICA

Ideea de ultima ora in domeniul transportului de persoane este cea a trenurilor care sa se deplaseze prin tuneluri speciale, din care a fost scos aerul, cu viteze care ar putea atinge 4.000 km/h! Anuntul se refera la cercetari facute de specialisti chinezi si americani care au pe masa de studiu aceasta forma revolutionara de transport, e drept aflata deocamdata in stadiu de teorie. Cu o asemenea viteza, distanta dintre Europa si America ar fi parcursa intr-o singura ora!

Specialistii chinezi numesc aceasta tehnologie Evacuated Tube Transport sau ETT (Transport prin tuneluri vidate) care ar functiona dupa acest principiu: in loc sa se foloseas-ca maglev-urile (trenurile suspendate pe sine electromagnetice) in spatii deschise, cum sunt folosite azi, ele ar putea circula prin tuneluri paralele (cate unul pentru fiecare directie) din care aerul este evacuat permanent (vidate).

Capsulele presurizate pentru pasageri se deplaseaza prin aceste tuneluri, fara ca ele sa intampine nici o rezistenta, cu o viteza de 4.000 km/h, folosind mai putin de o zecime din energia consumata de un avion. Pare o nebunie, dar ideea circula deja in mediile de cercetare chineze, si ne propune o viziune revolutionara a transportului in viitor. Deocamdata se vorbeste ca cercetatorii chinezi ar putea proiecta aceste tuneluri vidate pe care maglev-urile sa atinga o viteza de 1.000 km/h.

Problema cea mai spinoasa este una singura: tunelurile vidate. Peste Oceanul Atlantic, cum isi imagineaza cercetatorii americani, ele ar fi aproape imposibil de realizat (tehnic si financiar). Insa ideea ar putea fi pusa in practica pe distante scurte, de doar cateva zeci sau sute de kilometri, cum e si cazul maglev-urilor.

Lupta pe levitatia electromagnetica

China are cea mai lunga retea de trenuri suspendate pe sine electromagnetice, fiind singura tara din lume care foloseste aceasta tehnologie pentru transportul comercial. Maglev-ul lor care leaga metroul din Shanghai de Aeroportul international Pudong, circula cu o viteza de 431 km/h, distanta de 30 km fiind parcursa in 8 minute. Interesant este faptul ca maglev-ul a circulat in cadrul unor teste demonstrative, inainte de inaugurare, cu 501 km/h, fiind cel mai rapid tren cu levitatie electromagnetica din lume.

In privinta trenurilor super-rapide comerciale tot China detine suprematia. Trenul-glont care se numeste pe scurt CHR, adica China Railway High Speed, circula de vara trecuta intre Beijing si Shanghai cu 380 km/h, cei 1.300 km parcursi non-stop in trei ore si 58 minute spre deosebire de cele 9 ore si 49 cat le trebuie trenurilor conventionale, tronsonul de 1.300 km fiind si cel mai lung din lume construit dintr-o singura faza.

Japonezii intra si ei in competitie

Pana la punerea in aplicare a tehnologiei ETT in domeniul transportului feroviar, la categoria trenuri-glont, Japonia este tara care incearca sa tina pasul. Trenul lor de mare viteza, Shinkansen, atinge 230 km/h pe tronsonul dintre orasele Tokio si Osaka, adica pe distanta de 515 km pentru aceasta calatorie avand nevoie de doar o ora si 25 de minute.

Pentru anul 2045, conform proiectelor la care se lucreaza inca de azi, Japonia intentioneaza sa construiasca cea mai lunga cale ferata pentru maglev-urile autohtone, iar pentru 2025 se intentioneaza constructia unei linii speciale pentru maglev pe o distanta de 366 km, intre Tokio si Nagoya, un drum care ar putea fi strabatut in 40 de minute. Acest proiect nu este nou, el exista din anii 1970, dar a fost mereu amanat din cauza costurilor astronomice (peste 112 miliarde dolari).

GEORGE CUSNARENCU

REVISTA MAGAZIN

Evolutia umanitatii ce a cuprins mai multe sisteme stelare (Lyra/Vega, Pleiade, Sistemul Solar..) nu a fost deloc una cuminte, in sensul in care il dam noi acestui cuvant. Cei care au creat forma umana si-au dorit sa evoluam intr-un mod linistit si armonios, sa castigam experienta in calitate de Creatori in dimensiunile mai dense, urmand sa urcam pe scara evolutiva cu experienta acumulata si sa co-cream impreuna cu Dumnezeu noi universuri si galaxii..

Lucrurile insa nu au evoluat in acest mod, liberul arbitru generand o tesatura extrem de complexa de interactiuni intre diverse rase si forme ale spiritelor intrupate, avand ca efect multa suferinta si traume dar si salturi evolutive semnificative pentru cei care au reusit sa isi pastreze conexiunea Divina. Exista unele articole deosebite despre Fondatori (grupul care a proiectat rasa umana) in revista Cosmos, pe care v-o recomand in cazul in care nu o cititi deja. Sferele de Lumina fac parte din acel grup de Fondatori care nu a coborat niciodata sub nivelul 7D, evoluand la cel mai inalt nivel de constiinta , sa il numim 12 D, unde co-creaza cu Dumnezeu noi lumi pentru evolutia si explorarea sufletelor.

Ele vin periodic in proximitatea Pamantului, in momentele deosebite, pentru a ajuta umanitatea sa se trezeasca spiritual si sa se elibereze de iluziile lumilor dense.

Ca si civilizatie, cuibul umanitatii se afla la marginea prapastiei. El se destrama rapid pentru a ne lasa sa zburam cu propriile aripi. Cei care nu sunt gata acum, vor plana in alte sisteme de vibratie mai mica decat cea spre care evolueaza planeta noastra, pentru a isi continua evolutia. Acest proces nu va fi nici el unul cuminte si lin, consecinta directa a istoriei zbuciumate a umanitatii. Sunt acele grupuri de pe planeta impreuna cu aliatii nevazuti din spatiu care vor incerca sa deturneze cat mai multi oameni si sa pastreze controlul.

Chiar daca le este scris sa nu reuseasca, inca mai pot provoca multe neajunsuri. Mai sunt si cei benevolenti care se cred Mesia umanitatii, dar nu au un nivel evolutiv suficient de mare ca sa inteleaga ceea ce se intampla aici. Si acestia pot crea mari probleme. Nimeni nu trebuie sa se lase ademenit si hipnotizat de tehnologiile cu care unii vor dori sa ne farmece. Conteaza ceea ce au in suflet..

Ar fi nedrept sa nu mentionez aici acele Civilizatii ET Luminoase care ne ajuta de pe un nivel de mare intelepciune si carora le datoram multumiri si gratitudine pentru faptul ca nu traim acum cataclisme precum scufundari de continente sau alte cataclisme de nivel planetar..

Cand toate acestea vor trece, aceste civilizatii luminoase ne vor ajuta sa vindecam si sa curatam pamantul de reziduurile vechii lumi. Daca nu ar fi ei, ar fi trebuit sa treaca mii de ani pentru a realiza purificarea.

In contextul de mai sus, este util sa incepem sa cunoastem la nivel cat mai cuprinzator tehnologii extraterestre, pentru a nu ne lasa hipnotizati de cei care ar incerca sa le foloseasca intr-un sens mai putin benefic (se va incerca acest lucru cu noii lideri spirituali) sau pentru a fi pregatiti pentru cei care vin la noi pentru un scop benefic. Voi prezenta in continuare un material despre tehnologii folosite in calatoriile interdimensionale: Proiectia Holografica si Decalajul de Faza.

Proiectia Holografica

Proiectia Holografica este o tehnologie folosita de grupurile aflate in planurile dimensionale intermediare (4,5 si partial 6D) pentru a calatori. Cei din dimensiunile mai inalte nu mai au nevoie de asa ceva. Precum toate dispozitivele cuantice, dispozitivele ce genereaza proiectia holografica in spatiu si timp sunt o combinatie de constiinta si o parte materiala. In cadrul unei astfel de proiectii, se proiecteaza mai mult decat o imagine. In realitate este vorba despre un camp energetic ce contine elemente ale constiintei entitatii proiectate. Cu asistenta dispozitivului de proiectie, entitatea proiecteaza o parte din constiinta sa in lumea pe care doreste sa o viziteze.

Proiectia holografica are elemente comune cu teleportarea si bilocatia, dar nu implica un transfer complet al particulelor atomice si subatomice. Se transfera numai tiparul de baza al structurii atomice a sufletului respectiv. Exista deja pe planeta tehnologia de proiectie holografica a unei imagini video a unui corp fizic insotita de semnal audio. Proiectia holografica de care vorbim aici duce tehnologia noastra la un nivel mai inalt si transmite de asemenea si tiparul energetic de baza al sufletului.

Daca avem o experienta in care o entitate se proiecteaza holografic langa noi, ni se va parea ca acea fiinta este in incaperea in care ne aflam. Datorita transferului atomic energetic partial, vom putea vedea foarte clar aspecte ale acelei fiinte. Vom simti chiar si o parte din energia vitala si forta fiintei proiectate. Daca nu avem o constienta extinsa aspura a ceea ce se intampla, ni se va parea ca entitatea respectiva este langa noi in totalitatea ei.

Multe rase ET nu stapanesc inca teleportarea si bilocatia. De aceea, ele folosesc proiectia holografica pentru a ajunge in taramuri pe care altfel le-ar fi dificil sa le viziteze. Se mai foloseste aceasta tehnologie in situatia in care lumile vizitate pot prezenta pericole pentru corpul fizic al entitatii vizitatoare. Prin mijloace ale constiintei combinate cu tehnologia, vizitatorii proiectati au parte de un fel de vizita virtuala a taramurilor de care sunt interesati. Deoarece o parte a sufletului lor se afla in lumile vizitate, vizitatorii pot simti fizic multe din senzatiile pe care le-ar simti daca ar fi prezenti in totalitate acolo.

In cele mai multe cazuri, sufletele proiectate partial isi pot recupera rapid tiparul energetic proiectat daca apar pericole iminente pe planeta vizitata. De obicei se mai foloseste si un dispozitiv cu tehnologie cu decalaj de faza (topicul urmator) pentru a face fiinta proiectata invizibila fata de alte suflete native lumii vizitate care ar putea-o percepe.

Civilizatiile ZETA si Draco folosesc tehnologia proiectiei holografice atunci cand ne viziteaza. Draco nu pot suporta pe durate lungi atmosfera Pamantului astfel incat folosesc acest mijloc cand doresc sa comunice.

Cum putem deosebi o prezenta fizica de una proiectata holografic:

1. la o fiinta proiectata holografic se poate simti un anumit nivel de deconectare fata de momentul prezent, ca si cum nu ar fi in totalitate acolo

2. fiintele proiectate holografic stralucesc mai mult decat lumina reflectata in mod normal de un corp fizic Este posibil sa observam chiar si fluctuatii (palpairi).

3. Zgomotele pe care le fac cand pasesc nu sunt cele normale, ale unui corp fizic.

4. Modul in care o fiinta holohrafica apuca obiectele nu este unul uzual. Seamana un pic cu simularile pe calculator ale miscarilor unor animale stravechi.

5. raspunsul unei fiinte proiectate holografic la emotiile umane este in general neobisnuit (multe dintre ele nu inteleg corpul emotional uman)

Decalajul de faza (invizibilitatea)

Desi perceptia stiintifica este concentrata in general pe spectrul infrarosu si ultraviolet cand trateaza invizibilitatea, exista modalitati prin care entitatile pot deveni invizibile chiar daca au un nivel vibratoriu in spectrul luminii vizibile.Tiparele geometrice de lumina emise de catre fiinte si obiecte pot fi modificate astfel incat sa nu mai fie perceptibile de retina ochiului fizic. Se pot altera tiparele de lumina in asa mod incat sa nu mai fie detectate fiintele si obiectele nici cu ajutorul instrumentelor si al radarelor. Vom numi aceastaa tehnologie invizibilitate prin decalaj de faza (phase shifting). Vorbim asadar de un decalaj de faza perceptuala.

Oamenii nostri de stiinta lucreaza la astfel de tehnologii de invizibilitate de ceva vreme. Am auzit multi dintre noi despre Experimentul Philadelphia si mai exista si alte proiecte top secret.

Civilizatia Zeta Reticuli si alte civilizatii ET ce vibreaza in mod normal in zona 3D/4D (sunt vizibili ochilor nostri) folosesc tehnologia de invizibilitate prin decalaj de faza in mod frecvent, astfel incat numai o mica parte din navele lor au putut fi zarite sau detectate prin radar.

Este posibil pentru oameni sa isi extinda perceptiile vizuale astfel incat sa detecteze obiecte si fiinte care sunt in decalaj de faza (invizibile fizic). Corpurile noastre astral, eteric si cauzal pot percepe astfel de fiinte si obiecte care sunt invizibile corpurilor noastre fizic, emotional si mental.

Inainte de a incerca asa ceva este obligatoriu sa fie invocata protectia Divina prin mijloacele familiare fiecaruia. Aceasta deoarece, cei ce folosesc tehnologia decalajului de faza au in general o vibratie mai densa.

Pe masura ce vibratiile noastre se ridica in contextul ascensiunii fizice, ochii si creierul se modifica si ele astfel incat vom putea percepe fara probleme zonele frecventelor infrarosu si ultraviolet. Exista de asemenea mijloace de a percepe fiinte si obiecte invizibile prin decalaj de faza. Aceasta se poate realiza cu cel de al 3-lea ochi (la distanta) sau privind defocalizat (local), cu atentie insa la ceea ce se petrece in zona vederii periferice. Se pot sesiza lumin neobisnuite, distorsiuni spatiale sau bule de lumina, miscari rapide..

Incheiere

Sper ca sinteza de mai sus sa ajute la o constienta si perceptie extinsa asupra contactului cu alte civilizatii. Avertismentul pe care il primi este ca in aceste vremuri exista multe grupuri care vor incerca diverse lucruri. Este bine sa cunoastem modalitatile lor de a calatori si contacta oamenii si sa trecem de fascinatia tehnologiei pentru a privi direct in inima lor. Acolo vom vedea in ce masura entitatile vizitatoare sunt cu adevarat benefice sau urmaresc alte scopuri.”
http://piatza.net/tehnologii-de-calatorie-interdimensionala/

În Regatul Unit a fost realizat cu succes un nou implant cu un microcip, numit și „ochi bionic”, redând vederea unui britanic care o pierduse, din cauza retinitei pigmentare, în urmă cu 10 de ani.

Luna trecută, la Oxford University Eye Hospital, unui pacient, pe nume Chris James, în vârstă de 54 de ani, în cadrul unei operații de 10 ore, i-a fost implantat un microcip în spatele ochiului. Operaţia de implantare a „ochiului bionic”, condusă de prof. Robert MacLaren, reprezintă a doua reuşită în domeniu, după implantul asupra producătorului muzical Robin Millar, care, în urma operaţiei, a visat în culori pentru prima oară.

Ambii pacienţi beneficiari ai implanturilor îşi pierduseră vederea din cauza retinitei pigmentare, afecţiune care cauzează nefuncţionarea celulelor fotoreceptoare din spatele ochiului.

După o perioadă de trei săptămâni de la implantarea microcipului în spatele ochiului pacientului, doctorii l-au pornit, astfel că, după zece ani de orbire, domnul Chris James, a putut percepe din nou forme şi lumini.
Referitor la modul de funcţionare al „ochiului bionic”, acesta este compus dintr-un microcip subţire, cu o dimensiune de 3 pe 3 mm, dotat cu 1.500 de senzori de lumină, implantat în spatele ochiului. Acesta este legat cu cabluri ultra-fine de o bobină magnetică implantată sub piele, în spatele urechii. Practic, senzorii fotoreceptori ai microcipului preiau lumina şi o transformă în semnale electrice, care stimulează celulele din retină înainte de a fi transmise către nervul optic pentru a fi procesate în imagini.
Vederea pacienţilor este redată treptat, în final aceştia reuşind să recunoască oameni de la distanţă, să citească ceasul şi să se poată deplasa printre obstacole fără probleme. Astfel, reuşita implanturilor cu microcipuri redă speranţa sutelor de mii de oameni din întreaga lume afectaţi de retinită pigmentară.
http://www.stiintasitehnica.com/ochiul-bionic-poate-reda-vederea-pierduta_1399.html