Raportul UMMO si paranoia

Se vehiculeaza in anumite cercuri despre raportul UMMO, care ar sugera ca in lume exista extraterestri infiltrati printre noi si care ar fi realizat un raport cu privire la oameni. Pe deasupra, chiar si Papa stie de acest raport. Nu este de mirare ca acest zvon a iesit la suprafata pentru ca Vaticanul ascunde multe biblioteci misterioase despre care se spune ca ar ascunde documente ce pot schimba intreaga istorie a umanitatii. Bineinteles, de la aceste zvonuri si pana la inversunate teorii conspirationiste si de-a dreptul paranoia nu mai este decat un pas.

Trebuie stiut ca raportul UMMO sau Planeta Ummo, asa cum mai este cunoscut, reprezinta cel mai controversat subiect care implica OZN-urile si celebrii omuleti verzi din filme, acesta nefiind decat un experiment inselator. Ipoteza incredibila, insa irezistibil de fascinanta ridicase francezii si spaniolii la o stare de alerta nationala, cu gandul ca vor intalni cat de curand fiinte din spatiul cosmic. Aceasta poveste capata nuante de Codul lui DaVinci impletite cu Star Trek, insa nu este, in fond, decat o poveste a usurintei cu care mintea umana poate fi pacalita.

Pe undeva pe la jumatatea deceniului 1950-1960, Jose Luis Jordan Pena, un psihiatru spaniol, elaborase o teorie care spunea ca paranoia este mult mai raspandita in randul populatitei decat vor specialistii sa recunoasca. El credea ca paranoia se manifesta in cadrul populatiei si prin intermediul credintei in spiritism, astrologie, ingeri, demoni, farfurii zburatoare, spiridusi si alte fiinte mitice sau prin superstitii. Pe baza acestei supozitii, psihiatrul a ajuns la concluzia ca un total de aproximativ 80% din populatia globului sufera de paranoia. Cum ideile sale au fost considerate excentrice, ciudate si extremiste, Jordan a dorit sa le arata colegilor de breasla ca are dreptate si ca cel putin cei 80% din oameni sunt foarte usor de manipulat, colegii sai aflandu-se in cei 80 % din populatie, dupa spusele sale.

Raportul UMMO a fost de fapt excrocheria psihiatrului, un experiment care a reusit sa aduca rezultate mult mai mari decat se astepta chiar acesta. Excrocheria a creat panica si in randul celor mai reputati oameni de stiinta de la acea vreme, experimentul avand rezultate pe care psihiatrul nu avea cum sa le preconizeze. Gluma specialistului avea sa provoace o noua religie, ummonismul, care i-a atras pe multi oameni reputati si specialisti in diverse domenii, multi considerand ca documentele UMMO au fost chiar analogii reale ale operei lui Jeorge Luis Borges.

Pena si-a inceput planul referitor la Raportul UMMO lansand un zvon neadevarat cu privire la prabusirea unui OZN intr-o zona rau famata a capitalei Madrid. Pentru a da autenticitate spuselor sale si a crea confuzie si panica in randul populatiei, el a venit si cu dovezi palpabile: monstre dintr-un material plastic obisnuit care se foloseste in cazul programelor spatiale desfasurate de NASA si care era cu totul necunoscut in Spania. Ba mai mult, Pena a declarat ca a gasit bucata de obiect extraterestru el insusi la locul prabusirii si ca acesta are o compozitie chimica inexistenta pe Pamant, fiind deci de provenienta extraterestra. Avand calea pavata inainte, psihiatrul isi continua planul si dezvaluia identitatea rasei extraterestre vizitatore: ummitii, descendenti de pe indepartata planeta UMMO.
Mai mult pe dli.ro

Suprafata Lunii va fi analizata in vederea descoperirii semnelor unor civilizatii extraterestre demult disparute. Aceasta este initativa a doi oameni de stiinta de la Universitatea de stat din Arizona care au nevoie insa de fonduri in misiunea lor. Ei considera ca, prin analiza atenta a miilor de imagini care surpind suprafata selenara, pot fi identificate eventuale urme ale civilizatiilor extraterestre care ar fi strabatut sistemul nostru solar.

Profesorii Robert Vagner si Paul Davies spun ca, daca fiintele extraterestre au ajuns prin sistemul nostru solar, acestea ar fi lasat in urma lor anumite mesaje, ruine, instrumente, deseuri sau urme ale mineritului pe suprafata Lunii, aceste posibile dovezi putand fi vazute cu ajutorul unor telescoape performante si a navelor spatiale. Desi o astfel de operatiune ar fi costisitoare iar dovezile unei civilizatii extraterestre se pot lasa asteptate, cei doi spun ca, daca suprafata Lunii va fi analizata pe calculator sau cu ajutorul voluntarilor din intreaga lume, costurile ar fi mult mai mici iar o descoperire ar putea insemna un eveniment extraordinar pentru lumea astronomica.

Initiatorii proiectului sustin ca imaginile pe care le avem ale Lunii ar trebui analizate mult mai atent alaturi de celelalte date pe care oamenii de stiinta le-au obtinut in cadrul cercetarilor proprii pentru ca se poate ca acestia sa identifice semne ale interventiilor extraterestre pe Luna. Cei doi profesori din Arizona considera ca un astfel de proiect ar avea o functie complementara celorlalte proiecte care scruteaza spatiul pentru viata extraterestra.

Leslie Kean este o jurnalista de investigatii independenta, din SUA, cu articole in publicatii de mare tiraj, emisiuni radio si filme documentare, in general pe subiecte politice. In 2002 ea a infiintat si a devenit directoarea grupului Coalition for Freedom of Information, militand pentru mai multa transparenta a guvernului in problematica OZN. Ea a publicat in 2010 cartea "UFOs: Generals, Pilots and Government Officials Go On the Record", tradusa si publicata in 2011 si in limba romana, cu titlul "OZN Un mister neelucidat, generali, piloti si oficialitati guvernamentale depun marturie". Leslie Kean, nefiind un ufolog, are avantajul ca priveste fenomenul cu ochii omului de pe strada, care cere dovezi inainte de a crede in diversele scenarii exotice des evocate in acest domeniu.

Cartea isi propune sa evalueze si sa argumenteze cinci teze, la care autoarea a ajuns dupa examinarea, timp de cativa ani, a datelor si marturiilor relevante la care a avut acces:

- pe cerul Pamantului se manifesta, peste tot, un fenomen material, fizic, capabil sa atinga viteze, manevrabilitate si luminozitate ce depasesc tehnologiile pamantesti; iar acest fenomen pare sa se afle sub un control inteligent;

- OZN-urile apar adesea in spatiul aerian restrictionat, unde pot provoca situatii riscante pentru siguranta zborurilor, dar si amenintari pentru securitatea nationala, desi pana acum nu au manifestat fatis acte ostile;

- guvernul SUA ignora aparent fenomenul, trateaza martorii credibili cu lipsa de respect, iar la presiunea publica emite explicatii false;

- desi originea si natura reala a OZN-urilor raman necunoscute, ipotezele extraterestra sau interdimensionala sunt rationale si trebuie pastrate ca o alternativa de luat in considerare;

- avand in vedere potentialele explicatii, rapoartele impun o investigare stiintifica sistematica, care sa beneficieze de o cooperare internationala.

Oricat par de neobisnuite sau chiar de neconceput aceste premise, autoarea este convinsa ca un cititor cu discernamant va ajunge, dupa citirea cartii, sa le accepte, sau, cel putin, sa le considere plauzibile.

Cazuri de maxima credibilitate

La ora actuala nu exista nicaieri un OZN sau ramasite ale unor extraterestri, care sa poata fi puse in vitrina unui muzeu, unde orice sceptic sa le poata vedea (iar daca ar exista, inca ar persista suspiciunea ca sunt falsuri). Exista in schimb un mare numar de cazuri, bine documentate, de intalniri OZN, intre care OZN-uri care au interferat in mod periculos cu traiectoria sau cu aparatura de bord a unor avioane, exista inregistrari radar, facute concomitent cu observarea vizuala, exista tentative sau chiar cazuri in care s-a deschis focul asupra obiectelor misterioase care s-au apropiat prea mult. Ceea ce mai este extrem de important, la astfel de cazuri au fost martori militari sau politicieni, unii cu rang inalt, care au descris in detaliu cele intamplate. Leslie Kean si-a concentrat lucrarea asupra catorva dintre aceste cazuri de maxima credibilitate, bazandu-se exclusiv, asa cum spune ea insasi, "pe surse oficiale si pe documente date publicitatii sub incidenta legii dreptului la informare", surse de nimeni contestate, care au fost coroborate cu dovezi fizice si completate prin interviuri cu martori si investigatori. Martorii erau de regula descumpaniti de experienta avuta, dorind un raspuns pentru cele intamplate. Fiecare dintre ei si-a inceput relatia cu subiectul OZN ca un sceptic, dar interactiunea cu imposibilul i-a transformat ireversibil.

Fenomene aeriene necunoscute

Jurnalista s-a ferit sa abordeze subiecte discutabile, cum ar fi, de pilda, OZN-uri prabusite, baze subterane sau tratate secrete intre guvern si extraterestri. Ea a fost retinuta si in privinta avansarii unor pareri personale privind originea fenomenului, observand insa ca, vrand-nevrand, ajungem la concluzia ca, pe de o parte ipoteza extraterestra nu poate fi inlaturata, iar, pe de alta parte, ea este singura dintre cele propuse care poate explica toate detaliile raportate.

Oamenii obisnuiti pun adesea semnul de egalitate intre "OZN" si "nava cosmica extraterestra". Aceasta a doua acceptiune tine, in constiinta publica, de universul SF, drept pentru care oamenii considera neserios si subiectul "OZN". Leslie Kean are intelepciunea sa precizeze de la bun inceput ca aceasta abordare este paguboasa, contraproductiva, intrucat "OZN" nu este nimic mai mult decat "obiect zburator neidentificat", iar "neidentificat" inseamna ca nu stim de fapt ce sunt misterioasele aparitii.

Circa 90-95% din ceea ce oamenii considera OZN-uri pot primi explicatii obisnuite: baloane meteorologice, rachete de semnalizare, lanterne atarnate de baloane sau zmeie, avioane experimentale, avioane zburand in formatii, stoluri de pasari, sateliti, planete, meteoriti, deseuri spatiale, fulgere globulare, parhelii, nori etc. Indata ce a fost stabilita natura sa, obiectul nu mai este un "OZN", acest apelativ fiind adecvat doar pentru cele 5-10% observatii care nu pot fi explicate in niciun fel.

Leslie Kean considera ca intrebarea frecvent folosita "Crezi in OZN?" este lipsita de fundament si "nu are niciun sens, deoarece stim ca obiectele neidentificate exista, fiind documentate si definite oficial ca atare de Fortele Aeriene si de alte organisme ale guvernelor din intreaga lume". Aceste obiecte "pot fi fotografiate, pot genera raspunsuri pe ecranele radarelor, pot sa lase urme pe sol si sa fie descrise de martori independenti, aflati in locuri diferite". Ele afiseaza adesea performante care nu pot fi explicate prin prisma stiintei noastre actuale. Si cu cat se aduna mai multe date, cu atat lucrurile devin mai confuze...

Termenul de "credinta" s-ar putea aplica cel mult unor intrebari de tipul: "crezi ca suntem vizitati de nave spatiale extraterestre?" Dar aceasta este o alta chestiune. Daca un fenomen sau obiect este "neidentificat", atunci, pur si simplu, nu stim care este adevarata sa origine.

Jurnalista pare sa fie de acord cu faptul ca in ultimul timp, in loc de "OZN" se prefera formularea "Fenomen aerian necunoscut" sau "Fenomen aerospatial neidentificat" (prescurtat "FAN"). Ea citeaza in acest sens pe Richard F. Haines Ph.D., fost cercetator de rang inalt al NASA, care defineste FAN ca fiind "stimulul vizual care determina raportarea observarii unui obiect sau al unei lumini vazute pe cer, al carui aspect si/sau dinamica nu sugereaza un obiect zburator logic, conventional, dar care ramane neidentificat dupa analiza amanuntita a tuturor dovezilor existente, de catre persoane calificate din punct de vedere tehnic" sa realizeze aceasta. Cu toate acestea, pentru accesibilitate, si ea foloseste in continuare termenul de OZN.

Premisa fundamentala pe care incearca s-o adopte Leslie Kean este scepticismul rational, lipsit de partizanate si de idei preconcepute, gata oricand sa ia in considerare explicatii alternative. Evident, sunt eliminati astfel dintre sceptici toti cei care, de la bun inceput, sunt convinsi ca fenomenul OZN nu exista, sau ca are cutare explicatie.

O concluzie la care autoarea a ajuns in mod firesc este tabuul care inconjoara fenomenul OZN, un tabu tenace, desi "nimeni nu este indreptatit sa respinga un subiect fara sa stie mai intai cate ceva despre el".

George Michael, doctor in politici publice si profesor la colegiul de aviatie militara din Montgomery, Alabama, a facut o recenzie a cartii Lesliei Kean pe site-ul societatii Skeptic, in general negativista fata de fenomenul OZN. Profesorul comenta ca in timp ce proiectul SETI (Cautarea inteligentelor extraterestre) a fost considerat un efort stiintific justificat si serios, ufologia a suferit in permanenta de o lipsa de credibilitate si a apartinut dintotdeauna unor grupuri marginale ale comunitatii de cercetatori. Aceasta desi, conform unui sondaj CNN din 1997, 80% din americani erau convinsi ca guvernul ascunde ceea ce stie despre extraterestrii.

Motivul invocat de stiinta academica a fost ca dovezile fizice aduse de ufologi erau de provenienta dubioasa. Tocmai de aceea este de laudat efortul depus de Leslie Kean de a incerca spargerea acestui cliseu prin cazuri provenind de la un mare numar de martori credibili ai unor intalniri OZN, ca si din surse de certa autoritate. De asemenea, George Michael remarca etichetarea facuta de Leslie Kean, care spune ca guvernul SUA ar fi un "paria" al investigatiilor oficiale OZN, in conditiile in care in alte tari, cum ar fi de pilda Franta, au avut o atitudine mult mai deschisa si lipsita de prejudecati.

Desi gaseste cartii si unele aspecte criticabile, George Michael apreciaza ca aparitia este, in intregul ei, laudabila, constituind un pas inainte. Asa cum era de asteptat, "scepticii" de la Skeptic, care aveau deja parerile formate dinainte asupra acestui subiect, s-au grabit sa critice atat cartea cat si pe recenzentul ei.

Pentru ca si cititorul acestei rubrici din Magazin sa-si formeze ori sa-si consolideze o opinie proprie, cred ca va fi instructiv sa comentam impreuna, in numerele viitoare, cateva din dovezile adunate de jurnalista Leslie Kean, in cautarea adevarului despre misteriosul fenomen OZN.

DAN D. FARCAS


revistamagazin.ro

Pe 16 mai 2012, organizatia de media The Huffington Post, o publicatie, pe internet, de mare succes in SUA, publica un articol de senzatie, intitulat "Amnistie OZN: Colonelul militar in retragere John Alexander cere amnistie pentru militarii care au fost martori OZN". Dr. John Alexander (foto medalion) este un fost militar cu realizari in fizica teoretica avansata, avand acces la niveluri inalte de secret, fiind si autor in 2011 al cartii "UFOs: Myths, Conspiracies and Realities". Viata lui este o lunga istorie plasata intre cercetarea stiintifica traditionala si studierea unor fenomene care desfid explicatiile acceptate. Fire de explorator, el a indraznit sa calce pe cai evitate de alti oameni de stiinta, care pun teama pentru reputatia personala mai presus de cautarea adevarului in locuri mai putin batatorite. Pentru acest comportament el a fost aclamat si blamat deopotriva, atat de admiratori, cat si de denigratori.

Ca director de program in National Laboratory din Los Alamos, el a coordonat realizarea unor rapoarte privind armele neletale, rapoarte destinate personalului Casei Albe, Consiliului National de Securitate, membrilor Congresului si unor oficiali de rang inalt din aparare. In 1960 Alexander a comandat echipe ale fortelor speciale "A" ("beretele verzi") in Indochina. Cu aceasta ocazie, in Thailanda, el s-a intalnit cu mistici budisti, iar in Vietnam, in Delta Mekong, avea chiar o manastire budista in interiorul taberei militare pe care o comanda. In 1972 a fost printre primii care a examinat artefactele unice subacvatice, devenite cunoscute sub numele de Bimini Wall, despre care unii cred ca ar fi ramasitele Atlantidei.

Interesat de studiul starilor din preajma mortii (Near Death Experiences - NDE), John Alexander si-a completat studiile doctorale sub conducerea faimoasei pioniere a acestui domeniu Dr. Elisabeth Kübler-Ross. Alexander a devenit apoi presedintele asociatiei internationale IANDS pentru acest domeniu, asociatia avand sediul in Universitatea din Connecticut. Impreuna cu Cleve Backster, el a masurat influenta unor actiuni la distanta asupra leucocitelor umane. Alexander a mai fost implicat, oficial, din partea armatei, si in studii de psihokinezie, clarviziune, programare neurolingvistica etc. ceea ce presupunea, intre altele, urmarirea progreselor facute de rusi in aceste domenii.

Un studiu si concluziile sale

Cat era inca in armata, in anii '80, a organizat si a condus un grup "interagentii" pentru studiul fenomenelor aeriene neidentificate (OZN-uri), fapt putin cunoscut, intrucat grupul nu a produs documente care sa poata fi accesate de altii. Dupa cum declara acum colonelul, acest grup de lucru a ajuns, intre altele, la urmatoarele concluzii:

- Unele OZN-uri sunt reale si au o origine necunoscuta.

- Aproximativ 5 la suta din toate aparitiile raman neexplicate.

- Multe sisteme de urmarire au realizat inregistrari ale unor fenomene anormale.

- Exista numeroase aparitii de OZN-uri raportate de catre observatori extrem de credibili.

- Au existat incidente care au implicat interactiuni intre OZN-uri si sisteme militare.

- Au existat, intre OZN-uri si avioane, interactiuni care au ridicat probleme de siguranta a zborului.

- Peste 70 la suta dintre adultii americani cred ca guvernul Statelor Unite ascunde informatii privind acest subiect.

- Sondajele de opinie indica faptul ca 20 la suta din populatia mondiala considera ca extraterestrii sunt aici, pe Pamant, si traiesc printre noi.

Prin toate aceste activitati, Alexander s-a aflat timp de un sfert de secol in mijlocul celor mai inalte cercuri guvernamentale si militare din SUA. El a urmarit in tot acest timp sa gaseasca si urme ale tainuirii unor presupuse documente OZN, dintre care unele ar fi vechi de zeci de ani. Nu numai ca Alexander nu a gasit urme ale acestor musamalizari, dar el a ajuns, la capatul investigatiilor sale, la convingerea ca in SUA desecretizarea OZN s-a si petrecut, in buna masura, la numeroase niveluri.

Acum, in 2012, el, impreuna cu un grup de oficiali si cercetatori guvernamentali de varf, au decis sa se adreseze unor oficiali militari si de informatii, de prim rang, din administratia Obama, cerand sa se declare o amnistie care sa se extinda asupra oricarui militar care a fost pus, la un moment dat, sa jure ca va pastra secretul in privinta unor intalniri OZN.

"Problema are de-a face cu miscarea generala de dezvaluire (a secretului OZN)" a declarat Alexander. "Comunitatea OZN - si, sincer vorbind, populatia in general - pleaca de la premisa ca subiectul OZN este tinut secret si toata informatia legata de ea este implicit secreta. Pozitia mea este ca aceasta premisa nu este adevarata".

Asa cum a dezvaluit, in mai 2012, in exclusivitate pentru organizatia The Huffington Post, Alexander a trimis scrisori catre secretarul apararii Leon Panetta, directorul CIA generalul David Petraeus si directorul National Intelligence generalul James Clapper, scrisoare in care el propune o solutie cu costuri zero si de tip castig-castig, prin care sa se consolideze increderea publicului american in guvernul SUA, cu referire specifica la problematica Obiectelor Zburatoare Neidentificate.

In scrisoarea sa el afirma intre altele urmatoarele: "Presupunerea mea este ca A) nu exista o politica a secretului (OZN) si B) exista agenti, in anumite cercuri, care cred ca ar trebui sa se pastreze secretul. Asa ca ei, practic, musamalizeaza lucrurile. Altfel spus, e mai simplu sa spui cuiva sa stea jos si sa-si tina gura decat sa incerci sa intelegi ce anume se petrece".

Desecretizarea unor documente

Alexander si-a anuntat public cererea sa, pentru aceasta amnistie, la festivitatile recente de inaugurare ale Muzeului National de Teste Atomice, din Las Vegas, Nevada. Acest muzeu, afiliat la binecunoscutul muzeu Smithsonian, include, oarecum neasteptat, si o expozitie privind dezvaluiri despre "Aria 51", considerata cea mai secreta facilitate de teste militare din SUA, ca si exponate legate de fenomenul OZN, intre care unul intitulat, in mod surprinzator, "Artefact extraterestru autentic".

Allan Palmer, directorul muzeului, declara ca interventiile unor personalitati precum Alexander sunt extrem de importante. Palmer, aviator militar veteran, de multe ori decorat, a explicat in continuare ca "Am cunoscut oameni care au vazut lucruri pe care nu si le-au putut explica dar au fost extrem de reticenti sa vorbeasca cuiva despre acestea". "Motivul era ca noi toti aveam acces la nivele foarte inalte de securitate"; in aceste conditii, simplul fapt de a declara ca ai vazut ceva si nu stii ce anume, ori ca te gandesti ca putea fi un OZN, este suficient pentru a fi trimis la o vizita medicala, daca nu cumva chiar la psihiatrul de la spitalul bazei militare". "Rezultatul ar putea fi retragerea accesului la nivelurile inalte de securitate, fie si temporar, ceea ce insemna ca nu mai poti zbura si ca te alegi cu niste insemnari negative in dosarul de aviator. Daca vedeai un OZN se interpreta ca nu esti stapan pe simturile tale, cu penalizari la nivelul retributiei si al carierei".

In scrisorile trimise catre Panetta, Petraeus si Clapper, Alexander afirma ca "fosti militari pretind ca sunt legati de juraminte de a pastra secretul in privinta unor informatii, ori ca au fost amenintati in mod deschis de oficiali guvernamentali. S-au raportat chiar amenintari cu moartea daca ar fi divulgate anumite informatii OZN". Colonelul a atras atentia celor trei oficiali guvernamentali ca uneori "a fost evocat un anumit nivel de secret fata de personalul militar SUA", citand cazul pilotului Air Force Milton Torres, care a primit ordin sa traga cu rachete intr-un OZN gigantic aparut deasupra Marii Britanii pe 20 septembrie 1957. "El a primit ordin sa taca, fiind amenintat de un oficial necunoscut ca altminteri isi va pierde licenta de zbor. Torres a respectat acest ordin pana in 2008, cand la Ministerul Apararii al Regatului Unit cazul sau a fost desecretizat impreuna cu numeroase alte documente similare. In SUA nu s-a gasit niciun document privind acest incident. In multe alte cazuri, aparent personalul de securitate a avertizat sau amenintat periodic atat militari cat si civili privitor la raportarea unor informatii OZN".

Colonelul Alexander nu incearca sa determine guvernul sa dea publicitatii vreo stire spunand ca anumite OZN-uri sunt nave extraterestre. El vrea doar sa se creeze acea ambianta in care membrii comunitatii de militari sa se simta in largul lor atunci cand relateaza experientele prin care au trecut.

In cazul in care, ca urmare a eforturilor lui Alexander, ar fi emisa o scrisoare oficiala de amnistie, colonelul sugereaza ca rezultatele s-ar putea observa intr-o serie de directii. "Ma gandesc ca sunt unii care poseda informatii despre care ei cred ca nu li se permite sa vorbeasca; acestia s-ar simti liberi sa spuna ce stiu" - explica el - "Dimpotriva, presupun ca sunt si altii, care au fabricat povesti si spun ca au fost amenintati; acestia fie ar trebui sa dea o explicatie, fie sa se evapore pentru a nu mai fi vazuti".

DAN D. FARCAS

REVISTA MAGAZIN

Intr-un capitol al cartii sale Flying Saucers and Science, Friedman (foto) supune criticii, una dupa cealalta, ipotezele care stau la baza programelor SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) care, incepand din 1960, cauta, cu cele mai mari radiotelescoape, semnale provenind de la o civilizatie de pe o alta planeta. Deocamdata nu s-a gasit nimic concludent. Multi ufologi sunt de parere ca acest rezultat este firesc, Friedman spunand chiar ca "SETI" ar putea fi luata si ca prescurtare pentru: "Stupid Efort de Investigare", intrucat de la bun inceput era clar ca ipotezele sale de baza sunt eronate.

E adevarat ca atat adeptii SETI cat si ufologii sunt de acord ca exista fiinte inteligente si in alte locuri decat pe Pamant. Dar prima diferenta majora apare in presupunerea SETI ca aceste fiinte nu au vizitat si nu viziteaza Pamantul, negand valabilitatea rapoartelor OZN sau argumentele paleoastronauticii. Pentru sustinatorii SETI, daca nu exista o dovada palpabila, pe care s-o accepte orice sceptic, inseamna ca nu exista nici vizite, conform rationamentului logic eronat: "lipsa dovezii (vizitei) inseamna dovada lipsei (vizitei)". Sustinatorii SETI fie refuza, fie nu si-au luat niciodata oboseala sa studieze vasta cantitate de documentatii, studii si carti scrise asupra rapoartelor OZN, conform devizei deja evocate: "nu ma plictisiti cu faptele, parerea mea este deja formata".

Semnale asteptate in zadar

Principala presupunere SETI este ca singurul mod in care putem afla despre existenta civilizatiilor extraterestre ar fi semnalele radio sau similare. Dar daca acceptam ca OZN-urile (cel putin unele) sunt nave extraterestre, cautarea semnalelor radio devine fara sens. In plus noi folosim semnalele radio de o suta de ani. O societate cu un miliard sau (numai...) cu un milion de ani mai avansata decat noi va folosi oare, pentru comunicari la mari distante, tot comunicatiile radio? Nu va descoperi nimic altceva? "O concluzie mult mai logica s...t este aceea ca nicio civilizatie avansata pur si simplu nu mai foloseste tipul nostru de comunicatii radio sau laser" pe distante cosmice. In plus, daca chiar am capta o transmisie din partea unei civilizatii care ne-a depasit cu milioane de ani, ne imaginam oare ca suntem atat de destepti incat sa intelegem ce anume contine comunicarea respectiva? Friedman este convins ca in Galaxia noastra sunt cateva milioane de civilizatii, unele foarte vechi, care, intr-un trecut indepartat, au efectuat si migratii, prin care au colonizat alte planete. Poate chiar Pamantul a fost tinta unei asemenea colonizari.

Sustinatorii SETI considera ca inteligentele extraterestre nu au nimic de-a face, cel putin in stadiul actual, cu securitatea nationala. Fenomenul OZN, dimpotriva, ridica involuntar intrebarea daca aceste aparate, care zboara facand manevre imposibile pentru orice vehicul pamantesc, fara a putea fi interceptate, sunt prietenoase sau dusmanoase. Insiruirea diferentelor dintre cele doua abordari poate continua. In concluzie, in urma analizei pe care a efectuat-o, Friedman considera ca are suficiente argumente pentru a califica ansamblul practicantilor SETI drept un cult, adica o credinta cu fundamente subrede, dar gata sa suprime orice opinie contrara ei.

Oamenii de stiinta nu accepta realitatea fenomenului OZN si cu atat mai mult faptul ca unele OZN-uri sunt nave extraterestre, intrucat, asa cum spun ei, nu sunt indeplinite conditiile fundamentale puse de orice stiinta experimentala: fenomenul nu poate fi adus in laborator pentru a-l studia si nu se pot observa OZN-uri oricat de mult timp si ori de cate ori vor scepticii. In plus, fenomenul OZN nu este plauzibil prin prisma teoriilor stiintifice actuale. In particular, Friedman caracteriza atitudinea astronomilor fata de fenomenul OZN prin doua cuvinte: ignoranta si aroganta. Atunci cand ei afirma ca vizitele cosmice sunt imposibile, ei nu accepta ca pana si cu tehnologiile intrevazute la ora actuala s-ar putea ajunge la stelele din vecinatatea noastra intr-un timp rezonabil. In plus, ei refuza sa citeasca literatura existenta privind numeroasele dovezi legate de fenomenul OZN, marginindu-se cel mult la articolele din tabloide, conform principiului "fa cercetarea prin proclamatii; o investigare serioasa ridica prea multe probleme, iar marele public nu va observa diferenta". Astronomii sunt convinsi ca ar fi o pierdere de timp sa aprofundeze studiul fenomenului OZN, avand in vedere ca ei stiu din capul locului ca OZN-urile nu au cum sa fie nave ale altor civilizatii. Asta in ciuda faptului ca, asa cum spune Friedman, "semnele lasate de extraterestri sunt peste tot. Dar, daca nu te uiti, n-ai cum sa le vezi". Una dintre devizele sale favorite este: "fapte in mana inainte de a cupla gura".

O controversa amicala

Friedman a avut in 1992 o controversa cu Carl Sagan, care sustinea ca reproductibilitatea este esenta metodei stiintifice, deci ca fenomenul OZN nu are cum sa fie cercetat stiintific. Ulterior Friedman i-a scris lui Sagan o scrisoare in care argumenta ca sunt de fapt patru situatii in stiinta: cele in care controlezi toate variabilele (ca in laborator), cele in care le poti doar observa si prezice (ca in astronomie), cele in care le observi dar nu le poti prezice (cum ar fi de pilda cutremurele) si cele in care nu le poti nici observa cand se produc si nici nu le poti prezice (ca in accidentele de circulatie). In acest din urma caz, poti face totusi apel la martori si poti face statistici. Studiul stiintific al fenomenului OZN poate intra in aceasta din urma categorie. Friedman subliniaza in acest sens importanta marturiei, argumentand ca utilizarea ei n-ar fi o premiera, intrucat, de pilda, "intregul nostru sistem legal se bazeaza pe marturie".

O alta intamplare faimoasa, care demonstreaza meticulozitatea lui Friedman, s-a petrecut cu cel mai acerb demitizator OZN: Philip Klass. Acesta nega autenticitatea documentelor MJ-12 afirmand, intre altele, ca masinile de scris din acea perioada nu aveau un anumit corp de litera. El a oferit, printr-un pariu, o suma lui Friedman daca va gasi vreun document dactilografiat astfel. Dupa ce acesta a gasit 14 astfel de documente, Klass, recunoscandu-se invins, i-a dat un cec de 1000 de dolari. Friedman n-a omis sa publice copia cecului intr-una dintre cartile sale.

Pentru acceptarea realitatii fenomenului OZN este importanta nu doar atitudinea oamenilor de stiinta ci si a marelui public. In cartea Flying Saucers and Science, Friedman povesteste ca, la conferintele sale publice, obisnuia sa intrebe cu regularitate cati din sala au vazut ceva care putea fi luat drept OZN. In medie erau cam 10%. Apoi intreba cati dintre acestia au si raportat observatia avuta - din nou era doar unul din zece. A treia intrebare era daca cei care au raportat erau, in momentul observatiei, in serviciul militar. Pe cei ce raspundeau afirmativ, Friedman ii ruga sa povesteasca intamplarea. Adesea primea raspunsuri de tipul "nu pot, mi-au zis sa nu spun nimic" sau "mi-au confiscat fotografiile". Altii nu raportau cele observate de teama sa nu fie declarati nebuni. Aceste bariere: psihologice, ori tinand de securitatea nationala, de dezinformare, de teama de ridiculizare sau de marginalizare, fac ca foarte multe cazuri interesante sa ramana ingropate pentru totdeauna. Marele public este impiedicat prin acelasi mecanism sa ia cunostinta de cercetarile serioase in domeniu, fiind impins sa se ghideze dupa credinte-sablon de tipul "prostiile astea despre OZN-uri nu au nimic serios", sau "in mod sigur cei mai multi oameni de stiinta nu cred" s.a.m.d.

Dezinformare si piste false

In conferintele sale, Friedman a fost intrebat adesea care ar putea fi motivele pentru care oficialitatile guvernamentale practica o politica sustinuta de musamalizare si denigrare a fenomenului OZN. Raspunsul sau a fost ca nu poate emite decat speculatii, intrucat nu are acces la documente foarte secrete si nu este nici psiholog. Dar aceste motive ar putea fi urmatoarele:

OZN-urile "sunt mai manevrabile, zboara mai sus, mai rapid, mai incet, mai silentios si mai nedetectabil decat orice aparat din orice tara din lume [...] Daca noi s... amt putea copia capabilitatile lor de zbor, am putea invinge fortele militare ale oricarei tari". Daca am afla ceva, am face tot posibilul sa nu afle si altii. In acest scop, asa cum arata experienta trecutului, sunt folosite in mod curent dezinformarea si trimiterea pe piste false.

Friedman nu crede ca un anunt privind prezenta extraterestra ar provoca panica, mai ales daca un astfel de anunt ar fi facut de o persoana aflata intr-o pozitie foarte inalta, care ar arata si avantajele acestei prezente si ar adauga ca sunt in curs de organizare conferinte internationale in care sa se discute implicatiile religioase, economice si politice ale vizitelor. Dar dupa "un asemenea anunt, oricat ar fi el de prudent, se vor inmulti vizitele la biserica, se va mari numarul de internari in spitalele psihiatrice, iar bursa se va prabusi" din cauza incertitudinilor privind viitorul. "Ma astept ca multi membri ai tinerei generatii sa impuna o orientare globalista, in opozitie cu cea nationalista care este actuala regula [...] Din pacate, nu cred ca exista vreun guvern national dispus sa accepte ca propriii cetateni sa fie dedicati in primul rand unor cauze planetare si nu unui guvern local".

Multi fundamentalisti religiosi sunt convinsi ca "viata inteligenta exista numai pe Pamant si ca toata treaba asta cu OZN-urile este lucratura diavolului". Friedman considera opinia aceasta "o insulta la adresa lui Dumnezeu", avand in vedere imensitatea Universului. El citeaza in acest sens mai multe surse, intre care pe monseniorul Corrado Balducci de la Vatican care "a aratat clar ca nu exista nicio ratiune fundamentala pentru care sa respingem ideea de vizite ale extraterestrilor".

DAN D. FARCAS

REVISTA MAGAZIN

Ufologul Stanton Friedman este convins ca vizitatorii nepamanteni ar putea veni de pe planete aflate in preajma stelelor din zona noastra cereasca. In ultimii ani astronomii au descoperit ca foarte multe dintre aceste stele au in jurul lor planete asemanatoare Pamantului. Asa cum scrie Friedman, sunt "circa 1000 de stele in vecinatatea noastra galactica, adica in regiunea aflata la cel mult 54 ani-lumina de Pamant... Conform unui studiu excelent efectuat de... 46 dintre aceste stele sunt foarte asemanatoare Soarelui nostru...". Intre acestea unele sunt chiar si cu un miliard de ani mai batrane decat Soarele.

In Spatiul Cosmic exista deci, foarte probabil, civilizatii mult mai vechi decat civilizatia noastra. Friedman subliniaza ca ele puteau realiza demult calatorii interstelare, in care "puteau sa exploreze si Sistemul nostru Solar. Uneori actionam de parca nimeni nu ar putea fi mai avansat decat noi, pamantenii cei destepti - o aroganta tipica pentru o societate primitiva, a carei principala activitate este razboiul intertribal".

Pe unde ar putea veni extraterestrii

Friedman crede chiar ca o parte din vizitatorii extraterestri vin de langa perechea de stele Zeta 1 si Zeta 2 Reticuli, din constelatia Reticuli, aflata la numai 39 de ani-lumina de noi. Ambele sunt stele de tipul Soarelui nostru, distanta dintre ele fiind de numai 1/8 ani-lumina, de 35 de ori mai mica decat este Soarele de cel mai apropiat vecin stelar.

Un motiv pentru care Friedman a ajuns la aceasta presupunere tine de cunoscutul caz de rapire OZN a familiei Betty si Barney Hill. Dupa cum se stie, pe 19 septembrie 1961 cei doi se intorceau cu masina dintr-o vacanta petrecuta in Quebec (Canada), catre locuinta lor din Portsmouth (New Hampshire - SUA). Ei sperau sa ajunga acasa pe la 2.30 sau 3.00. Dar o lumina a inceput sa-i urmareasca, la un moment dat, au auzit o serie de sunete si i-a cuprins un somn cumplit. Si-au revenit cu aproape 60 de mile mai la sud. Niciunul dintre ei nu-si aducea aminte ce s-a intamplat intre timp. Cand au ajuns in sfarsit acasa, in Portsmouth, mijeau deja zorile. Ceasul din casa arata ora cinci. Unde s-au pierdut cel putin doua ore?

In lunile care au urmat, starea sanatatii amandurora s-a inrautatit. Mai ales Barney suferea de anxietate extrema, insomnie, cosmaruri. La un moment dat a avut o criza grava de ulcer. Drept urmare s-au adresat dr. Benjamin Simon, un cunoscut neuropsihiatru din Boston, care devenise renumit dupa succesele sale in tratarea unor sechele psihice militare, utilizand regresia hipnotica. Sedintele de regresie au fost efectuate separat, cu fiecare membru al familiei Hill; dialogurile au fost intregistrate pe banda, iar la capatul fiecarei sedinte cel in cauza primea sugestia sa uite tot ce a declarat. In felul acesta, cei doi nu s-au putut influenta reciproc. Sedintele au scos la iveala o rapire OZN, iar marturiile au coincis in cele mai multe detalii.

Intre altele, Betty Hill isi amintea ca pe nava vizitata i s-a aratat o schema cu niste linii care uneau stele, pe care, asa cum i s-a lasat sa inteleaga, le vizitau cu regularitate cei care au rapit-o. Betty a fost in stare ulterior sa reproduca, sub hipnoza, pozitia a cincisprezece stele din aceasta schema, pe un desen care a fost inclus si intr-o carte publicata in 1966, care descria incidentul.

Cartea si harta stelara au trezit interesul invatatoarei Marjorie Fish, astronom amator. Ea a presupus ca una dintre stele trebuie sa fi fost soarele nostru, drept pentru care a construit, conform unui proaspat catalog din 1969, un model tridimensional al stelelor aflate in apropierea noastra, model pe care l-a privit apoi din toate unghiurile posibile. Cea mai buna potrivire a obtinut-o daca stelele principale din schema reprodusa de Betty Hill erau cele doua Zeta Reticuli. Marjorie Fish a trimis opinia ei unei reviste populare de astronomie, dand nastere, in 1974 si 1975 la o vie dezbatere. Pe langa multi contestatari, ea a avut si sustinatori, care afirmau ca, judecand statistic, era putin probabila o alta varianta. Friedman a fost atras de aceasta ipoteza, mai ales ca stelele Zeta 1 si Zeta 2 Reticuli sunt cu circa un miliard de ani mai batrane decat Soarele... El si-a spus, pe buna dreptate, ca o civilizatie care a avut un start cu un miliard de ani inaintea noastra cunoaste fara indoiala lucruri pe care noi nici nu le putem visa.

De ce ne-ar vizita extraterestrii

Oamenii l-au intrebat adesea pe Friedman ce anume ar putea cauta vizitatorii cosmici la noi. Raspunsul fizicianului a fost ca Pamantul are cateva proprietati unice: este planeta cea mai densa din Sistemul Solar, unica acoperita in cea mai mare parte de apa, singura care are o concentratie mare de oxigen in atmosfera. Pe Pamant se gasesc metale grele (uraniu, aur, wolfram, osmiu, reniu, platina, titan, zirconiu, iridiu etc.) care pot fi esentiale pentru o tehnologie avansata. Dar extraterestrii pot fi interesati, chiar mai mult, de marea diversitate de animale si plante, ca si de combinatiile organice cu proprietati extrem de variate. Ar mai putea fi atrasi de studiul evolutiei unei societati primitive si poate chiar de turism.

Interesanta si probabil destul de rara este si asocierea Pamant - Luna. Satelitul nostru natural este relativ mare, iar faptul ca isi arata mereu aceeasi fata spre noi, ar putea permite unor potentiali vizitatori sa foloseasca fata invizibila pentru comunicatii, sau baze permanente, pe care pamantenii sa nu le observe.

Vorbind despre vizitatori, Friedman scrie: "par sa aiba toti o uriasa nava-baza, purtatoare de nave spatiale, echivalente cu portavioanele noastre. Modulele care efectueaza incursiunile pe Pamant si care au fost vazute aterizand peste tot prin lume (...) par sa fie mult mai manevrabile, mai rapide si mai silentioase decat aparatele noastre de zbor prin atmosfera. In acelasi timp, toate au aparent capacitatea de a disparea brusc dintr-un loc. Nu stim daca exista in sectorul nostru vreo federatie galactica sau daca suntem cumva in atentia unui grup de civilizatii care sunt dispuse sa ne coopteze, sa ne distruga sau sa ne scoata la mezat cu planeta cu tot".

Pamantul ar putea fi, dupa parerea lui Friedman, "unica planeta din regiunea noastra aflata in acest stadiu de dezvoltare intermediar, intre capacitatea de a ne face praf lumea noastra si capacitatea de a ne raspandi propria versiune de haos si in alte parti". Razboaiele mondiale, detonarea armelor nucleare, radarele foarte puternice, dar mai ales primele nave cosmice pamantene au fost semne ca pamantenii ar putea deveni o serioasa amenintare la adresa vecinatatii noastre cosmice. Dupa Friedman nu este intamplator ca incidentul Roswell s-a produs in 1947 in sud-estul statului New Mexico, foarte aproape de White Sands, locul testarii primei bombe nucleare si a rachetelor V-2, si langa acea baza aeriana in care era gazduita unitatea care lansase cele doua bombe nucleare asupra Japoniei si care, la sfarsitul anilor patruzeci, era singura unitate cu bombardiere nucleare din lume. Tot aici se gaseau si cele mai puternice radare.

Unii se mai intreaba ca, daca OZN-urile sunt nave ale unor nepamanteni, de ce oare acestia nu coboara sa ne salute? "De ce nu vin oficial, la Casa Alba?". Friedman crede ca prin cele discutate mai inainte s-a dat deja un raspuns satisfacator la aceasta intrebare; totusi el adauga ca "o federatie galactica nu ar accepta decat reprezentanti planetari". Dar "exista oare cineva in masura sa vorbeasca in numele Pamantului?" Presedintele Statelor Unite n-ar accepta sa nu fie el acela, desi de fapt nu reprezinta decat 300 de milioane de pamanteni. Rezulta implicit, ca, intre multe altele, inaintea oricarui contact oficial, ar trebui sa ne rezolvam conflictele dintre noi si sa vorbim, tot Pamantul, o aceeasi limba.

Criticand scriitorii de SF, in particular pe Isaac Asimov, care spunea ca OZN-urile n-au cum sa fie nave extraterestre, deoarece nu iau legatura cu noi, Friedman argumenteaza ca "de obicei negocierile se poarta intre grupuri care au aproximativ aceeasi putere. Dar ei vin si pleaca dupa bunul plac, desi uneori se pare ca distrug avioanele care le deranjeaza prea mult (...) Nu suntem egalii lor. Niciun vizitator avansat nu ar avea incredere sa-si dea tehnologia pe mana pamantenilor, mai ales daca aceasta poate fi folosita impotriva lui".

O alta intrebare pe care Friedman a primit-o adesea era ca daca civilizatiile nepamantene sunt atat de avansate, cum de este posibil ca vehiculele lor sa se prabuseasca, asa cum se pare ca s-a intamplat la Roswell, Kecksburg, Varginha, sau in alte cazuri? Raspunsul pe care Friedman il dadea de obicei la aceasta intrebare este ca, desigur, e un nonsens ca o nava venita de la o distanta de multi ani-lumina sa se prabuseasca pe Pamant. Dar sunt si vehicule mici care ar putea veni de pe fata invizibila a Lunii, din centura de asteroizi, poate de pe Marte, sau de la vreo "baza de aprovizionare" din apropiere. Ceea ce s-a prabusit la Roswell si in campiile San Agustin era o nava de mici dimensiuni, in niciun caz una interstelara. Cauza prabusirii putea fi un fenomen neasteptat, de pilda furtuna, grindina, un trasnet, poate interferenta radarului cu sistemul de ghidaj, poate o racheta militara lansata etc. De altfel, Friedman este convins ca si nepamantenii pot comite erori si pot intalni situatii neprevazute.

O intrebare mai aparte, care i s-a pus in mai multe randuri lui Friedman a fost ca, de ce n-ar incerca guvernul sa-l elimine, avand in vedere ca pericliteaza secretele si opiniile oficiale, prin analizele sale care dovedesc realitatea vizitelor extraterestre. Raspunsul lui Friedman a fost ca el a cautat sa fie foarte atent cu ceea ce a spus si n-a incercat sa forteze pe nimeni sa divulge secrete. Dar dincolo de aceasta, poate ca ceea ce face el este exact ceea ce vor si guvernantii, anume pregatirea marelui public pentru momentul in care marele secret va fi dezvaluit. N-a incercat sa se ascunda niciodata, considerand ca "n-ar putea trai uitandu-se tot timpul peste umar". Unii chiar au sugerat ca este prea cunoscut iar o moarte subita ar trezi suspiciuni...

DAN D. FARCAS

REVISTA MAGAZIN

Propun din nou cititorilor prezentarea, de-a lungul a patru numere, pe aceasta pagina a revistei "Magazin", a unui ufolog contemporan important, impreuna cu ipotezele sale privind fenomenul OZN. Ufologul propus este Stanton Terry Friedman. Nascut in 1934, posesor al unui masterat in fizica nucleara la Universitatea din Chicago, el a fost angajat timp de 14 ani la firme precum General Electric, General Motors, Westinghouse, TRW Systems, Aerojet General Nucleonics, si McDonnell Douglas, lucrand in cadrul acestora la mai multe proiecte guvernamentale clasificate.

Dupa 1970, a parasit angajamentele cu timp integral, lucrand doar in calitate de consultant la anumite proiecte. In schimb s-a dedicat investigarii stiintifice a fenomenului OZN. De atunci incoace a tinut conferinte despre fenomenul OZN in peste 600 de colegii si la peste 100 de grupuri profesionale, in SUA, Canada si in alte 16 tari. A publicat cateva carti si un mare numar de articole, participand si la foarte multe emisiuni radio si TV. La ora actuala are domiciliul, impreuna cu familia, in Fredericton, New Brunswick, Canada, dar majoritatea timpului este in turnee de conferinte.

Vizite controlate inteligent

Inca din 1968, Friedman a prezentat, in fata unei comisii a Camerei Reprezentantilor din Congresul SUA, dovezile care sugereaza ca Pamantul este vizitat de vehicule extraterestre controlate inteligent. Friedman a fost primul ufolog care, incepand cu 1978, a explorat cazul Roswell, fiind de parere ca acolo s-a prabusit o nava extraterestra. El a fost si unul dintre primii care au luat cunostinta de controversatele documente privind misteriosul grup Majestic 12. Dupa ani de examinari scrupuloase, in 1996, Friedman declara ca nu exista o baza solida pentru a respinge autenticitatea unora dintre aceste documente.

Friedman afirma ca principalele concluzii la care a ajuns in toti acesti ani pot fi rezumate prin urmatoarele doua fraze: (1) Exista dovezi coplesitoare ca planeta Pamant este vizitata de nave extraterestre aflate sub un control inteligent; adica unele OZN-uri sunt nave extraterestre, desi cele mai multe nu sunt. (2) Un mic numar de persoane din SUA si din alte guverne cunosc, cel putin din anul 1947, cele de mai sus, impunand asupra lor o politica de secret militar strict, prin care informatiile sa fie accesibile doar celor care "trebuie sa le cunoasca neaparat".

Cea mai recenta carte a lui Friedman: Flying Saucers and Science, publicata in 2008, a fost tradusa intre timp si in romaneste (la editura Lifestyle Publishing), cu titlul "Stiinta si misterele OZN". In aceasta lucrare autorul argumenteaza principalele sale teze: posibilitatea ca sa fim vizitati de extraterestri provenind din sisteme solare relativ apropiate, inutilitatea programului SETI, faptul ca la Roswell s-a prabusit o nava nepamanteana, faptul ca unele documente atribuite grupului "Majestic-12" nu pot fi respinse ca falsuri, cenzura si deformarea realitatii practicata de mass-media in privinta fenomenului OZN etc. El mai raspunde in aceeasi carte si la un mare numar de intrebari pe care omul obisnuit le pune atunci cand aude de OZN-uri.

In conformitate cu uzanta incetatenita, Friedman imparte observatiile (si deci si rapoartele) OZN in trei mari categorii: (1) cele care pana la urma pot fi identificate ca: fenomene astronomice sau meteorologice, avioane, aeronave experimentale, vehicule aeriene nepilotate, baloane, farse etc.; aceste observatii sunt de departe cele mai multe; (2) cele pentru care sunt prea putine date pentru a trage o concluzie; (3) cele care raman necunoscute si dupa examinarea efectuata de investigatori competenti. Cazurile acestea din urma sunt cele care merita atentia noastra; o parte dintre ele sunt nave extraterestre, chiar daca nu toate. Friedman utilizeaza in cazul lor, sistematic, si termenul oarecum desuet de "farfurii zburatoare".

Fenomene aeriene neidentificate

Exista sute de mii de rapoarte privind OZN-urile. O buna parte din ele provin din medii specializate. Doar, ca un exemplu, dosarele NARCAP (Centrul Aviatic National pentru Raportarea Fenomenelor Anormale) contineau in 2008 peste 3000 cazuri de intalniri ale unor avioane cu fenomene aeriene neidentificate. Un alt exemplu este cel al cercetatorului Ted Philips, care a colectat, din 70 de tari, peste 4000 de urme fizice ramase in urma unor intalniri OZN.

Stanton Friedman a fost primul ufolog care a "dezgropat" cazul Roswell, despre care, pana atunci, circulau doar informatii foarte vagi. Printr-un fericit concurs de imprejurari, in 1978, el a aflat de existenta unui martor al prabusirii OZN din 1947. Luand legatura cu el, acesta s-a dovedit a fi Jesse Marcel, fost ofiter de informatii la baza Air Force de la Roswell, chiar cel care a strans resturile foarte stranii de pe terenul unei ferme. El a insotit ulterior aceste resturi la Fort Worth, unde ele urmau sa fie aratate presei. Insa inainte sa apara reporterii, resturile au fost inlocuite cu cele ale unui balon meteorologic, spunandu-se ca a fost o confuzie. Generalul Jefferson DuBose, adjunctul comandantului bazei Fort Worth, i-a confirmat ulterior in persoana lui Friedman ca substitutia s-a facut la ordinul expres primit de la generalul McCullen din Washington.

In perioada care a urmat, Friedman s-a asociat cu un alt ufolog - Bill Moore - impreuna gasind, pana in 1980, o multime de articole de ziar, in special din 8 iulie 1947, care relatau incidentul, ca si 62 de martori. Declaratiile acestora au constituit subiectul cartii The Roswell Incident, scrisa de Bill Moore si Charles Berlitz, Friedman primind o parte din drepturile de autor.

Faptul ca la Roswell s-ar fi prabusit un OZN a fost negat cu obstinatie de Air Force, ca si de mai multi denigratori "de profesie". Acestia insa fie au dovedit, sistematic, ca nu cunosteau datele de baza ale cazului, fie se contraziceau in afirmatii. In cartea sa Flying Saucers and Science, Friedman trece in revista principalele explicatii avansate astfel, ca si argumentele care dovedesc netemeinicia lor.

Informatii "top secret"

Un alt capitol al cartii este consacrat controversatelor documente Majestic-12 sau MJ-12 sau MAJIC 12. Primele indicii privind aceste documente au aparut pe 11 decembrie 1984, cand cineastul Jaime Shandera a primit, prin posta, de la un expeditor necunoscut din Albuquerque (unde se afla oficiul de informatii Air Force, specializat in operatii de dezinformare...), o rola de film de 35 mm alb/negru, nedevelopat. Dupa developare, s-a vazut ca filmul continea fotocopiile a opt pagini de documente, clasificate "TOP SECRET / MAJIC". Pe prima pagina se specifica faptul ca documentul a fost elaborat intr-un singur exemplar, doar pentru a fi citit, orice notite fiind interzise. Documentul era facut, aparent, in 18 noiembrie 1952, de contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter (fost director al CIA) si era destinat, ca o informare preliminara, generalului Dwight D. Eisenhower, care fusese declarat, cu putin timp inainte, presedintele ales al Statelor Unite.

In rezumat, documentul afirma ca la 24 septembrie 1947 presedintele Truman a autorizat secretarul de stat pentru aparare James Forrestal sa infiinteze un grup de lucru ultrasecret, numit Majestic-12, pentru monitorizarea, de la cel mai inalt nivel, a dovezilor sensibile privind fenomenul OZN, precizand si componenta acestuia. Grupul urma sa raspunda doar in fata presedintelui american. Din grup faceau parte 12 personalitati de prim rang din epoca, toate decedate pana in 1984. Nimeni nu mai putea deci confirma sau infirma autenticitatea documentului.

In 1985, Jaime Shandera si Bill More au descoperit (in imprejurari usor suspecte) la Arhivele Nationale de la Washington, un memorandum, trimis la 14 iulie 1954, generalului Twining, de Robert Cutler, asistent special al presedintelui Eisenhower, document care facea si el referire la "MJ-12 Proiect de studii speciale".

Jaime Shandera colabora inca din 1980 cu Bill Moore si Stanton Friedman, care au examinat de la bun inceput toate aceste documente, dar au considerat ca nu e prudent sa le dea publicitatii, pana cand nu vor gasi confirmari ale existentei grupului MJ-12 si din alte surse. Se pare insa ca expeditorii si-au pierdut rabdarea, intrucat documentele au fost trimise dupa un timp si altor ufologi, intre care britanicului Timothy Good, care le va include prompt in cartea sa aflata sub tipar: Above Top Secret, aparuta in 1987 (publicata si in romaneste, in 1995, cu titlul OZN top secret). Ulterior au aparut si alte documente MJ-12, primite tot prin posta, de la expeditori necunoscuti, de ufologii Don Berliner sau Tim Cooper.

Eforturile pentru a dovedi autenticitatea sau falsitatea documentelor MJ-12 au divizat ufologii in tabere. Stanton Friedman este si azi printre cei care sunt convinsi ca o parte a documentelor, anume primele, sunt autentice si ca un astfel de grup a existat si poate exista si azi; in timp ce alte documente, cum ar fi cele primite de Tim Cooper, sunt falsuri patente, fapt care poate fi usor demonstrat.

DAN D. FARCAS

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9478/4/

Raspunzand la obiectia unui colonel de la baza Wright-Patterson cum ca extraterestrii ar putea fi ostili, dr. Steven M. Greer a replicat ca "tehnologiile de care ei dispun sunt atat de evoluate incat pot modifica substanta timpului si a spatiului. Daca ar fi ostile, intr-o nanosecunda Pamantul ar putea fi transformat in cenusa care va pluti in spatiu". De altfel, numerosi ufologi sunt convinsi ca civilizatiile nepamantene agresive din trecut s-au autodistrus, printr-un soi de "selectie naturala".

Greer crede ca extraterestrii ne monitorizeaza de cel putin 400.000 de ani. A fost un prim ciclu, care s-a incheiat la sfarsitul anilor 1800. Ar urma un alt ciclu, de 500.000 de ani. Primul pas va fi pacea universala, apoi o lunga evolutie, "pana ce fiecare individ va atinge iluminarea spirituala". Desigur, "cand vorbim de viitor, ne putem referi doar la viitoruri probabile datorita operarii liberului arbitru al oamenilor de pe Pamant".
Greer spune ca a ajuns treptat sa afle, atat prin clarviziune, cat si prin relatiile pe care si le crease in jurul organizatiei CSETI, de existenta in SUA a unui mic grup ocult de persoane care cunoaste bine adevarul despre OZN-uri (de pilda tehnologiile recuperate din OZN-uri prabusite sau accesul la energii necunoscute stiintei noastre oficiale) si profita de acest adevar. Grupul e format din varfuri ale complexului economic si militar, care ar sta si la originea actiunilor de dezinformare si ridiculizare vizand fenomenul OZN, ca si la cea a politicii de inspaimantare a populatiei cu perspectiva unei invazii extraterestre.

In vara anului 1993, medicul american a decis sa demareze un proiect pentru a forta guver-nul american sa dezvaluie, catre intreaga lume, dovezile privind contactele extraterestre, dovezi ascunse, in buna masura, de grupurile care pro-fitau de ele. Proiectul, cu sediul in Crozet, Vir-ginia, a fost botezat "Starlight". Primul obiectiv al sau a devenit informarea autoritatilor legale cu privire la ceea ce se cunoaste deja, fie si partial, cerandu-le apoi ajutorul pentru a identifica si a da publicitatii toate dovezile ascunse.

Informatiile ultrasecrete ale unui guvern ocult

In jurul proiectului Starlight s-a format o retea intinsa de sprijin, sustinere si initiativa, prin care Greer a putut intra in legatura, discret, cu personalitati de nivel inalt, de pilda cu amiralul Jim Woolsey, directorul CIA, caruia i-a facut o in-formare, timp de trei ore, ori cu miliardarul filantrop Laurance Rockefeller. La fel, a ajuns la consilierii stiintifici ai presedintelui Bill Clinton si ai vicepresedintelui Al Gore. Cu ocazia aceasta a aflat cu uimire ca detaliile cu adevarat relevante privind fenomenul OZN erau atat de bine tainuite incat nici presedintele SUA, nici conducerea CIA nu aveau cunostinta despre ele. Asa cum scria mai tarziu, i s-a confirmat cu aceasta ocazie ca nu acestia erau adevaratii carmuitori ai Americii si ca "exista un guvern secret care de fapt conduce totul". Cand a rugat autoritatile "oficiale" sa desecretizeze dovezile pe care le poseda privind contactele cu extraterestrii, i s-a raspuns: "Cum sa facem public ceva la care nu avem acces?". Greer si-a amintit atunci de avertismentul dat de presedintele Dwight Eisenhower, in ultima sa cuvantare oficiala, din ianuarie 1961: "Feriti-va de complexul militar-industrial si de amenintarea la libertatea noastra data de excesele sale".

Greer a contactat si inalti responsabili militari, inclusiv de la baza Wright-Patterson, unde se presupune ca au fost duse resturile adunate la Roswell. A ajuns astfel, desigur, si la persoane cu agende personale diferite, sau care faceau parte chiar din grupul ocult care ascundea faptele legate de fenomenul OZN. A aflat cu aceasta ocazie ca grupul nu ar fi chiar atat de omogen cum pare din afara, o parte a membrilor sai fiind de acord acum, dupa terminarea Razboiului Rece, cu o desecretizare treptata, a dovezilor prezentei extraterestre. Niciunul nu era insa in situatia sa faca el insusi primul pas, datorita faptului ca orice tentativa de "tradare" a principiilor grupului insemna condamnarea la moarte a faptasului si poate si a familiei sale. Unele persoane, legate de acest grup, s-au aratat dispuse sa-l sprijine financiar pe Greer, cu conditia evidenta de a-l controla, ceea ce insa el nu a acceptat. S-a intamplat si ca persoane, initial binevoitoare fata de proiect, sa refuze apoi sa mai colaboreze, dupa ce au fost "sfatuite" sa procedeze astfel.

Presiuni asupra presedintiei

Greer afirma ca in 1994, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Jimmy Carter i-a povestit lui Greer ca si acest presedinte, care vazuse cu ochii sai un OZN, a dorit, la sfarsitul anilor 1970, sa afle mai multe informatii in acest sens. Deoarece insista, a fost vizitat de un "agent" care i-a spus: "Domnule, daca vreti sa duceti la capat primul mandat de presedinte, atunci sa va tineti gura in privinta chestiunii OZN-urilor".

Tot in 1994, Greer a trimis un dosar, cu dovezile de care dispunea, presedintelui Bill Clinton, printr-un prieten apropiat al acestuia, care-i spusese ca presedintele avea disponibilitatea si dorinta sa dezlege mai multe enigme de acest tip. Ulterior insa acelasi prieten i-a transmis ca "exista un consens conform caruia daca presedintele ar face ceea ce i-ati sugerat dansului si directorului CIA, adica sa-si exercite puterea executiva pentru a accesa aceasta operatiune si pentru a o face publica, presedintele va sfarsi ca Jack Kennedy". De altfel, Greer intrase intre timp in posesia unor dovezi ca Marilyn Monroe si Mary Meyer, ambele amante ale presedintelui Kennedy, au fost si ele asasinate pentru ca amenintau sa divulge ceea ce aflasera de la acesta, intre altele despre fenaomenul OZN.

In urma dovezilor acumulate, Greer a ajuns sa afirme la un moment dat, retoric, ca "armata, CIA, NASA, NRO, serviciile secrete ale armatei si ale aviatiei, toate sunt doar un camuflaj pentru o operatiune care se produce in afara lor". Superioritatea gruparii oculte ar fi asigurata prin faptul ca "dispune de interfete electronice, prin care poate controla lucrurile instantaneu si in mod permanent".

Au urmat alte experiente nefericite. In perioada 1996-1997, conducerea ONU a aprobat - dar dupa cateva saptamani a anulat - o conferinta in care Greer dorea sa expuna in incinta Natiunilor Unite dovezile de care dispunea. Un diplomat care mijlocise evenimentul i-a spus, intre altele, ca "Secretarul General a fost vizitat de niste persoane care i-au aratat documente care l-au speriat atat de mult incat a inteles ca nu se poate implica mai departe", adaugand ca ar fi fost vorba si de amenintarea sistarii unor finantari vitale pentru ONU.

Dupa parerea lui Greer, ar exista, inca din 1950, "vehicule extraterestre reproduse", fabricate de un consortiu de companii din complexul militar-industrial american. Exista si "forme biologice artificiale", care arata ca cenusiii nu sunt extraterestrii si ca ar fi creati de pamanteni, folositi pentru simularea inselatoare a unor actiuni agresive ale extraterestrilor, inclusiv a unor rapiri de oameni sau mutilari de vite.

Inscenari extraterestre?

Dovezile adunate de Greer l-au condus pe acesta, inca in 1993, la convingerea ca "peste 90% din informatiile din domeniul public, privind OZN-urile, extraterestrii si contactele cu acestia, erau false, avand scopul de a teroriza populatia". Pentru a-si apara punctul de vedere conform caruia extraterestrii sunt extrem de binevoitori cu noi, Greer afirma chiar ca "80-90% dintre rapiri sunt dezinformari sau identificari gresite ale altor fenomene neobisnuite".

Operatiunile paramilitare clandestine care insceneaza evenimente OZN simulate ar avea drept scop crearea unei confuzii generale, a unei "perdele de ceata", privind aceste subiecte, dar, mai ales, sa inoculeze in mintea omului de pe strada un sentiment de teroare fata de vizitatori si sa induca in constiinta populara credinta ca suntem amenintati de o invazie din spatiu, careia doar armata i se poate opune, cu conditia sa aiba bani suficienti pentru a dezvolta armele necesare. In acelasi scop, "guvernul subteran" s-ar fi infiltrat nu doar in lumea informatiilor secrete sau a cercurilor guvernamentale ci si in mass-media si in comunitatea civila de ufologi. Filme de tipul "Independence Day" sunt un alt instrument servind acelasi obiectiv. Greer afirma ca si "cei ce fac publice investigatii false despre mutilari de vaci, disectii umane, violuri comise de extraterestri si despre intalniri de gradul trei, primesc fonduri enorme de la gruparea secreta, de la prietenii acesteia si de la cei din miscarea de dezinformare".

O metoda raspandita de simulare a evenimentelor OZN ar fi implantarea in mintea unor oameni a unor false amintiri. S-a recunoscut oficial ca in SUA s-au desfasurat, mult timp, experiente in acest sens. Greer a intalnit chiar persoane care au raspuns de scandaloasele proiecte MK-ULTRA, din anii 1950-60, ale CIA, destinate obtinerii controlului asupra mintii unor oameni prin utilizarea de droguri sau prin alte mijloace.

Greer accepta ca exista si contacte reale intre oameni si vizitatorii extraterestri, dar e convins ca demonizarea extraterestrilor, prezentarea lor ca o amenintare, prin rapirile si abuzurile savarsite, sunt mai ales efectul unui mare numar de inselatorii. Aceste actiuni vor continua si se vor amplifica. "Ne putem astepta, de pilda - spune Greer - la simularea unui atac extraterestru asupra Pamantului, realizata cu ajutorul satelitilor militari aflati deja in spatiu, ca si cu tehnologiile de creare a unor imagini holografice".

DAN D. FARCAS
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9388/4/

Japonia. Asa cum anunta pe 18 decembrie 2007 agentia Associated Press, Ryuji Yamane, parlamentar al opozitiei, a facut o interpelare privind "raportarile frecvente de observatii OZN", la care a raspuns secretarul general al cabinetului: Nobutaka Machimura. Oficialul guvernamental a declarat ca "nu exista observatii confirmate ale unor obiecte zburatoare neidentificate presupuse ca venite din spatiul cosmic", dar, in ceea ce-l priveste personal, "eu cred in mod sigur ca acestea exista". In raspunsul scris care a insotit declaratia, se spunea ca fortele aeriene au observat adesea "pasari si alte obiecte in afara de aeronave" dar nu OZN-uri, iar autoritatile supravegheaza vigilent spatiul aerian japonez, fiind gata sa ridice de la sol avioane de vanatoare pentru a intercepta obiecte aeriene suspecte.

Uniunea Sovietica

In Uniunea Sovietica, in ciuda faptului ca, inca din anii 1950, fenomenul OZN a fost taxat drept o fantezie caracteristica tarilor capitaliste, armata a pastrat un interes ascuns pentru elucidarea cauzelor sale. In noiembrie 1967 s-a anuntat ca s-a creat o "comisie organica" menita sa se ocupe de acest subiect, comisie formata din astronomi si ofiteri de aviatie. La scurt timp dupa aceea s-a negat insa oficial existenta unei astfel de organizatii, desi azi se crede ca aici s-au adunat multe rapoarte privind observatiile OZN.

In zorii zilei de 20 septembrie 1977, la Petrozavodsk, a aparut pe cer o uriasa "meduza luminoasa" imprastiind o multime de raze subtiri deasupra orasului. Azi se stie ca fenomenul a coincis cu lansarea satelitului Cosmos-955, de la baza Plesetk. Gratie neglijentei cenzurii, cazul a ajuns pe paginile celor mai importante publicatii sovietice. Oficialitatile au hotarat atunci ca fenomenul trebuie studiat mai atent. In 1978 au fost demarate programele "Setka MO" al Ministerului Apararii, condus de colonelul Boris Sokolov, si "Setka AN", al Academiei de stiinte, condus de Dr. Iulii Platov. Cele doua programe au facut si schimb de informatii. In ianuarie 1980, si seful Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS a emis un regulament cerand sa i se raporteze neintarziat "orice fenomen inexplicabil, exotic, extraordinar", inclusiv observatii OZN.

Pana in 1990, s-au adunat circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. 90% din acestea puteau fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar circa 300 de observatii au ramas neexplicate, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare.

Un post de urmarire a OZN

Colonelul in retragere Boris Sokolov spunea ca "timp de zece ani Uniunea Sovietica a devenit un gigantic post de urmarire a OZN-urilor". In spatiul ex-sovietic "au existat 40 de cazuri in care pilotii au intalnit OZN-uri. La inceput li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Cand pilotii s-au angajat in urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. Aceasta s-a intamplat de trei ori, iar in doua dintre astfel de incidente pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se indeparteze (...) In mod hotarat, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol". Sokolov a mai adaugat ca "militarii erau interesati de OZN-uri inclusiv din cauza credintei ca daca vor descifra secretele OZN-urilor, vor putea castiga competitia cu potentialii inamici, prin incorporarea acestor tehnologii".

Pana in 1989, desi au existat exceptii, subiectul OZN era practic interzis in mass media oficiala sovietica. Un dezghet s-a produs in acel an, la initiativa lui Gorbaciov, astfel incat cazuri faimoase, cum ar fi cele de la Kiev sau Voronej din vara si toamna 1989 au capatat o mediatizare extraordinara. La inceputul anului 1990, de pilda, Gorbaciov, inca presedintele URSS, raspundea unor intrebari puse de muncitori din Urali, spunand "fenomenul OZN exista si trebuie tratat cu seriozitate".

In 1990, in cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel R. Popovici, pilot cosmonaut. Tot in 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului numeroase documente si fotografii de OZN-uri.

In 1991, si generalul Nikolai Alexeevici Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a pus, oficial, la dispozitia Asociatiei Ufologice Unionale din URSS (presedinte Pavel Popovici), documente, insumand 124 de pagini, avand titlul "Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990". In scrisoarea insotitoare se afirma ca KGB nu a fost preocupat in mod expres de studiul OZN-urilor, dar a primit numeroase astfel de rapoarte de la persoane particulare sau diverse agentii.

In mod firesc, existenta unor cazuri spectaculoase OZN in spatiul ex-sovietic a starnit curiozitatea amatorilor de senzational din occident, intre care si pe cea a adeptilor conspirationismului, care au avut impresia ca pot avea acum dovada ca toate marile puteri au avut legaturi cu extraterestri, legaturi tinute in cel mai strict secret. Aceasta curiozitate a fost rapid satisfacuta de cetateni rusi intreprinzatori care au inceput sa fabrice istorii, documente, filme etc. despre OZN-uri prabusite, baze subterane in care se colaboreaza cu extraterestri etc. (in general copiate dupa istoriile care circulau deja in SUA) si sa vanda toate acestea pe bani frumosi amatorilor occidentali naivi. Desi nu exista dovezi clare in acest sens, este foarte posibil ca, la fel ca in SUA, o parte din aceasta dezinformare sa fi fost produsa si de agentii specializate ale armatei, in primul rand in scopul discreditarii cercetarii fenomenului OZN si a ridicarii unei perdele de ceata peste anumite proiecte militare secrete. Intre altele, fenomenul a generat discutii aprinse si nu totdeauna foarte politicoase intre ufologii rusi, dintre care unii au cazut in plasa falsificatorilor sau le-au facut jocul.

Desecretizarea fisierelor OZN

Pe 21 iulie 2009, reteaua de stiri Russia Today (RT), parte a agentiei rusesti de presa RIA Novosti, proprietate de stat, anunta si desecretizarea fisierelor OZN detinute de marina militara rusa. Evident, majoritatea documentelor se refera la observatii facute in mari sau lacuri.

Multe inregistrari dateaza din epoca sovietica si au fost compilate de un grup special al marinei care colecta rapoarte ale unor incidente inexplicabile din partea submarinelor si navelor militare. Grupul a fost condus de amiralul Nikolai Smirnov. S-a comentat pe marginea acestor rapoarte ca obiectele neidentificate depaseau tehnologic tot ce a construit vreodata umanitatea.

Vladimir Ajaja, fost ofiter naval si faimos ufolog rus, afirma ca materialele publicate sunt de o extraordinara valoare. El estima ca "cincizeci la suta din intalnirile OZN au legatura cu oceanele; cinsprezece sau mai mult cu lacurile. Astfel OZN-urile tind sa fie in conexiune cu apa". La un moment dat, un submarin nuclear, care era in misiune de lupta in Oceanul Pacific, a detectat prin sonar sase obiecte neidentificate subacvatice. Dupa ce toate manevrele posibile pentru a scapa de ele s-au dovedit ineficiente, capitanul a ordonat ridicarea la suprafata. Obiectele au urcat si ele, dupa care au fost vazute luandu-si zborul prin atmosfera.

Fostul comandant de submarin, contraamiralul in retragere Iurii Beketov, isi amintea ca multe evenimente misterioase s-au petrecut in regiunea Triunghiului Bermudelor. Instrumentele refuzau sa functioneze, fara un motiv anume, sau detectau un bruiaj puternic. Fostul ofiter credea ca acestea puteau fi cauzate in mod deliberat de OZN-uri. El a comentat ca "in cateva ocazii instrumentele au indicat obiecte materiale miscandu-se cu o viteza incredibila. Calculele au aratat viteze de circa 400 km/ora, greu de realizat chiar si la suprafata. Era ca si cum obiectele sfidau legile fizicii. Este o singura explicatie: creaturile care le-au construit ne depasesc de departe ca nivel de dezvoltare".

Igor Barklay, capitan de rangul I si fost ofiter de informatii al marinei, declara ca OZN-urile "apareau adesea in locurile unde se concentrau flotele noastre sau ale NATO: in apropiere de Bahamas, Bermude, Puerto Rico. Ele au fost vazute cel mai des in zonele cele mai adanci ale Oceanului Atlantic, in partea de sud a Triunghiului Bermudelor si de asemenea in Marea Caraibelor".

Un alt loc in care oamenii raportau frecvent intalniri OZN este Lacul Baikal, din Siberia, cel mai adanc lac de apa dulce de pe Pamant. Pescarii povesteau despre lumini puternice care vin din adancuri si despre obiecte care isi iau zborul din apa. Se mai povestea ca in 1982 un grup de sapte scafandri militari, antrenandu-se in Baikal, ar fi zarit, la o adancime de 50 de metri, "un grup de creaturi umanoide imbracate in costume argintii". Scafandrii ar fi incercat sa le captureze, dar rezultatul a fost ca trei scafandri au murit iar ceilalti patru au fost grav raniti.

Oficial, marina militara neaga realitatea acestor intalniri OZN. O sursa din conducerea marinei aprecia ca istoriile puteau sa-si aiba originea in rapoartele comandantilor de nave, care au luat drept OZN-uri obiecte de origine neclara dar pamanteana. "Iluzia unui OZN putea fi produsa de bancuri mari de pesti, gunoaie plutitoare sau fenomene naturale".

DAN D. FARCAS
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9313/4/

Imagini uluitoare cu o farfurie zburătoare care se apropie silenţios de terenul de aterizare a stârnit o adevărată furtună pe internet. Filmuleţul se presupune că ar fi fost făcut în New Mexico, unde se află vestitul orăşel Roswell.



Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/ozn-sau-doar-o-farsa-bine-regizata-imagini-uluitoare_916245.html#ixzz1nBRzwXYz 

Stiintific este posibil pentru fiinte dintr-un plan material de a trai intr-o atmosfera pe o alta planeta care ar fi prea calda sau fatala chimic oamenilor pamanteni, construind baze subterane sau orase cu aer conditionat si protejate de elementele de la suprafata. Este de asemenea realizabil de a crea, pe suprafata altor planete, cupole cu o climatizare generand o atmosfera artificiala identica celei de pe Terra.
Oamenii de stiinta americani admit ca au deja tehnologia si planurile pentru a crea aceste baze pe Marte nu pe Luna. Drept consecinta, extraterestrii posedand tehnologie superioara pentru a crea OZN-urile in forma de disc care sunt detaliate in zeci de fotografii si documente in fisierele Proiectului Blue Book pe care l-a publicat U.S. Air Force, pot in mod logic sa posede stiinta avansata pentru a crea astfel de baze pe suprafata lui Venus.
Fizicienii William Plummer si John Strong au stabilit ca Venus ar putea avea mari zone cu temperaturi suportabile pentru om. Regiunile apropiate de polii venusieni nord si sud ar fi mai mult mai reci decat zonele examinate de sondele spatiale. Intre altele, conform profesorului Alexander Lebedinsky, temperatura uzuala de la suprafata unei bune parti din Tenus trebuie sa fie de aproximativ 43* C, desi masuratorile “radio - electrice” au indicat 700* sau mai mult. Observatii similare pot fi facute pe suprafete relativ reci de tuburi de gaz care sunt folosite in firmele de neon, pentru ca echivalentul radio - electric al acestor tuburi este efectiv de mai multe grade! De altfel, delfinii sunt foarte inteligenti, cu o capacitate cerebrala mai mare decat oamenii, traiesc in apa `ntr-un mediu care ne-ar ucide rapid, fara echipament de plonjat si un aport de oxigen. Dar delfinii ar muri in mai putin de o jumatate de ora in atmosfera noastra, carora lor le este mortala!
http://www.enigme.ro/articole/articol/755/civilizatie-pe-planeta-venus.html

China. In China inca nu a avut loc o desecretizare ca in alte tari. Dar in august 2010, unul dintre responsabilii Observatorului Astronomic Muntele Purpuriu, apartinand Academiei Chineze de stiinte, Prof. Wang Sichao a declarat public faptul ca OZN-urile sunt reale, extraterestrii viziteaza Pamantul in expeditii de cercetare stiintifica si observatorul a urmarit navele lor in repetate randuri, la inaltimi cuprinse intre 150 si 1500 de kilometri de la sol. OZN-urile nu sunt decat "sonde pilotate de roboti", care pot atinge pana la 80% din viteza luminii, utilizand, pentru propulsie, fuziunea nucleara...

Experienta sa de 39 de ani la Observatorul Muntele Purpuriu l-a convins pe Wang sa creada ca aceste nave utilizeaza gravitatia terestra pentru a manevra si a pluti nemiscat. El este convins ca vizitatorii sunt pasnici si nu doresc nimic material de la noi, avand in vedere ca au tehnologii suficient de avansate pentru a-si crea orice material doresc. Iar daca totusi n-ar fi pasnici, ei nu sunt zei, au puncte slabe, deci ne-am putea apara impotriva lor.

Danemarca

La inceputul lunii februarie 2009 s-a anuntat ca guvernul Danemarcei a decis sa faca publice fisierele OZN, pana atunci inaccesibile, adunate de Fortele Aeriene din Danemarca de peste 30 de ani. In aceste documente sunt detaliate peste 15000 de observatii OZN raportate. Asa cum anunta ziarul Copenhagen Post, decizia a fost luata intrucat guvernul danez a tras concluzia ca "nu era nimic secret in aceste fisiere".

Majoritatea observatiilor au ramas neidentificate intrucat nu existau suficiente date pentru a determina ce anume puteau fi. Totusi multe dintre ele au fost explicate oficial prin aeronave, fenomene meteorologice etc. Nu toate observatiile au fost efectuate asupra teritoriului danez si se pare ca cel putin una dintre observatii, cea din Groenlanda a atras atentia ufologilor. Incidentul s-a petrecut pe 5 ianuarie 1981, cand un obiect patrat stralucitor s-a ivit deasupra tundrei inghetate din preajma bazei aeriene Thule. Obiectul a disparut tot atat de brusc cum a aparut. Ca o dovada in plus, baza aeriana americana, aflata nu departe, a avut o observatie similara.

Capitanul aviator Thomas Petersen, responsabil cu fisierele desecretizate, a declarat ziarului Copenhagen Post ca obiectivul principal al Fortelor Aeriene este apararea Danemarcei de amenintarile externe, or "OZN-urile nu sunt cunoscute ca o amenintare".

Finlanda

Finlanda structurile militare au fost interesate, inca de multe decenii, de incidentele neobisnuite din spatiul aerian. Acum cativa ani s-a publicat si o carte in care au fost dezvaluite studiile oficiale OZN din perioada 1933-1979.

Cercetatorii OZN din Finlanda au fost pionieri in domeniul fotografiei in infrarosu. In timpul unui val de OZN-uri, la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, ei au fotografiat numeroase OZN-uri in infrarosu, ajungand la concluzia ca OZN-urile apar de cele mai multe ori la nivel infrarosu, fiind invizibile in spectrul obisnuit.

Asociatia finlandeza FUFORA, dedicata studiului fenomenului OZN, a primit spre analiza doua filme facute in infrarosu, in noiembrie 2003 si aprilie 2005. Tapani Koivula, presedintele FUFORA declara ca "nici oficialitatile, nici cercetatorii OZN nu au gasit explicatii normale" privind obiectele filmate. Acestea - spunea el - semanau cu cele filmate in alte tari si aveau, in mod tipic, forma de tija. Koivula a mai precizat ca in Finlanda "multi piloti militari si ai Finnair au vazut OZN-uri in ultimii 50 de ani, dar au urmat cutuma internationala de a nu face publice observatiile. Opinia lor a fost ca atat timp cat nu exista explicatii normale pentru OZN-uri, e mai bine sa nu te pronunti. Ilpo Koskinen, pilot si investigator OZN, estima ca fiecare al patrulea pilot a vazut OZN-uri."

Franta

Pe 22 martie 2007 autoritatile franceze anuntau ca vor da publicitatii, din proprie initiativa si oficial, toate fisierele detinute privind investigatiile OZN, proces incheiat cu bine intre timp. S-a subliniat cu acest prilej ca alte tari, inclusiv SUA, desecretizeaza astfel de documente doar la cerere (de pilda, ca efect al legii accesului la informatii).

Documente franceze fusesera detinute pana atunci de Centrul National de Studii Spatiale (CNES), creat in 1962. In cadrul lui a fost infiintat in 1977 Grupul de Studii ale Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (GEPAN), care a fost mult timp singura structura publica civila, oficiala, din lume, destinata studiului stiintific al fenomenului OZN. Acest grup a activat de atunci neintrerupt, finantat din fonduri publice.

GEPAN a fost rebotezat in 1988 Serviciul de Expertiza al Fenomenelor de Reintrare Atmosferica (SEPRA), iar in 1999, sub acelasi acronim, Serviciul de Expertiza a Fenomenelor Rare Aerospatiale. In septembrie 2005, SEPRA a devenit Grupul pentru Studiu si Informare asupra Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (GEIPAN), avand ca principale sarcini: colectarea, inregistrarea si arhivarea rapoartelor OZN, in vederea intocmirii unei baze de date, analiza informatiilor, facand apel la specialisti din diverse domenii, si comunicarea cu publicul interesat, prin publicarea de rapoarte periodice si gestiunea accesului la arhive.

In octombrie 2006 guvernul francez a ordonat CNES-ului sa pregateasca, spre a fi facute publice, pana in aprilie 2007, toata documentatia OZN detinuta, ceea ce s-a si intamplat. Documentele contin peste 1000 de fisiere privind observatii investigate oficial in Franta. Aceste fisiere includ imagini ale posibilelor OZN-uri, relatari ale martorilor, jurnale, corespondenta interguvernamentala. Spre deosebire de alte documente care au fost facute publice on-line, cele franceze nu sunt acoperite cu portiuni innegrite peste informatiile care n-ar trebui sa fie cunoscute.
Prin gestul sau, guvernul francez s-a dovedit in acest domeniu mai deschis decat orice alta tara importanta din lume, invitand si alte natiuni sa-i urmeze exemplul.

Germania

Desi Germania nu a desecretizat pana in prezent vreun document OZN, cazul ei este interesant de comentat. Pe 1 decembrie 2011 Curtea administrativa a orasului Berlin a facut audieri, ca urmare a cererii cetateanului Frank Reitemeyer, ca, pe baza legii libertatii de informare, Bundestagul sa faca public un studiu privind fenomenul OZN. Era vorba de un raport oficial, compilat de "Serviciul Stiintific al Parlamentului German", la cererea unor membri ai parlamentului si avand drept obiect "cautarea vietii extraterestre si realizarea rezolutiei ONU A/33/426 privind observarea obiectelor zburatoare neidentificate si viata extraterestra" (rezolutie adoptata de Adunarea Generala in 1978 si care cere "stabilirea unei agentii sau a unui departament al Natiunilor Unite pentru realizarea, coordonarea si diseminarea rezultatelor cercetarii privind obiectele zburatoare neidentificate si fenomenele inrudite").

Deocamdata Parlamentul german refuza publicarea acestui raport sau accesul la el, argumentand ca legea libertatii de informare din Germania se aplica Parlamentului doar in masura in care e vorba de subiecte de administratie publica si nu de domenii speciale cum ar fi cercetarea stiintifica. Un alt motiv ar fi protectia proprietatii intelectuale. Robert Fleischer, coordonatorul initiativei Exopolitics Germany comenta ca situatia este cu atat mai bizara cu cat alte documente elaborate de serviciul de cercetare al Bundestagului au fost desecretizate fara probleme, iar proprietatea intelectuala nu va fi violata intrucat nu s-a pus problema publicarii studiului.

Investigatorii OZN incearca de mai multi ani sa afle daca autoritatile germane au condus investigatii in domeniul OZN-urilor si daca exista documente ascunse undeva in acest sens. In timp ce multi piloti militari sau civili (intre care fostul pilot sef al liniilor Lufthansa) au confirmat public observatiile proprii, de prima mana, privind OZN-uri, cererile oficiale, de pilda catre departamentul german al apararii, au primit ca raspuns fraze negand ca oficialitatile germane ar avea vreun interes ori cunostinta privind fenomenul OZN.

Aceasta aparenta lipsa de motivatie pare cu atat mai lipsita de sens cu cat alti membri NATO, tari si state partenere precum Regatul Unit, Belgia, Italia sau Franta (pentru a numi doar cateva) au pus deja la dispozitia publicului fostele lor fisiere OZN, colectate si investigate decenii de-a randul. Dupa Fleischer, este imposibil ca Germania, una dintre tarile aflate intr-o pozitie avansata pe plan european, sa nu aiba interes intr-un domeniu de securitate nationala in care vecinii si partenerii sai au obtinut si au investigat atat de mult.

Tribunalul a admis deocamdata cererea lui Reitemeyer, dispunand publicarea studiului, dar Bundestagul a facut apel contra acestei decizii la Curtea suprema Berlin-Brandenburg, care va avea ultimul cuvant.

DAN D. FARCAS
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9253/4/

La începutul anilor treizeci, au fost gasite, imprimate în stancile de langa Berea (Kentucky), zece urme de pasi, aparent de om, dintre care trei perechi dreapta-stanga. La unii pasi se vedeau chiar urmele degetelor si ale calcaiului. Fara nici un dubiu, urmele au o vechime de 250 milioane de ani. Primele hominide au aparut pe Pamant acum trei-patru milioane de ani si au ajuns în America abia acum cateva zeci de mii.

În urma cu 250 de milioane de ani singurele fiinte care puteau lasa urme de pasi erau niste amfibieni, care însa aveau labele de o forma mult diferita. W. J. Meister a gasit în iunie 1968, la Antelope Spring (Utah) o urma pietrificata, perfect conturata, lunga de 26 de centimetri, ca de la o persoana încaltata cu o cizma, strivind un trilobit. Aceste artropode marine, extrem de variate, au disparut complet în marea extinctie de acum 245 de milioane de ani. Dar urma de pas a fost gasita într-un strat vechi de 500 de milioane de ani.

Piatra era fracturata, iar examinarea, cu microscopul electronic, a aratat ca firele de nisip fusesera într-adevar presate, ca de apasarea unui pas si nu uniforme, ca în cazul în care urma ar fi fost scobita ulterior în scopul unei fraude. Acum 500 de milioane de ani nu numai ca nu exista nici o fiinta care sa fi lasat o astfel de urma, dar pe Pamant nu existau nici un fel de fiinte care sa umble pe uscat. În zona, au mai fost gasite urme similare. În 1980, într-o cariera de piatra din Italia, un cutremur de pamant a dezgolit amprenta unei maini, aparent de om, imprimata în gresie. Urme la fel de stranii, de picioare sau de maini, au fost scoase la lumina de surpari sau de excavatii, ori aduse din adancul unor mine, în cele mai diverse zone ale lumii si provenind din straturi geologice de varste foarte diferite.

La cele de mai sus se adauga misterioase artefacte: cuie, suruburi etc. gasite incluse în bucati de roca formate cu siguranta cu milioane de ani în urma. Astfel, în 1885, la Schöndorf (Austria) a fost gasit, încastrat într-o bucata de carbune, un obiect prismatic de otel, avand un brau incizat în jur. Tot într-un bloc de carbune s-a gasit în 1891 la Morrisonville (Illinois), un lant. În Coso Mountains (California), s-a descoperit în 1961, în mijlocul unei pietre sferice, un obiect tehnic care semana cu o bujie.

În anii 1991-1993 cautatorii de aur au gasit în raul Narada (Uralul de est, Rusia) si în alte raulete din jur, un mare numar de obiecte metalice, în forma de spirala, cu diametrul de la 3 centimetri la 0,003 milimetri. Finetea prelucrarii presupunea nanotehnologii pe care abia în zilele noastre începem sa le punem la punct. În compozitia spiralelor intrau cupru, wolfram si molibden. Examinate independent, în laboratoare din Moscova, Skt. Petersburg si Helsinki, vechimea acestor obiecte a fost estimata între 20.000 si 320.000 de ani, însa nimeni n-a reusit sa gaseasca o explicatie pentru originea lor.

Si la noi în tara, în vara anului 1973 cupa excavatorului a scos dintr-o cariera de nisip de langa Aiud, pe malul Muresului, de la adancimea de 10 metri, trei obiecte încastrate în nisip pietrificat. Unul dintre ele, de 20,5 x 12,5 x 6,8 centimetri, era din aluminiu (89%), cu adaos de cadmiu, nichel, bismut si cobalt. De o forma complicata dar simetrica, evident tehnica, avand în interior doua gauri cilindrice, perpendiculare între ele, obiectul era probabil o piesa dintr-un angrenaj mai mare.

Alaturi se gaseau urme fosile vechi de 10-18.000 de ani. Un laborator din Lausanne (Elvetia) a estimat ca, judecand dupa stratul de oxid de pe suprafata lui, obiectul era vechi de cel putin 300-400 de ani. Or, aluminiul, ca element chimic, a fost descoperit în 1827 si a fost produs industrial abia în 1854. Obiectul misterios, împreuna cu înca o piesa gasita împreuna cu el, sunt depuse la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj. N-ar putea fi oare, toate cele de mai sus, semne ca cineva ne viziteaza, cu mai mult sau mai putina discretie, de foarte multa vreme?

Dovezi incontestabile arata ca pe Terra a existat un razboi nuclear cu mii de ani inaintea erei noastre

Razboi nuclear in antichitate

Daca ar fi intrebati cind a fost folosita pentru prima oara, in istoria umanitatii, arma nucleara intr-un conflict armat, majoritatea oamenilor ar raspunde fara nici cea mai mica urma de indoiala: in 6 august 1945, cind bombardierul american Enola Gay a aruncat bomba atomica la Hiroshima.

Din punctul de vedere al datelor istorice oficiale si recunoscute, acesta ar fi raspunsul corect. Numai ca, in ultimul timp, istoria da inapoi din ce in ce mai des in fata unor dovezi incontestabile ale faptului ca un razboi atomic a avut loc la un moment dat pe Pamint.

In Mahabharata, grandiosul poem epic al Indiei vechi, sint descrise episoade ale unui razboi nuclear.

Muntele Mortilor

Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro („Muntele Mortilor“), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat, astazi, pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul „Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.“, volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.

Priveliste macabra

Povestea extraordinara a Muntelui Mortilor porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.

Sute de schelete

Zona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura. Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra. In pozitii care dintre care mai stranii, au fost gasite sute de schelete.



Obiectul metalic de circa 20 cm are o formã de ciocan în care sunt executate douã gãuri de formã cilindricã, de diametre diferite, care sunt dispuse perpendicular. În partea inferioarã a gãurii de diametru mai mare se poate observa o camerã de formã ovalã, probabil lãcasul unei axe cu capul rotunjit. Obiectul a fost analizat de cãtre dr. I. Niederkorn de la Institutul pentru Studiul Metalelor si Mineralelor din Mãgurele.
Aiudenii de acum câteva milenii nu puteau prelucra aluminiul
Analizele au stabilit cã materialul din care era compus obiectul este un aliaj alcãtuit din 12 elemente. Materia de bazã, adicã 89 de procente o constituie aluminiul. Celelalte elemente identificate sunt: cupru- 6,2%; siliciu-2,84%; zinc-1,81%; plumb- 0,41%; staniu-0,33%;
zirconiu-0,2 %; cadmiu- 0,11 %; nichel; cobalt; bismut; argint si urme de galiu, acestea din urmã în cantitãti foarte mici.
Materialul de bazã al bucãtii de metal, aluminiul, a stârnit curiozitatea. Pentru prima datã aluminiul a fost descoperit abia în anul 1825 si doar la sfârsitul secolului 19 s-au obtinut pe cale industrialalã temperaturi de aproape 1.000 grade Celsius, aluminiul gãsindu-se în naturã numai sub formã de minerale. În acelasi timp obiectul era acoperit de un strat de oxid mai gros de un milimetru. Aluminiul se oxideazã în prezenta oxigenului, acoperindu-se cu un strat foarte subtire de oxid. Grosimi ale acestui strat de peste un milimetru, nu numai cã nu sunt cunoscute ci necesitã o actiune îndelungatã a oxigenului, de-a lungul a câteva mii de ani, fapt ce întãreste dovada cã obiectul amintit este foarte, foarte vechi.
Obiectul prezintã si urme de lovituri si zgârâieturi care ar putea proveni de la niste lovituri puternice.
Talpã de aterizare pentru aeronave?
Inginerul aeronautic Michael Hesemann propune o teorie interesantã în ceea ce priveste originea obiectului, spunând cã acesta ar putea proveni de la un obiect zburãtor de mãrime micã si ar fi putut constitui o talpã de aterizare a acestuia.
Informaticianul Dan D. Farcas, doctor în matematici si vicepresedintele Asociatiei Române pentru Studierea Fenomenelor Aeropsatiale Neidentificate, considerã cã misteriosul artefact de la Aiud nu este altceva decât unul din nenumãratele semne ale vizitelor unor civilizatii extraterestre mult mai evoluate decât specia umanã… În prezent artefactul misterios de la Aiud se aflã în depozitele Muzeului din Cluj Napoca.
http://piatza.net/am-fost-vizitati-de-extraterestrii/