La moartea unei pisici se ţinea doliu în Egiptul Antic
Posted by Unknown | luni, 13 august 2012 | Posted in EGIPT, ISTORIE INEDITA
“Dintre toate creaturile lui Dumnezeu, existã una care nu poate fi înrobitã. Aceea este pisica. Dacã ar putea exista încrucişare între om şi pisicã, procesul ar îmbunãtãţi omul, dar ar deteriora pisica”. (Mark Twain, 1894)
Stilatã, sofisticatã, jucãuşã, independentã, agresivã, şireatã, pasionalã, energicã, duplicitarã…un portret al pisicii este poate la fel de complex ca al unei fiinţe umane. Relaţia dintre om şi felinã a fost întotdeauna una încãrcatã de ambivalenţe, de sentimente amestecate, dupã cum se poate deduce din percepţiile tulburi asupra sa în oglinda istoriei.
Preistorie
Pisica descinde, cel mai probabil, din Miacis, un animal cu trãsãturi de nevãstuicã care a trãit în urmã cu 40 de milioane de ani. Din Miacis se pare cã au evoluat toate carnivorele. Cea mai bine documentatã pisicã preistoricã este cea cu dinţii-sabie, Smilodonul, care a dispãrut din cauza epuizãrii vânatului. Este foarte dificil de dezlegat enigma domesticirii animalului, în condiţiile în care scheletele de pisicã domesticã şi sãlbaticã sut extrem de similare. Câteva indicii provin din insula Cipru, din 1983, când arheologii au scos la ivealã un maxilar vechi de 8000 de ani.
Este puţin probabil ca oamenii sã fi adus cu ei pisici sãlbatice pe insulã, descoperirea sugereazã cã în aceastã perioadã s-ar fi produs domesticirea. In 2004, sãpãturile pe un sit de epocã şi mai veche au dezvãluit un mormânt în care existã atât un schelet uman, cât şi unul felin plasat intenţionat, ceea ce a confirmat domesticirea, ba chiar a împins-o înapoi cu 1500 de ani. Un studiu recent publicat în Science susţine cã toate pisicile domesticite provin dintr-o pisicã sãlbaticã din Orientul Apropiat, Felis Sylvestris. Unii cercetãtori propun ca datã a domesticirii 12000 î. Hr., vreme în care înfloreau primele societãţi agricole. Pisicile au devenit utile când s-a produs sedentarizarea şi oamenii au început sã depoziteze recoltele care au devenit punct de atracţie pentru rozãtoare. Science denumeşte procesul domesticirii pisicii drept unul dintre cele mai îndrãzneţe experimente biologice întreprinse de om.
Egiptul Antic
În aceastã zonã pisica nu ajunge sã fie doar apreciatã pentru vânarea rozãtoarelor, ci chiar divinizatã. Exportul de pisici era strict interzis, iar uciderea unei feline se pedepsea cu moartea. Pisicile erau mumificate dupã moarte şi îngropate în gropi sacre, deseori cu provizii de şoareci mumificaţi. O astfel de groapã putea conţine mumiile a 300000 de pisici, ca la Beni Hassan. În concepţia teocraticã egipteanã, un om obişnuit nu putea deţine o fiinţã divinã, prin urmare faraonul era proprietarul felinelor. Omul putea însã sã le furnizeze hranã şi adãpost, trebuind sã le aducã la grânar noaptea şi sã le ia înapoi dimineaţa. Pentru asta primeau şi o compensaţie, dacã îşi declarau felina drept servitor…
La moartea pisicii se ţinea doliu, toatã familia îşi rãdea sprâncenele, se bãtea cu mâinile în piept, bocea, deci se practica un ritual complet. În mitologia egipteanã pisica se considera a avea o influenţã directã asupra cãsãtoriei sau sãnãtãţii. Zeiţa egipteanã a familiei şi vieţii era Bast şi avea cap de pisicã, fiind deseori reprezentatã purtând o amuletã a ochiului atoatevãzãtor, utchat-ul. Pentru cã era o crimã împotriva faraonului sã-l deposedezi de feline, o bunã bucatã de vreme acestea nu au ajuns în afara Egiptului, cu o excepţie: pisicile de pe corãbii sau din caravane. Abia dupã cuceririle persane şi romane Egiptul a oferit lumii întregi comoara sa preţioasã: pisica sãlbaticã africanã, care a decãzut din poziţia privilegiatã de divinitate în cea de animal de companie…
Evul Mediu
O imagine total opusã celei dezvoltate în Egipt este cea din Evul Mediu european, care a demonizat-o şi a transformat-o în agent al rãului. Pisicile au fost asociate vrãjitoarelor şi diavolului şi exterminate sistematic, acţiune care a avut consecinţe nefaste dacã ne gândim la epidemia de ciumã din secolul al 14-lea, rãspânditã de şobolani. Papa Grigore al IX-lea o clasifica drept “creaturã diabolicã”, iar orice persoanã care deţinea o pisicã era automat suspectatã de vrãjitorie şi deseori condamnatã la moarte împreunã cu animalul de companie. O posibilã cauzã a relaţiei imaginate între pisicã şi diavol ar putea fi tocmai natura lor independentã.
Pisicile erau bãtute, ucise sau alungate din oraşe şi sate. Unele dintre superstiţiile formulate atunci au supravieţuit, ca de pildã cea legatã de trecerea unei pisici negre prin faţa cuiva, semn de moarte sau nenoroc. În Ypres pisicile erau folosite in lunile de iarnã pentru a stârpi animalele dãunãtoare pentru lâna stocatã în Lakenhall, dar la începutul primãverii, dupã vâzarea lânii, erau aruncate din foişor în piaţa publicã, ceea ce simboliza uciderea spiritelor rele.
Tradiţia se mai pãstreazã sub forma Kattenstoet (Parada Pisicii), la care se aruncã pisici de jucãrie. O atitudine mai binevoitoare faţã de ele a avut doar regele din Wales, Hywen Dda, din secolul al 10-lea, care a dat o lege prin care interzicea uciderea sau tortura pisicii. Reabilitarea felinelor a survenit odatã cu încetarea vânãtorii de vrãjitoare, iar din 1800 încep sã se contureze diversele rase şi chiar sã se organizeze expoziţii de pisici, printre cele mai preţuite fiind cele cu pãrul lung. historia.ro
PIRAMIDELE EGIPTENE
Posted by Unknown | sâmbătă, 18 februarie 2012 | Posted in EGIPT
Inceputul erei piramidelor – piramida lui Djoser
Povestea incepe in anul 2630 BC., cand faraonul Djoser a ordonat construirea unei piramide in trepte, al carei architect era Imhotep. Piramida de la Saqqara masoara 60 metri, fiind construita din blocuri de calcar si argila de desert. In camera funerara si spatiile de depozitare erau destinate bunurilor de dupa moartea lui Djoser. Intentia era sa se copieze structura palatului lui Djoser. Camerele contineau artefacte funerare, mobile, bijuterii, comori etc.
Piramida in treapta prezinta simbolul unei scari reale pe care sufletul unui defunct sa urce la cer, urmandu-i pe zei in nemurire.
Marea piramida
In anul 2540 BC, faraonul Khufu (20 ani) a ordonat construirea unei piramide mari care parea imposibil de realizat. Dar se pare ca imposibilul s-a realizat. Masura 230 metri patrati si 146 metri inaltime, construita din 2.300.000 de blocuri de piatra si calcar. Ea este cea din urma minune ramasa in picioare.
Etapele construirii
Prima decizie a faraonului a fost locul unde sa construiasca piramida. Impreuna cu preotii, s-a orientat noaptea dupa stele. S-a ales sa se construiasca la Giseh, pe malul vestic al Nilului. Locurile funerare erau construite spre apus deoarece soarele (RA) murea la orizontul vestic in fiecare seara. Totodata, amplasarea locului in apropierea carierelor din care sa extraga 2.300.000 de blocuri de piatra necesare construrii piramidei reprezenat un avantaj. Ridicarea piramidei a necesitat 30 ani, de lucrari de constructii si cantitati uriase de forta de munca. Herodot a sustinut in anul 450 BC, ca numai putin de 100.000 de sclavi captivi au lucrat pe santier.
arch31bEgiptologii contemporani cred ca numarul de lucratori a fost mai mare de 30.000 si acestia nu erau deloc sclavi, ci muncitori chemati in timpul inundatilor Nilului. Primeau masa gratuita, tratament medical egalat nobililor si pe deasupra, primeau produse pentru a-si plati taxele. 1600 talanti s-au dat pe ridichi, ceapa, usturoi pentru lucratori – asa a spus interpretul egiptean lui Herodot. Intr-un fel, ei lucrau ca voluntari, dar fortat pentru cei ce nu aveau cu ce plati taxele. Multi si-au petrecut toata viata construind piramida, dand dovada de mandrie. In aceea perioada lucarile agricole incetau, iar transportul blocurilor se facea mai usor. In transportul blocurilor s-a folosit probabil scripetul, roata sau sanii cu rulouri de lemn sub ele. Pe masura ce erau trase inainte, ruloul din spate era mutat inainte pana cand blocul era adus la destinatie. Multi lucratori au fost trimisi in cariere ca sa extraga blocurile de granit si calcar si sa le prelucreze mesterii pietrari. Blocurile erau apoi transportate pe Nil, pe un canal special construit. Blocurile erau trase de sanii, impinse pe rampe (facuta din caramizi de lut) cu rulouri de lemn sub ele. Rampa era ridicata in scopul de-a mentine constructia, pe masura ce inaltimea piramidei crestea. La final, rampa era demolata.
Terminarea constrctiei
Dupa 30 de ani varful era terminat, fiind infasurat cu o foita de aur (la lumina soarelui emitea o lumina orbitoare). La final, rampa a fost demolata. Partea exterioara a piramidei fusese acoperita cu calcar alb stralucitor. Un lucru mai era insa – camerele interioare. Inainte de a ridica primele nivele de piatra, se ridica camera funerara, practic intreaga piramida a fost ridicata in jurul camerei funerare unde avea sa fie depus trupul faraounului. Deasupra camerei se gasesc alte cinci camere de despovarare, pentru a impiedica prabusirea constructiei. Camera funerara era facuta din camere de granit, cu greutate de 40 tone fiecare. Se spune ca intre 2 pietre nu poti baga nici macar un card. Cu uneltele primitive de atunci, aceasta camera ar fi cam imposibila de realizat. Avand in vedere ca muncitorii egipteni utilizau unelte din lemn sau bronz-ciocane, dalti… cum ar fi reusit ei sa prelucreze pietrele fara sa li se rupa uneltele? Secretul era nisipul! Nisipul facea lamele mai taioase, iar dupa ore in sir de prelucrat, cel putin cateva pietre pe saptamana erau de ajuns, in numai 30 ani.
Inmormantarea regelui
In jurul marii piramide s-au construit 3 mici piramide, cu aceeasi structura, destinate reginelor. In anul 2510 BC, faraonul Keops a murit. Dupa 70 zile dupa procesul mumificarii, trupul trebuia inmormantat. Dupa ce a fost bagat in sarcofag si depus intr-o barca solara, dupa bocet si un drum de mare fast, barca ajunge in piramida. Barca este desazamblata, iar sarcofagul trebuia dus in camera funerara.
Drumul in piramida
Drumurile din piramida erau foare stramte si defapt, erau niste tuneluri si coridoare ridicate printre nivelurile de blocuri de piatra. Preotii impreuna cu muncitorii iau sarcofagul si barca si intra intr-o trapa, la intrarea in Marea Piramida. Dupa ce trec de cele 3 dale de granit (care barau drumul pentru a opri hotii), ei intra in Marea Galerie de 46,7 metri lungime si 2 metri latime. Trec de camera reginei unde se afla o statuie a faronului si ajung in sfarsit in centrul piramidei – camera funerara. In camera funerara era depus un urias sarcofac de granit rosu. Se afla acolo de 30 ani, inca dinainte sa fie ridicata piramida. Acolo este depus sarcofagul. Barca solara fusese si ea ingropata in tunel, unde avea sa fie descoperita in anul 1982. Era folosita pentru calatoriile din viata de apoi. Camera funerara era prevazuta cu tunele de aeraj, aliniate (una pe partea Nordica, cealalta pe cea Sudica) dupa steaua polara de nord si constelatia lui Orion. Prin ele, BA si KA ale faraonului Keops se ridicau prin acele tunele, unde se inatalneau la exteriorul piramidei si se uneau – faraonul renastea astfel printr-un ritual simbolic asemeni pasarii Phoenix. Muncitorii si preotii, desi riscau sa ramana pe veci acolo datorita dalelor de granit, ei au iesit din mormant prin putul care ducea la camera si prin pasajul coborator, ieseau din Marea piramida, punand la iesire dale.
Langa ei se aflau 5 gropi de de barci solare si un templu unde nu cu multa vreme, se afla trupul faraonului.
Dupa Keops, succesorii sai, Kefren si Mikerinos au construit si ei alte 2 piramide, una mai mica ca cealalta, dar construirea lor a dus la completarea complexului de la Giseh.
Inainte de Marea piramida
Inainte de piramide, faraonii erau ingropati in mastaba. Djoser a realizat o piramida-mastaba supraetajata. In 2560 BC.,s-a incercat sa se construiasca o piramida neteda, cu laturile netede, insa unghiul a fost ales gresit si constructia a fost abandonata. Apoi s-a construit Piramida de nord de la Dahshur, prima piramida neteda construita cu precizie. Acolo a fost ingropat Sneferu, tatal lui Keops, cel care a pus la cale construirea a doua piramide in viata sa.
sphinxDupa Marea piramida – Sfinxul
Dupa Keops, Kefren – fratele sau a construit si el o piramida, dar mai mica. La fel a facut si Mikerinos, nepotul, dar care a construit-o ceva mai mica ca al lui Kefren. Kefren a construit ceva mai deosebit – Sfinxul, preluat dupa mitologia greaca si constelatia zodiacale – leul. El a pus muncitorii sa sculpteze aceea mare stanca de langa Marea Piramida, ca sa ia forma unui sfinx. Sfinxul l-ar reprezenta pe faraonul insusi, sau pe RA, cu chip uman-antropomorf. Initial, fata sfinxului era vopsita in rosu, ochii albi, pupilele negre, practic ca sa para machiat asemeni egitenilor. Nemesul era galben cu dungi albastre. Astazi aceste culori s-au sters. Nasul i-a disparut deoarece in evul mediu, un arab a dorit sa distruga zambetul, deoarece reprezenta o provocare la adresa religiei islamice, insa a distrus din greseala nasul. Practic arabul s-a crezut invingatorul civilizatiei egiptene si ca i-ar fi invins pe zei. Nici barba nu mai exista,deoarece si ea a cazut si acum s-ar afla la un muzeu britanic. Sfinxul, desi continua sa se degradeze, de peste 4 milenii continua sa pazeasca piramidele asemeni leului ce-si apara prada.
Unde se afla comoara faraonului?
In camera funerara nu s-a gasit decat marele sarcofag de granit si o mica statueta a faraonului, incluzand si barca solara din groapa. Acestea par a fi singurele bunuri ale faraonului ramase pe Pamant. Ce s-a intamplat cu bunurile lui si cu comoara ce trebuia sase afle? In anul 860 e.n., arabii au intrat prin efractie in piramida, au riscat bineinteles sa fie ucisi de dale, si….n-au gasit nicio comoara si nicio mumie. Sa le fi luat hotii din antichitate? Nici vorba, dalele pareau intacte de mii de ani si nici pasaje de inlaturarea sarcofagului sau a comorii nu prea pareau late. Sa fi ascuns in alta parte comoara, poate in adancul piramidei?
Controverse
Sfinxul ar fi fost construit de un faraon misterios care a domnit intre domnia lui Keops si Kefren.Cercetatorii sustin ca sfinxul nu-l infatiseaza pe Kefren, mai ales dupa aspectul barbii. Altii spun ca ar fi construit de Keops.
Sub sfinx s-ar afla manuscrise din Atlantida. Intamplator, aparaturile moderne de ultima tehnologie au descoperit o groapa.
Mai exista o teorie, cum ca Sfinxul ar avea mai mult de 10 000 de ani si ca initial, acesta ar fi avut cap de leu. Cercetatorii britanici sustin ca Sfinxul este mult mai varstnic decat pare, fapt sustinut de eroziunea produsa de ploaie, de stilul arhitectonic diferit de al celorlalte constructii egiptene dar si de descoperirea unui palat scufundat in platoul Giza, a carui varsta se pare ca este aceeasi cu cea a Sfinxului. Un alt argument adus in discutie este cel al marimii disproportionate a trupului fata de cap, ceea ce a dus la ideea ca monumentul a fost resculptat pentru a-i da chipul unui faraon, existand inca multe dispute in privinta celui reprezentat.
Unele datari, desi arata ca piramidele sunt construite de 4000 ani, unii spun ca acestea ar avea o varsta mai inaintata: 6000-8000 ani.
In epoca moderna se credea ca piramidele erau folosite pentru astrologie, iar tunelurile de aeraj ca telescoape.
In evul mediu se credea ca piramidele ar fi granarele gigantice ale lui Iosif.
Crestinii cred ca piramidele ar fi fost construite de evrei, in timpul exodului lor.
In prezent, piramidele si sfinxul se degradeaza datorita nisipului si a vremii. Inainte avea 147 de metri, iar astazi el masoara 143 metri inaltime. Multi cercetatori cred ca piramidele vor mai rezista cel putin 6000 -10000 ani, urmand apoi sa aiba aspect de munti de piatra. Din pacate sfinxul se degradeaza mai repede ca ele. Pentru univers, ele ar reprezenta simbolul civilizatiei umane.
http://piatza.net/piramidele-egiptene/
BLESTEMUL LUI TUTANKHAMON
Posted by Unknown | | Posted in EGIPT
In prima parte a secolului XX, egiptologii credeau ca Valea Regilor nu mai are de ascuns niciun secret. Treizeci de cosciuge si douazeci si patru de mumii provenind din trei dinastii de faraoni egipteni au fost scoase la lumina. Printre cele mai cunoscute, trebuie mentionate cele ale lui Ramses II si Amenofis I.
Sapaturile au provocat, uneori, manifestari ostile din partea populatiei acelei zone. Astfel, la Luxor, in momentul in care unele tezaure erau incarcate pe un vas, a aparut o procesiune de femei arabe, gemand si urland. In melopeea lor, un cuvant revenea mereu: “Blestem…”
La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au coborat impreuna scara cu saisprezece trepte si au ajuns pana la a doua poarta. Carter a gaurit-o, a luminat interiorul si s-a uitat sa vada ce se afla in partea cealalta. Era ceva fantastic. Carter a inceput sa vorbeasca fara sir si a ramas lipit de zid, parca incremenit de ceea ce vazuse.
Spartura a fost marita, astfel ca, la randul lor, si insotitorii lui sa poata vedea. Erau vase de alabastru, bijuterii, coliere, cupe de aur, cufere incrustate cu pietre pretioase. Era insa un lucru ciudat: dezordinea in care erau ingramadite toate aceste comori. Fara indoiala mormantul lui Tutankhamon fusese deja profanat si asta de foarte mult timp. Si nu exista in camera nici mumie, nici sarcofag, ceea ce era curios. Cercetatorii au facut inventarul complet al bogatiilor ingramadite in anticamera. Ziaristii au navalit din toate colturile lumii, dar cand o parte dintre ei au vizitat mormantul sub conducerea lui Carter, au fost huiduiti de vreo suta de egipteni care aruncau cu pietre. Politia a trebuit sa intervina.
Aceasta n-a impiedicat, ca la 18 februarie 1923, sa se faca “inaugurarea” oficiala a sapaturilor. La intrarea in mormant, fluturau drapele egiptene si britanice. Inaltul comisar al Marii Britanii, mai multi ministri egipteni, ambasadorii Frantei si Belgiei, regina Elisabeta a Belgiei, participau la inaugurare. Dar nu se facea doar o vizita oficiala, ci se trecea la o noua etapa a sapaturilor. Arheologii au reusit sa desprinda peretele in spatele caruia trebuia sa se gasesca mormantul lui Tutankhamon. Dincolo de zid a aparut un cufar de lemn aurit, inalt de trei metri, pe care era desenat soimul Horus.
Semne magice pareau a fi destinate protejarii odihnei faraonului. Tot atunci, a fost gasit un al doilea cufar. De data aceasta, pe el aparea un sigiliu cu numele lui Tutankhamon. Carter si Carnavon au inteles ca si-au atins tinta. Mumia era acolo. Ca o masura de prudenta, Carnavon a hotarat sa inchida mormantul pentru a evita un aflux nedorit de vizitatori. Descoperirea a facut mare valva: moda Tutankhamon a inceput la Londra.
Dar lordul Carnavon avea o alta grija: fusese intepat la gat de un tantar. Aceasta intepatura a provocat o puternica mancarime, ce a dus mai apoi la o inflamatie. El si-a dat seama de gravitatea situatiei, deoarece sanatatea sa era deja subreda in urma unui accident de masina.
In curand, s-a declansat o congestie pulmonara. In noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923, lordul Carnavon era in agonie intr-o camera a hotelului Continental din Cairo. Aproape chiar in acel moment, lumina s-a stins in camera si, de altfel, in tot hotelul. Infirmiera care-l supraveghea pe Carnavon s-a dus sa aduca lumanari; cand a revenit, descoperitorul lui Tutankhamon era mort. Asa s-a nascut legenda blestemului faraonului.
Presa a facut o legatura intre moartea lui Carnavon si profanarea mormantului lui Tutankhamon. Astfel, la 6 aprilie 1923, publicatia Le Fi-garo scria: “Evenimentele au dat dreptate prezicerilor fela-hilor. Omul care a descoperit hipogeul faraonului Tutankhamon a fost victima divinjtatilor subterane. Lordul Carnavon nu mai este. in acest fel s-au indeplinit amenintarile marilor preoti egipteni facute contra profanatorilor de mumii.”
Se zvonea chiar ca, in realitate, un scorpion — sacru in vechiul Egipt — l-a intepat pe Carnaj von, si nu un tantar asa cum fusese. De asemenea, se spunea ca o cobra a mancat canarul lui Carnavon: acesta avea, intr-adevar, obiceiul sa puna, la capatul de sus al scarii mormantului, colivia cu pasarea favorita. In realitate, moartea lui Carnavon n-a fost deloc misterioasa. Iar Carter se simtea foarte bine si isi continua sapaturile. El a descoperit doua alte cufere, cu numeroase accesorii, apoi o capela etc. Doua alte sarcofage au fost gasite, din care unul din aur masiv.
Mumia a fost scoasa din mormant abia in octombrie 1925 si a fost invelita complet in benzi de panza. Aceasta se gasea intr-o stare foarte proasta. Inscriptiile de pe benzi afirma: “Rege Tutankhamon, inima ta ramane nemuritoare in trupul tau. Ea este in fruntea celor vii, asa cum Ra va ramane in cer.” Tutankhamon era, se pare, un faraon din a 18-a dinastie, mort foarte tanar. Obiectele de arta gasite in mormantul sau se afla in prezent la muzeul din Cairo.
A urmat apoi o serie de morti misterioase care au facut ca mitul blestemului sa persiste. Cel mai tanar din fratii lui Carnavon a murit dupa sase luni. Infirmiera care l-a ingrijit pe lord la hotelul Continental a murit putin dupa aceea, iar secretarul lui Carter a decedat curand de tuberculoza; tatal arheologului s-a sinucis trei luni mai tarziu. De asemenea, au fost si cazuri mai tulburatoare. Astfel, savantul britanic Archibald Douglas Reed a decedat la putin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon.
Au fost cazuri in care alti egiptologi au murit in conditii misterioase inainte si dupa sapaturile lui Carter si Carnavon. In 1823, arheologul italian Giovanni-Battista Belzoni, cel care a descoperit mormantul lui Sethi I, s-a imbolnavit avand febra mare pe cand se gasea in Africa occidentala. Se poate insa sa fi fost doar o criza de paludism, dar Belzoni a spus: “Simt mana mortii intinzandu-se spre mine… Stiu ca nu mai am decat cateva ore de trait.” Un vrajitor african l-a tratat cu opium, dar arheologul a murit blestemandu-l pe Sethi I. “Faraonii s-au razbunat,” a spus simplu vrajitorul.
In 1862, germanul Theodor Bilharz , specialist in autopsia mumiilor, a fost cuprins de friguri dupa o vizita la Luxor. A delirat timp de cincisprezece zile si a murit. Un alt arheolog german, Heinrich Brugsch a manifestat spre sfarsitul vietii simptome clare de alienare mintala.
Alte cazuri sunt mai recente. Un conservator al muzeului din Cairo, Mohamed Mehdi, a murit in urma unei hemoragii cerebrale dupa ce aprobase expunerea la Paris a tezaurului lui Tutankhamon. Succesorul sau, Kamal Mahrez, a murit, tot de o hemoragie cerebrala, dupa ce daduse aprobarea pentru o expozitie asemanatoare la Londra.
Numeroase ipoteze au fost elaborate pentru a explica aceste morti misterioase. Una din cele mai stranii este cea a “piramidei care ascute simturile”. Forma piramidala ar duce la acumularea de energie si, ca urmare, la producerea de viziuni oribile “profanatorilor” si chiar moartea lor.
Cercetatorul englez Paul Brunton care a petrecut o noapte in camera regala a piramidei lui Keops e declarat la iesire: “Eram cu ochii inchisi si, totusi, toate acele forme intunecate, diafane ma fortau sa le vad. Si permanent dusmania lor neinduratoare, incrancenarea lor cumplita cautau sa ma impiedice sa-mi mentin hotararea… Curand, s-a atins paroxismul. Forme monstruoase, nelamurite, orori sinistre, infernale, forme cu aspect baroc, grotesc, nebunesc, diavolesc misunau in jurul meu; scarba pe care mi-o inspirau imi provoca o suferinta de neinchipuit. In cateva minute, am trait intr-o stare de emotie pe care n-o voi uita niciodata. Aceasta stare de necrezut ramane fixata in altorelief in memoria mea. Pentru nimic in lume, n-as mai repeta aceasta experienta; niciodata nu voi mai ramane noaptea in mijlocul Marei Piramide.”
S-a presupus, de asemenea, ca egiptenii descoperisera radioactivitatea. Preotii lor ar fi pus materiale radioactive in mormintele faraonilor. Categoric, cunostintele egiptenilor in diferite domenii erau importante, dar nimic nu dovedeste ca ei cunosteau radioactivitatea. De altfel, egiptologii morti in conditii misterioase n-au aratat nici unul vreun simptom de radiodermita, boala datorata radiatiilor.
Egiptologii nu erau, totusi, primii care au patruns in hipogeele Egiptului faraonic. Grupuri de jefuitori i-au devansat. In 1900, un grup inarmat i-a lovit pe paznicii mormantului lui Amenofis II. In 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo cu intentia de a face noi sapaturi. La inceput, a fost primit cu scepticism, dar el a reusit sa-si atraga colaborarea unui tanar, dar remarcabil arheolog, Howard Carter. Si, in ciuda tuturor tuturor asteptarilor, echipa Carnavon-Carter a obtinut un sir de succese.
In 1906 Theodore Davis, a descoperit o cupa mica din faianta albastra pe care era gravat un nume pana atunci necunoscut: Tutankhamon. Nu dupa mult timp, au fost descoperite ulcioare de pamant marcate cu acelasi nume. Se parea ca Tutankhamon era un faraon care traise in jurul anului 1350 i.H.
Carter si Carnavon au hotarat sa-si concentreze cercetarile asupra lui. Timp de cativa ani, sapaturile n-au scos la iveala mare lucru, cu exceptia unei tablite de lemn, pe care era inscrisa relatarea razboiului dintre egipteni si hicsosi . Razboiul din 1914 a intrerupt cercetarile. Dupa un timp Carnavon incepuse sa se descurajeze. In 1920, el a trimis de la Londra, lui Carter, o telegrama prin care isi anunta colegul ca nu mai are rost sa caute in acel loc. Carter a avut atunci o idee geniala. Uitandu-se intr-o zi la colibele de piatra din vecinatatea mormantului lui Ramses VI, i-a venit in minte ideea ca nimeni nu facuse sapaturi sub ele, asa ca s-a hotarat sa o faca el.
La data de 2 noiembrie 1922, incep sapaturile. Chiar a doua zi, apare surpriza: a iesit la iveala o piatra. Carter a desprins-o cu grija, dar a aparut o alta piatra. Era cu siguranta, capatul unei scari. Pana s-a inserat, au fost degajate patru trepte, din cele saisprezece pe care le are scara. Dupa eliberarea scarii, au intalnit o dala de piatra cu doua sigilii. Unul dintre ele era fara indoiala fals, facut de jefuitorii de morminte care urmareau sa-si ascunda actiunea, insa al doilea era autentic. El purta inscriptia urmatoare: Nebkheperoure -Tutankhamon.
Poarta a fost perforata si prin gaura facuta a iesit un aer cald, greu de respirat. Carter a introdus o lanterna prin gaura si a putut vedea un culoar lung, plin de daramaturi. La extremitatea cealalta, la sapte sau opt metri distanta, o alta poarta a aparut marcata de sigiliul lui Tutankhamon. Carter i-a telegrafiat lordului Carnavon pentru a-i anunta extraordinara descoperire. Trei saptamani mai tarziu, acesta a venit in Egipt, insotit de un alt egiptolog renumit, Calender.
“Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon.” Aceasta inscriptie, descoperita in interiorul mormantului lui Tutankhamon, i-a marcat pe cei care “au profanat” acest mormant. Dar exista oare cu adevarat o relatie de cauza si efect intre aceasta profanare si aceasta soarta? Pentru a afla acest lucru, cel mai bine ar ca istoria descoperirii acestui mormant sa fie foarte bine cunoscuta.
http://piatza.net/blestemul-lui-tutankhamon/
Misterul lui Tutankamon
Posted by Unknown | sâmbătă, 11 februarie 2012 | Posted in EGIPT, MISTERE
În Valea Regilor din Egipt a fost descoperit mormântul unei cântăreţe de acum 3.000 de ani
Posted by Unknown | marți, 17 ianuarie 2012 | Posted in ARHEOLOGIE, EGIPT
Misterul Marii Piramide din Egipt va fi aflat in 2012?
Posted by Unknown | miercuri, 14 decembrie 2011 | Posted in EGIPT, ULTIMA ORA
A fost trimis un robot dotat cu o camera de filmat in profunzimea piramidei, care a descoperit hieroglifevechi de 4.500 de ani, urmand ca in 2012 sa se afle misterul din spatele usilor secrete.
Va fi descifrat misterul Marii Piramide, care se afla dincolo de usile secrete, in anul 2012?, se intreaba Discovery News.
Dupa aproape doua decenii de incercari esuate, sansele sunt acum mult mai mari, iar cercetatorii vor dezvalui anul viitor ce se afla in spatele usilor secrete, din inima celei mai impunatoare piramide din Egipt.
Noi revelatii au fost asteptate sa fie dezvaluite in acest an, datorita robotului de explorare trimis in interiorul piramidei de 4.500 de ani, insa tulburarile din Egipt au inghetat proiectul.
Robotul trimisese primele imagini vazute vreodata din spatele uneia dintre misterioasele usi din Marea Piramida. Acum, Consiliul Suprem al Antichitatilor, odata condus de catre charismaticul Zahi Hawass, acorda cu greutate permise pentru excavatii si cercetari arheologice.
"Ca si in alte misiuni, a trebuit sa retrimitem cererea noastra pentru a putea continua. Suntem in prezent in asteptarea aprobarii diferitelor comisii din Egipt", a spus Shaun Whitehead, conducatorul proiectului companiei de explorare Scoutek UK.
"Dupa ce ni se va permite sa continuam, nu am nicio indoiala ca vom putea finaliza lucrarile noastre in 2012", a declarat Shaun.
Construita pentru faraonul Keops, cunoscut si sub numele Khufu, Marea Piramida este ultima minune a lumii antice ramasa. Arheologii au fost mult timp nedumeriti, in legatura cu scopul celor patru puturi din interiorul piramidei, acestea fiind descoperite in anul 1872.
Doua puturi sunt situate in partea superioara sau in "Camera Regilor". Alte doua, mai mici, unul pe latura de sud si altul pe cea de nord, in asa-numita "Camera a Reginei", dispar in interiorul piramidei.
Proiectul Djedi de explorare a interiorului piramidei este o misiune mixta internationala si a ajuns in profunzimea monumentului, cum nimeni nu a mai facut-o pana acum. Un robot, conceput de Rob Richardson de la Universitatea din Leeds, a fost capabil sa urce zidurile interioare si sa filmeze cu ajutorul camerei sale.
Imagini inedite au fost vazute din locuri unde oamenii nu au mai fost de 4.500 de ani. Aici au fost observate hieroglife scrise cu vopsea rosie.
Echipa Djedi a fost gata sa continue explorarea piramidei in august anul trecut, dar evenimentele politice din Egipt au oprit proiectul. Whitehead este increzator ca robotul va dezvalui mai mult, odata ce echipa sa isi va relua cercetarile.
http://www.bzi.ro/misterul-marii-piramide-din-egipt-va-fi-aflat-in-2012-257625
Arhitectul Marii Piramide: un matematician de excepţie
Posted by Unknown | marți, 15 noiembrie 2011 | Posted in EGIPT
Cele două diagonale ale pătratului care formează baza Piramidei, prelungindu-se spre nord-est şi spre nord-vest, coincid cu limita răsăriteană şi cea apuseană a deltei Nilului; aceasta este împărţită în două sectoare remarcabil de egale de meridianul care trece prin vârful Piramidei, fiecare sector având un unghi la centru de 45°.
Piramida este, de fapt, situată exact pe paralela 30°. Ori, această paralelă este foarte judicios aleasă, întrucât desparte uscatul de ape în proporţii egale. Fără îndoială, constructorul a dorit să reprezinte, într-un fel nepieritor, repartizarea continentelor şi a mărilor pe globul pământesc.”
„Nu exagerăm dacă afirmăm că problema, încă nedescifrată, a originii poporului care a ridicat această Mare Piramidă se confundă cu problema originii civilizaţiei omeneşti… Poate, în curând, vom cunoaşte mult mai multe lucruri, în momentul în care acest minunat edificiu al faraonilor îşi va dezvălui toate secretele şi toate misterele. Când va veni ziua aceea, vom şti cu precizie unde se situa Atlantida.”
„Care-i taina?” a exclamat califul
Cu privire la aceste taine nepătrunse încă, cronicarul arab AI-Massudi menţionează o inscripţie neobişnuită, gravată pe peretele unui coridor interior al Marii Piramide, care fusese descifrată1) de astronomul particular al califului AI-Maamun… în anul 820 al erei noastre:
„Sunt vestitorul şi martorul voinţei divine; Dumnezeu m-a creat cu simţăminte omeneşti şi port taina pe care El mi-a încredinţat-o.”
S-au descoperit zeităţi şi heroglife egiptene în Italia
Posted by Unknown | marți, 18 octombrie 2011 | Posted in EGIPT, ULTIMA ORA
Cum se scria istoria pe timpul lui Ramses al II-lea
Posted by Unknown | | Posted in EGIPT

