Nu a fost un an tocmai bun pentru oamenii de ştiinţă care au contrazis teoriile lui Albert Einstein. După ce, la începutul anului, s-a dovedit că bariera vitezei luminii nu poate fi doborâtă, acum, oamenii de ştiinţă din cadrul Jet Propulsion Laboratory al NASA au declarat că au reuşit să explice unul din marile mistere legate de spaţiul cosmic, unul care ameninţa credibilitatea teoriei einsteiniene asupra gravitaţiei.

Povestea a început odată cu sondele spaţiale Pioneer 10 şi 11, care au călătorit pe lângă Jupiter şi Saturn la sfârşitul anilor 1970. În anii '80, a devenit evident că o forţă misterioasă începuse să încetinească viteza cu care călătoreau cele două sonde ceva mai mult decât ar fi trebuit să o facă forţa gravitaţională a Soarelui sau a unor planete.

În aceste condiţii, oamenii de ştiinţă şi-au pus o serie de întrebări legate de fenomen. Oare a fost vorba de o planetă necunoscută sau de un asteroid care atrăgea sondele? Oare ele erau încetinite de gaz sau praf interplanetar? Poate a fost ceva în neregulă cu navele? Sau poate calculele făcute asupra gravitaţiei să fi fost greşite?

Dacă măsurătorile gravitaţiei ar fi fost greşite, atunci aceasta ar fi într-adevăr o lovitură puternică pentru întreaga lume a ştiinţei. Mare parte din lucrurile pe care le cunoaştem despre univers au fost aflate pornind de la Teoria Generală a Relativităţii, creată de Einstein şi care susţine că gravitaţia este legată de curbarea sau deformarea structurii spaţiu-timp, în geometria cu patru dimensiuni a Universului.

Teoria a fost studiată pe Pământ şi a reuşit să treacă toate testele. Cu toate acestea, există alte teorii care sugerează că, dacă gravitaţia s-ar comporta, de-a lungul distanţelor mari, diferit de modul în care a afirmat Einstein, ea i-ar scuti pe astronomi de necesitatea de a presupune că 96% din univers este compus din diferite lucruri întunecate şi necunoscute, cum sunt materia neagră şi energia neagră.. Un tip similar - dar mai amplu - de abatere de la teoria lui Einstein ar putea explica anomaliile observate la sondele Pioneer.

Pioneer 10 şi 11 au fost lansate în 1972 şi 1973, iar în prezent se află la o distanţă de peste 16 miliarde de kilometri faţă de Pământ. În 1998, atunci când John D. Anderson de la Jet Propulsion Laboratory a observat că navele spaţiale au o oarecare întârziere, Teoria Relativităţii a fost pusă sub semnul întrebării. Efectele nu erau foarte mari, dar întârziau navele cu cca. 483 kilometri pe an.

Pentru a desluşi misterul din spatele acestui proces de încetinire, fizicianul rus Slava G. Turyshev a reconstruit istoria călătoriilor întreprinse de Pioneer. După ce el şi colegii săi au căutat, timp îndelungat, informaţii în laboratoarele NASA, cercetătorul a concluzionat că "vina" este chiar a navelor.

Navele au fost proiectate să elimine mai multă căldură pe o anumită parte. Acest lucru a creat un dezechilibru suficient de mare pentru a produce încetinirea de 483 kilometri pe an.

Încă o dată, problema nu a fost legată de calculele lui Einstein, vina aparţinând proiectanţilor.

Sursa: The New York Times
descopera.ro

Acum 12. 000 de ani, civilizaţiile au dispărut într-un cataclism fără precedent. Dar care erau gradul lor de evoluţie şi predecesorii lor? Aveau arme nucleare?

Când a explodat prima bombă atomică în New Mexico (SUA), nisipul s-a topit şi a devenit sticlă verde. Acest fapt a dat informaţii utile unor arheologi. Ei au săpat în valea antică a Eufratului şi au descoperit un strat de cultură agrară vechi de 8000 de ani înainte de Christos, şi chiar o cultură mai veche decât perioada oamenilor cavernelor. Recent, arheologii au dat peste alt strat de sticlă topită. Este cunoscut că detonările atomice deasupra unui deşert arid fac să se topească siliciul în nisip şi transformă suprafaţa pământului în foaie de sticlă.

Dar foi de sticlă antică pot fi găsite în diverse regiuni ale lumii. Geologii, din precauţie au spus că acestea s-ar datora unei căderi cu meteoriţi sau de comete. Problema cu această teorie este că de obicei nu există niciun crater legat de aceste foi de sticlă anormale.
Striger şi Ron Calais descriu în cartea lor că în timp ce călătoreau într-o regiune aproape inaccesibilă din Africa, au trebuit să traverseze o mare întindere de deşert. Acolo, ei au descoperit o mare porţiune de sticlă verzuie pe care au văzut-o că acoperea deşertul. Nu au putut să explice însă ce a format asta…

Manuscrisul Bhagavad Gita

În Bhagavad Gita se scrie: Acum am devenit moartea, distrugătorul lumii.
Într-un sector oval din deşertul Libiei măsurând aproximativ 130 x 53 km s-au găsit bucăţi mari de sticlă verde, concentrate în culoare nisipoase între părţile de nord şi sud ale dunelor. Originea acestui imens depozit de sticlă a fost atribuit de unii exploziilor nucleare antice şi activităţilor stranii, dar oamenii de ştiinţă au părut mereu satisfăcuţi de ipoteza unui impact cu un meteorit.

În India, excavaţiile efectuate la Harappa şi Mohenjo-daro au atins nivelul străzilor. S-au descoperit schelete dispersate, mulţi întinzând mâinile şi întinşi pe străzi ca şi cum ceva dramatic instantaneu şi oribil ar fi avut loc.
Aceste schelete au mii de ani. Ce ar fi putut cauzat aşa ceva? De ce corpurile nu au fost îngropate, conform normelor arheologice tradiţionale şi de ce nu au fost mâncate de animalele sălbatice? Între altele, nu există nicio cauză aparentă a unei morţi fizice violente. În plus, aceste schelete sunt printre printre cele mai radioactive găsite, după cele de la Hiroshima şi Nagasaki. Într-un loc, s-a găsit un schelet care a avut un nivel radioactiv de 50 de ori mai mare decât normalul.

Situl arheologic de la Mohenjo-daro

Dar în India au mai fost găsite schelete între Gange şi munţii Rajmahal, care par să fi fost supuse unei călduri intense. Masele enorme de ziduri şi bazele oraşului antic au fuzionat, s-au vitrificat pur şi simplu! Şi pentru că nu există nicio indicaţie a unei erupţii vulcanice la Mohenjo-Daro sau în alte oraşe, căldura intensă pentru a face să se topească tone de argilă se poate explica printr-un suflu atomic sau provocat de alte arme necunoscute.

Un alt semn curios al unui război nuclear antic în India este un crater gigant în apropiere de Bombay. Craterul Lonar aproape circular de 2. 154 metri în diametru, situat la 400 km nord-est de oraş este în vârstă de cel puţin 50. 000 ani şi ar putea fi în legătură cu un război nuclear antic.

Craterul Lonar

Nu s-a descoperit nicio urmă de mineral meteoritic pe amplasamentul său în apropiere şi este singurul crater cunoscut de impact în bazalt din lume. A avut loc un şoc imens (de o presiune de 600. 000 de atmosfere).
piatza.net

Sapaturile arheologice au scos la iveala, in aceasta zona in care primii crestini s-au asezat in jurul anului 705, ruinele unor case cladite din caramizi crude intarite cu paie si fundatiile unor constructii din piatra, o parte dintre ele apartinand unei abatii, si ale bisericii principale construita intre secolele XIII-XIV.

A fost oare ingropat regele Arthur in abatie?

Primele documente atesta faptul ca in 1190, calugarii au descoperit ramasitele pamantesti ale regelui si ale sotiei sale, Guinevere, dupa ce un bard englez i-ar fi dezvaluit regelui Henric al II-lea locul inhumarii, informatie transmisa apoi abatelui din Glastonbury. In alte documente ulterioare se releva faptul ca mormantul sau s-ar afla la Bridgent, in sudul Tarii Galilor.

Calugarii au facut sapaturi si in cele din urma au gasit, la o adancime de doi metri o lespede din piatra si o cruce din plumb cu o inscriptie in limba latina: „Hic jacet inclitus rex Arthuris in insula Avalon” („Aici zace spre odihna vestitul rege Arthur in insula Avalon”). Sub lespede se afla un sicriu dintr-un trunchi de copac scobit in care erau asezate osemintele unui barbat cu craniul spart, care a avut o inaltime de peste doi metri, alaturi de cele ale unei femei, atribuite reginei Guinevere, cel mai important indiciu fiind resturile de par blond. In studiile intreprinse de arheologi englezi, publicate in 1962, autenticitatea osemintelor nu a fost confirmata.

La poalele colinei se afla un put vechi cu apa rosiatica, din cauza oxidului de fier, cunoscut sub doua denumiri: Izvorul Sangelui si Fantana Potirului, locul in care ar fi fost ascuns nepretuitul Graal, potirul din care a baut Iisus Hristos la Cina cea de Taina si pe care Iosif din Arimateea l-ar fi adus in Anglia. Un potir cu puteri miraculoase, cautat de cavaleri ai Mesei Rotunde din anturajul regelui Arthur.

Revelatie si astrologie

Legendele pe aceasta tema au conferit regiunii o aura de mister. Un mister amplificat si de diverse relatari senzationale cum ar fi de pilda cea a cronicarului Wiliam de Malmesbury (secolul XII) care evoca intr-una din scrierile sale o aparitie feminina care plutea, raspandind o lumina nemaivazuta in cele patru zari.

In cartea „Templul stelar din Glastonbury”, Khatarine Maltwood (scriitoare si artist plastic) pretinde ca a descoperit un grup de figuri uriase in configuratia unui teren din regiune, dupa ce a studiat o editie din cartea „Inalta istorie a Sfantului Graal”, scrisa in jurul anului 1200 de un calugar. Aceste figuri sunt „desenate” de rauri, poteci, dealuri, canale etc., reprezentand, in opinia cercetatoarei, cele douasprezece zodii, efigiile fiind inscrise intr-un cerc cu diametrul de 16 kilometri. Simbolistica acestui presupus zodiac a fost studiata, completata cu detalii de numerosi adepti ai acestuia.

DORIN MARAN
revistamagazin.ro

La trei ani după moartea Evei Peron, acum 60 de ani, trupul ei îmbălsămat a dispărut brusc, mutat de militarii argentinieni înaintea loviturii de stat în urma căreia Președintele Juan Peron avea să-și piardă funcția. De atunci, trupul ei a călătorit prin toată lumea timp de două decenii. BBC relatează odiseea trupului Evei Peron, cea mai iubită și controversată Primă Doamnă din istoria Argentinei.

Domingo Tellechea este un cunoscut restaurator de artă, antichități și... rămășițe umane. În 1974, el a fost expertul însărcinat să transforme trupul Evei Peron pentru a-l putea expune în fața publicului.

În momentul în care a primit această ciudată sarcină, Argentina trecea printr-o perioadă violentă. De aceea, în momentul în care Domingo stătea într-un bar cu un prieten și au apărut brusc doi bărbați îmbrăcați în negru care s-au uitat fix la el, i s-a părut că ceva nu e în regulă. Nu era nimic neobișnuit în acele vremuri ca oamenii să dispară pur și simplu, să fie atacați sau uciși în mijlocul străzii. S-a dovedit că cei doi erau doar șoferii care l-au dus pe Tellechea în vizită la cineva cunoscut: Oscar Ivanissevici, fostul doctor personal al Evei Peron. Acesta i-a spus că are o slujbă pentru el: să restaureze trupul fostei Prime Doamne a Argentinei.
Domingo Tellechea și-a dat seama atunci că slujba putea avea consecințe grave dacă ajungea în conflict cu cei care făcuseră corpul să dispară sau cu cei care-și doreau ca Evita să nu mai apară niciodată în fața argentinienilor.




Cei din spatele dispariției trupului Evei Peron în 1955 au fost ofițerii care au luat parte la lovitura de stat în urma căreia Juan Peron a fost forțat să plece în exil. Susținătorii lui Peron credeau că dispariția trupului Evei era parte a încercării de a șterge complet amintirea peronismului din Argentina, mișcare pentru care Evita reprezenta un foarte important simbol.

Odată ce militarii au luat trupul Evitei din Buenos Aires a început odiseea acestuia. Probabil că a stat o vreme într-un camion parcat pe străzile capitalei. La un moment dat, a fost depozitat în birourile Serviciilor de Informații Militare. Legenda spune că oriunde ar fi fost mutat trupul Evei, apăreau ca din senin flori și lumânări. Era clar că era nevoie de o soluție sigură pe termen lung. Astfel, în 1957, cu ajutorul secret al Vaticanului, rămășițele Evei Peron au fost duse în Italia și depuse într-un cimitir din Milano sub un nume fals. Între timp, argentinienii nu o uitaseră. Pe străzile capitalei au început să apară graffituri cu întrebarea: „unde e trupul Evei Peron?”, iar Evita s-a transformat într-un simbol al rezistenței.

În 1970, grupul peronist de gherilă Montoneros l-a răpit și executat pe fostul președinte, Generalul Pedro Eugenio Aramburu, cel care a plănuit mutarea în secret a trupului Evei. Trecuseră deja 15 ani de când militarii conduceau Argentina, însă în ciuda tuturor promisiunilor, țara avea mari probleme economice, iar violența era la ordinea zilei. A fost făcută atunci o încercare pentru normalizarea vieții politice. Partidul Peronist a fost legalizat și s-a luat decizia ca trupul Evei Peron să-i fie returnat lui Juan Peron care trăia atunci în Spania.

Trupul Evei a fost deshumat, a călătorit prin Italia, Spania și Franța și i-a fost „livrat” lui Juan Peron la casa pe care acesta o împărțea la Madrid cu a treia soție a sa, Isabel. Cei doi soți, împreună cu Carlos Spadone, un apropiat al președintelui, au scos trupul Evei din sicriu și l-au curățat. Trupul era lovit în mai multe părți, și o bucată dintr-un deget lipsea – se crede că militarii au vrut să verifice că respectivul trup aparținea într-adevăr Evei Peron.

În 1973, Juan Peron s-a întors în Argentina și a fost ales președinte; soția lui, Isabel, a devenit vice-președinte. Când acesta a murit brusc un an mai târziu, Isabel i-a preluat funcția și a cerut repatrierea trupulei Evei de la Madrid în Argentina. În timp ce Domingo Tellechea restaura trupul, guvernul condus de Isabel Peron a început pregătirile pentru construirea unui monument național în care să fie depuse sicriele lui Juan și Eva Peron. Monumentul nu avea să fie construit niciodată.

După ce a fost restaurat, trupul Evei Peron a fost expus lângă sicriul soțului ei. Fotografiile de atunci arată că mulți oameni au stat la coadă pentru a o mai vedea odată pe Eva, însă nu atât de mulți ca după moartea ei, când 2 milioane de oameni au ieșit pe străzile capitalei pentru a însoți cortegiul funerar.
În 1976, o altă lovitură de stat militară a îndepărtat-o din funcție pe Isabel Peron, iar Argentina avea să cunoască cea mai întunecată și violentă perioadă din istoria sa. Ca mulți alți argentinieni, Domingo Tellechea a plecat în exil.

Cât despre trupul Evei Peron, el a fost depus la mausoleul familiei din Cimitirul Recoleta din Buenos Aires sub supravegherea noii dictaturi. Cripta respectivă, aflată la cinci metri sub pământ, se aseamănă mai mult unei fortificații sau unui buncăr. Astfel, nimeni nu va mai putea să deranjeze vreodată rămășițele celei mai controversate Prime Doamne din istoria Argentinei.
historia.ro

În mijlocul Pacificului de Sud, la 4.025 de kilometri distanţă de coasta de vest a Americii de Sud şi la 4.185 de kilometri de Tahiti, se află cea mai izolată fâşie de pământ locuită de oameni: un triunghi misterios, format din 163 kilometri pătraţi de rocă vulcanică, cunoscut sub numele de Insula Paştelui.

http://piatza.net/misterul-navei-spatiale-de-pe-fundul-marii-baltice/

Se presupune că au o vechime de 3.8 milioane de ani si au fost descoperite în jurul anilor ‘80 de către mineri
în mina de argint Wonderstone, din Africa de Sud. Dimensiunea unei sfere variază de la 0,5 cm la 10 cm diametru iar culoarea de la maro închis, brun roşcat, la roşu. Cel puţin 200 de asemenea sfere Klerksdorp, denumite aşa după locul unde au fost descoperite, au fost extrase dintr-un strat de rocă datată ca fiind din era precambriană.

Parte dintre aceste biluţe sunt compuse dintr-un aliaj de nichel-oţel, care nu se găseşte în mod natural. Altele au o coajă subţire de aproximativ un 1-2 cm grosime, umplute cu un material spongios ciudat şi se dezintegrează în praf la contactul cu aerul.

http://piatza.net/sferele-klerksdorp/

Concluziile savantilor – o harta facuta din avion sau alt aparat de zbor, o harta mai veche decat gheata care acopera Antarctica, o harta mai detaliata decat hartile tactice ale armatei americane, o harta pe care a folosit-o si Columb ca sa “descopere” America – o harta venita din adancurile istoriei umanitatii care ne poate schimba sistemele de valori sau istoria asa cum o stim.

Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul saisprezece, care avea ca pasiune colectionarea de harti de navigatie vechi. Dupa o batalie pe mare, amiralul a capturat cativa marinari dusmani. Unul dintre ei, ca sa scape cu viata, s-a laudat ca a fost pilot in flota lui Columb pe parcursul celor trei voiaje ale acestuia in Lumea Noua. Piri Reis, intotdeauna in cautare de noi informatii, l-a intrebat pe om daca Columb a descoperit Lumea Noua din intamplare sau stia ca exista pamant peste ocean. Pilotul I-a raspuns ca acesta avea o harta, a carui copie o detine si el, si pe care I-a inmanat-o amiralului.

Acesta, folosindu-se de ea si de colectia lui de harti antice, a desenat o harta a lumii in 1513. Aceasta este povestea hartii lui Piri Reis, mai mult sau mai putin romantata. Surprizele si semnele de intrebare de-abia acum incep.
In 1929, un grup de istorici, cercetand sectiunea haremului Palatului Topkapi din Istambul, au gasit aceasta harta intr-o gramada de moloz. Istoricii au fost uimiti cand au descoperit ca harta prezinta clar coasta de nord si de sud a continentului american. Si mai uimiti au fost sa descopere pe vechea harta facuta la 1513, continentul Antarctica, care nu a fost descoperita pana in 1818.

In 1953, un ofiter al marinei turce a trimis harta lui Piri Reis Inginerului sef al Oficiului Hidrografic Naval al Statelor Unite. Pentru a o cerceta, acesta i-a cerut ajutorul capitanului Arlington T. Mallerey, cu care mai colaborase, o autoritate in materie de harti antice. Raportand harta la cele existente, aceasta nu numai ca s-a dovedit a fi perfecta, dar chiar a mai adus corecturi hartilor moderne. De exemplu, pe harta lui Piri Reis, Groenlanda e reprezentata prin doua insule separate.

Aceasta informatie a fost confirmata recent de un explorator polar francez, care a descoperit cu ajutorul sondelor ca sub stratul de gheata sunt intr-adevar doua insule. In Antarctica, prin acelasi procedeu s-a descoperit ca sub calota de gheata exista vaile si muntii descrisi de harta lui Piri Reis, deoarece harta reproduce nu numai conturul continentelor, ci da si indicatii topografice privind interiorul acestor continente. Lanturile muntoase, varfurile, insulele, fluviile si platourile sunt insemnate cu cea mai mare exactitate.

Confirmand toate acestea si multe alte lucruri, cartografii Marinei Americane au ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Columb a avut o harta in calatoria sa spre America, care arata coastele Yucatanului, Guatemalei, Americii de Sud pana la Stramtoarea Magellan si o mare parte a coastei Antarcticii.

2. Harta originala are cel putin 5.000 de ani, iar unele date arata ca poate chiar mai mult. Unele parti de uscat care apar pe harta sunt acoperite de gheturi de mii de ani.

3. Doar cartografi foarte experimentati din zilele noastre ar putea desena o harta cu un grad de acuratete atat de mare, si numai dintr-un avion.

Ca sa adanceasca misterul acestei harti, studii ale unor profesori ca Charles H. Hapgood sau Richard W. Strachan au aratat ca originalul hartii dupa care s-a inspirat Piri Reis a fost o fotografie aeriana de la o foarte mare inaltime, deoarece harta seamana perfect cu o fotografie a pamantului realizata din satelit, unde, datorita formei sferice a Pamantului, continentele situate mai departe de centrul imaginii “aluneca in jos” , la fel ca pe harta lui Piri Reis.

Capitanul Mallery sustine de asemenea ca harta nu se putea realiza decat dintr-un aparat de zbor, fiind prinse pe ea piscuri muntoase din nordul Canadei si din Alaska care nu erau trecute nici pe hartile strategice ale Armatei americane. Pe langa asta, adauga el, “stiau sa calculeze longitudinea, lucru pe care noi inca nu il stiam acum doua sute de ani”.

Profesorul Charles H. Hapgood sustine ca deoarece calota glaciara a Antarcticii se presupune ca are 100 de milioane de ani, exista doua posibilitati asupra perioadei in care a fost facuta harta initiala: ori calota glaciara este de factura recenta, cateva mii sau zeci de mii de ani, ori originalul hartii a fost facut acum milioane de ani, cand inca omul nu exista.

Aceste doua prezumtii sunt respinse de comunitatea stiintifica, deoarece fiecare dintre ele ar da peste cap tot ceea ce credem noi ca reprezinta istoria umanitatii, de aceea harta lui Piri Reis este considerata doar o curiozitate, printre multe altele care ne-ar schimba poate sistemele de valori sau istoria.

http://piatza.net/hartile-amiralului-piri-reis-hartile-care-nu-puteau-sa-existe/