Au fost dintotdeauna fascinante si au trezit interesul oamenilor de stiinta, speologilor si, de ce nu, turistilor. Aceasta lume ascunsa in adancuri, se lasa "cucerita" de oameni doar in anumite locuri de pe Pamant. Pesterile descoperite pe intreaga Planeta sunt nenumarate si atractive (chiar si la noi unele pesteri rivalizeaza in frumusete). Construite in mod natural in spatiul subteran, oamenii de stiinta au putut studia conditiile climatice si viata animalelor din cele mai vechi timpuri, analizand fosilele si formatiunile din pesteri. Speologii, cei care se ocupa de descoperirea si studierea pesterilor, aduc noi dovezi ale acestor taine ascunse sub Pamant.

Pestera Mammoth (SUA)

Una dintre cele mai frumoase dar si mai lunga din lume, are 621 km de pasaje subterane si 116 m adancime. Nu doar lungimea a starnit curiozitatea oamenilor ci, mai ales, salile vaste si coloanele extraordinare create de-a lungul catorva milioane de ani. Pentru protejarea labirintului de pesteri, valea verde a raului si zonele deluroase din jurul ei, pestera Mammoth a fost transformata, la 1 iulie 1941, in Parc National, in felul acesta reusindu-se pastrarea unor specii de animale si plante aflate pe cale de disparitie. Printre cele mai impresionante coloane amintim Mammoth Dome cu inaltimea de 59 m, Frozen Niagara, Grand Avenue sau Cedar Sink, adevarate minuni. In aceasta pestera, speologii au descoperit peste 70 de specii de vietati aflate pe cale de disparitie dar si formatiuni de stalactite, stalagmite, helictite si ghips cu forme dintre cele mai variate.

Pesterile de gheata Eisriesenwelt (Austria)

Senzatia pe care o da interiorul unei grote inghetate nu are nimic comun cu o pestera normala. Suprafetele albe, cu forme stranii, a caror stralucire se schimba in functie de lumina soarelui, sunt ceva neobisnuit pentru noi, cei care nu suntem obisnuiti, cu astfel de peisaje. Aflate in muntii Tennengebirge din apropierea Salzburgului, formatiunile de gheata au o lungime de peste 40 km si sunt considerate de specialisti "cele mai intinse pesteri de gheata din lume". Adevarate palate construite in adanc de Mama-Natura.

Pestera lui Fingal (Scotia)

Este o pestera marina situata pe insula nelocuita Staffa din Scotia si este formata integral din coloane hexagonale de bazalt. Cu o intrare sub forma de arcada, umpluta cu apa de mare, i se spune ca este o pestera melodioasa. Ecoul valurilor ce se sparg capata in dimensiunea si forma boltita a acoperisului pesterii o maretie speciala, simtindu-te ca intr-o catedrala. De-a lungul timpurilor, pe sub arcada de la intrare in pestera lui Fingal, au pasit cu sfiala si curiozitate nume de seama, cum ar fi Jules Verne, poetii William Wordsworth si John Keats, lordul Alfred Tennyson, pictorul J.M.W. Turner, si, nu in ultimul rand, regina Victoria.

Pestera Jewel

Este considerata a doua mare pestera din lume, iar intrarea a trebuit sa fie marita prin explozie cu dinamita. Pestera Jewel a fost declarata monument national in anul 1908 dar de abia din 1939, stalactitele (cele mai mari din lume) au putut fi admirate de curiosi.

Pestera Skocjan

Este unul din cele mai mari canioane subterane din lume dar si un exemplu exceptional de frumusete naturala. Impreuna cu partea subterana a raului Reka, Skocjan constituie una dintre cele mai umede zone din Europa. Fiind un fenomen natural de importanta globala, Pestera Skocjan, in anul 1986 a fost trecuta pe lista patrimoniului national UNESCO. Lungimea pesterii este de 6,2 km, cu o latime ce variaza intre 10 si 60 m, inaltimea de 146 m si adancimea de 223 m. Cu cele 22 de cascade din interiorul pesterii si stalagmitele deosebite (cea mai mare masoara 15 m inaltime), Skocjan a devenit cunoscuta si recunoscuta.

Ne-am oprit in doar la cateva dintre impresionantele pesteri ale lumii. Formate de-a lungul miilor si chiar milioanelor de ani, aceste minuni ale naturii ascunse in adancuri, isi dezvaluie, pe cat se poate, maretia si fabulosul catre cei care isi deschid mintea si inima spre ele.

IOANA FLORIA


revistamagazin.ro

Simbol al puterii dar si al elegantei aristocratice, Palatul Versailles este cunoscut drept cea mai impunatoare si mai fastuoasa cladire de acest fel construita vreodata de un suveran. Se pare ca a constituit un veritabil model pentru toate capetele incoronate din Europa, cand puternicii conducatori au dorit sa-si inalte propriile resedinte. Palatul Versailles a devenit vestit datorita aspectului sau maret si rafinat in acelasi timp, datorita gradinilor sale de o frumusete unica, fantanilor si statuilor sale si, nu in ultimul timp, datorita interioarelor sale, o revarsare de bogatie si de arta. Dintre saloanele sale, impodobite cu tavane pictate de mari maestri, ornamente aurite, marmura si cristale de tot felul se detaseaza atat de cunoscuta "Galerie a oglinzilor", martora a numeroase evenimente istorice, locul in care s-au semnat pana aproape de zilele noastre documente de o importanta covarsitoare pentru batranul noustru continent.

Constructia ei si a celor doua saloane care o marginesc "Salonul Pacii" si "Salonul Razboiului" a inceput in 1678. Pe locul respectivei galerii era o terasa care lega apartamentul regelui de cel al reginei. In mijlocul terasei de pe care suveranii admirau gradinile, facute de marele arhitect peisagist Le Nôtre, se afla o fantana a carei apa inmiresma aerul.

Galeria a fost realizata printr-o munca asidua condusa de Hardouin-Mansart si Lebrun, ajutati de cei mai seama artisti ai epocii. Ornamentele creau un ansamblu unitar, glorificand atat eroii antichitatii, cat si victoriile militare ale lui Ludovic cel Mare. Terminata, ca si cele doua saloane in 1686, a devenit imediat un exemplu de arta decorativa in intreaga Europa.

Salonul Razboiului, care ocupa vechiul cabinet al regelui, este dedicat lui Jupiter si este consacrat victoriilor lui Ludovic al XIV-lea. Una dintre cele mai glorioase actiuni ale regelui, trecerea Rinului, este surprinsa de Coysevox intr-un basorelief impresionant reprezentandu-l pe monarh calare, medalionul parand a fi sustinut de doi captivi legati in lanturi. Putin mai jos intr-un alt basorelief al aceluiasi artist apare muza Clio scriind istoria regelui.

Scene din acesta stralucita istorie au fost reprezentate si pe plafoanele celor doua saloane, lucrarile fiind realizate de Lebrun, care a pictat de asemenea si boltile marii galerii inspirandu-se din aceleasi evenimente. Apar astfel imagini din razboiul din 1667-1668, din cel cu Olanda din 1672-1678 si din primii ani de domnie ai regelui.

Eleganta pilastrilor din marmura de Pirinei este subliniata de capitelurile prin care Lebrun a creat un nou ordin arhitectonic, inspirat, evident, de lucrarile antice ale marilor sai inaintasi. Maretia galeriei este amplificata de nisele impodobite cu statui antice si cele 27 de arcade cu oglinzi in fata celor 27 de ferestre deschizandu-se spre gradini. De aici numele de "Sala Oglinzilor". Spatiul pare mult mai larg iar minunatele gradini pot fi admirate pe ambele parti ale salii odata pe ferestre si odata in oglinzi. In aceasta sala aveau loc audiente importante, baluri si tot aici s-au desfasurat in 1770 o serie de solemnitati cu prilejul casatoriei Delfinului Frantei, viitorul Ludovic al XVI-lea, cu Arhiducesa Marie Antoinette.

In zilele noastre numai opt din vechile statui antice si-au regasit locul pe care l-au avut odinioara, iar celelalte busturi ale imparatilor romani provin din colectii regale particulare. Cat despre mobilier, in lipsa celui de argint din 1689, sau celui comandat de Ludovic al XV-lea, exista admirabile copii care nu diminueaza cu nimic maretia galeriei. Tot copii sunt in mare parte lustrele si sfesnicele uriase in care lumanarile s-au aprins intaia oara la celebra nunta a lui Ludovic al XVI-lea. De remarcat ca lampadarele nu au fost ridicate niciodata in timpul zilei ci au fost coborate astfel incat sa poata fi admirate tavanele. In Salonul Pacii, numit si Salonul Reginei exista o serie de picturi alegorice realizate de Lemoine si cateva de sculpturi plasate pe semineu si purtand semnaturi ilustre.

In 1786 Marie Antoinette voia sa schimbe decoratiile acestui salon considerandu-le prea solemne si demodate. Astfel plafonul pictat de Lebrun urma sa fie inlocuit cu unul reprezentand un cer populat de amorasi, dar regina nu a mai avut timp sa faca aceste transformari.

IRINA STOICA

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9444/7/

Terenul stancos fiind arid si brazdat de crapaturi, este evident ca apele circula undeva in adanc, in lungul unui sinclinal (o structura geologica in forma de copaie) si ajung intr-un loc. Dar unde? Aceasta intrebare i-a framantat mult pe geologi si pe geografi. Un raspuns a venit in chip neasteptat. In timp ce faceau o cale ferata la Sitorman, langa comuna Piatra, constructorii au fost nevoiti sa dinamiteze o colina calcaroasa.
Mare le-a fost mirarea cand, dupa explozie, au vazut cascandu-se un crater, in fundul caruia, cativa metri mai jos, lucea o apa. Zeci de bascule cu piatra au fost turnate acolo, dar in zadar: golul parea capabil sa ingurgiteze orice cantitate de balast. Inginerii au proiectat o deviere. Dar o noua bubuitura a avut ca rezultat deschiderea unei noi caverne cu apa. S-a facut un ocol si mai mare si astfel calea ferata a fost finalizata.
Dar, dupa cativa ani, terasamentul a inceput sa se taseze. Noi, speologii, stiam de ce: intre timp, patrunseseram cu echipament de scufundare in misterioasa cavitate. Nu uit plutirea prin bezna lichida, intr-o apa de cristal, survoland stanci pravalite si stalagmite. O pulbere argintie acoperea podeaua si peretii – praful timpului asternut de milenii in aceasta ruina netulburata.
Pe marginea celor doua vagauni a aparut o statie de pompare si s-a plantat o conducta de 3,5 km. Firma dorea sa exploateze 1.600 de metri cubi pe zi, un obiectiv foarte ambitios. Pentru a fundamenta regimul de exploatare, era nevoie de un studiu.
Si iata-ne din nou destramand intunericul cu farurile subacvatice. In punctul presupus a reprezenta amontele, am injectat o fiola cu fluoresceina. O „meduza“ verde-fluorescent si-a defasurat lenes tentaculele. Am revenit a doua zi si colorantul era tot acolo. Semn rau: inseamna ca apa nu se prea misca, deci nici vorba de rau subteran. Am revenit dupa o saptamana, apoi dupa o luna, dar situatia era neschimbata, indiciu ca nu exista o miscare detectabila, ca rezervorul este absolut static.
Dezolarea inginerilor era imensa, mai ales ca se cheltuisera deja foarte multi bani. Si atunci mi-am amintit de acele ape ce lipsesc din copaia calcaroasa. Exista o sansa ca pestera sa fie de fapt o fereastra deschisa spre misteriosul rezervor al Dobrogei Centrale. Singura metoda de a dovedi asta era un pompaj experimental.
Un grup de pompe Mamuth au extras din adanc 22.000 de metri cubi in cateva ore, adica de 7 ori volumul intregii cavitati explorate, fara ca nivelul din pestera sa scada. Proba a fost facuta. Proiectul a fost astfel finalizat, iar apa captata iriga culturi care, datorita calitatii ei, sunt considerate ecologice.
Apele carstice care strabat trasee subterane lungi sunt de calitate, pentru ca ele depun pe parcurs suspensiile si sarurile de prisos, iar o parte dintre bacterii mor. Daca hidrotehnicienii si-au luat partea, a ramas ceva si pentru speologi. In prezent, fragmentele de stalagmite extrase din galerie sunt studiate prin metoda de datare izotopica, dovedindu-se o buna cronica de informatie climatica. Ele probeaza ca pestera exista cu peste 600.000 de ani in urma, cand Dobrogea era un tinut ploios, iar Marea Neagra se afla la cote mult mai coborate. Dar asta e o alta poveste…
http://piatza.net/misterul-apelor-pierdute-din-dobrogea/

O resursă aproape virgină a litoralului românesc se găseşte nu pe uscat, ci în adâncuri. Este vorba de relicvele istorice şi de vasele scufundate ce zac pe fundul mării, care ar putea atrage scafandri pasionaţi de istorie şi arheologie din toată lumea.

Poteca tematică 12 Apostoli din Parcul Naţional Călimani a fost selectată printre cele mai frumoase 7 astfel de poteci din România. Aceasta va fi inclusă într-o broşură de prezentare a celor mai bune astfel de poteci din România şi va fi promovată la Târgul de Turism al României 2011, ediţia de toamnă, ce se va desfăşura în Bucureşti în perioada 03-06 noiembrie.

Promovarea celor mai frumoase poteci din România

Nu există la noi în ţară munte mai cântat de poeţi şi mai înţesat de poveşti decât Ceahlăul. Legenda Dochiei, Panaghiei, Pietrii Teiului, Stanilelor, Vârful Toaca, Pietrei Ciobanului sunt doar câteva dintre frumoasele poveşti cu care ne întâmpină bătrânii de la poalele muntelui Ceahlău.

http://www.financiarul.ro/2011/06/09/cel-mai-periculos-loc-turistic-din-lume-galerie-foto/