Locul cel mai bun în care sã te afli în situatia celui mai rãu scenariu , un sanctuar in care iti gaseai linistea.

În timpurile medievale se numea donjon. Secolul 20 a dat nastere adãposturilor pentru bombardamente, care au evoluat în adãposturi contra uraganelor. Acum, chiar si Casa Albã are o camerã pentru situatii de urgentã – un complex sigur, dotat cu aparaturã de înaltã performantã, amplasat în subsolul clãdirii, care a functionat încã din perioada administratiei Kennedy.

În film, camera de refugiu este formatã din 4 pereti de beton, o linie telefonicã ascunsã care nu este conectatã la linia principalã, un sistem propriu de ventilatie si un perete de monitoare pentru supraveghere care acoperã aproape fiecare ungher al casei – toate fiind protejate de lumea de afarã, dupã cum stim cu totii, de o usã impenetrabilã fãcutã din otel masiv.

Meg Altman (JODIE FOSTER) si fiica ei Sarah (KRISTEN STEWART) se mutã într-o casã mare, veche, dotatã cu o camerã de refugiu, nestiind cât de repede vor avea nevoie de ea. Însã când trei bãrbati pun la cale o pãtrundereprin efractie în toiul noptii, Meg si Sarah se adãpostesc în camera de refugiu nerealizând cã însãsi camera este tinta lor… si spãrgãtorii vor face tot posibilul sã intre înãuntru

Arheologii se aventurează în hăţişurile periculoase din interiorul pădurilor tropicale peruane, pentru a salva morminte străvechi şi nepreţuitele lor statui. „Los pinchudos“ se încăpăţînează să reziste peste veacuri, într-o oază aridă din jungla tropicală.

Umăr la umăr şi aproape goale, statui ca nişte gnomi au rezistat timp de veacuri la Los Pinchudos, un complex de nouă morminte din piatră şi ghips, zidite sus, într-o scobitură de stîncă, într-una din pădurile tropicale din nordul Perului. Sculpturile în mahon, înalte de jumătate de metru, au privit mute cum hoarde de hoţi se căţărau să jefuiască mormintele. Vandalii chiar au distrus una dintre cele şase statui neobişnuite, al căror organ bărbătesc viguros a inspirat numele de „Los Pinchudos“ („falusurile mari“, în argou). În 1980, cînd localnicii au adus cercetătorii în acest loc, mormintele erau aproape goale. Totuşi absenţa mumiilor nu l-a descurajat pe arheologul Warren Church, care lucrează de 19 ani ca să salveze Los Pinchudos şi să îi afle secretele. Se ştiu prea puţine despre triburile muntene care, în secolul al X-lea, au început să-şi croiască aşezări în jungla deasă de pe masivele dintre rîurile Marañón şi Hullaga. Incaşii îi numeau chachapoya, adică Oamenii Norilor. Deşi nu au lăsat în urmă un limbaj scris, au rămas de la ei nenumărate ruine de piatră în această sălbăticie verticală, năpădită de orhidee, fluturi şi jaguari, unde tufişurile dese şi ceaţa ascund cu totul prăpăstii abrupte. Timp de peste 500 de ani, chachapoya şi-au făcut satele şi ogoarele pe terase tăiate în abrupturi, au crescut lame şi porci de guineea şi s-au luptat între ei. În jurul anului 1470, incaşii au cucerit regiunea. În 1535, cînd au sosit spaniolii, supravieţuitorii chachapoya li s-au alăturat pentru a-i nimici pe incaşi, impresionîndu-i pe europeni cu vitejia lor în bătălie. Pînă la 1700, variola şi alte boli răpuseseră majoritatea populaţiei chachapoya.
Los Pinchudos reprezintă o verigă esenţială de legătură cu acest popor dispărut. Cercetătorii nu ştiu cine sînt cei înmormîntaţi aici, dar cred că mormintele seamănă cu ruinele chachapoya din apropiere, de la Gran Pajatén. Chiar şi prădat, situl mai deţinea artefacte seducătoare, cum ar fi bijuterii din scoici, ceea ce sugerează existenţa unor contacte cu populaţiile de pe coastă. Cele mai surprinzătoare sînt statuile.
Obiectele din lemn rareori supravieţuiesc în umiditatea ridicată a pădurilor tropicale. Cercetătorii consideră că prezervarea statuilor se datorează microclimatului arid al zonei unde se găseşte situl. Mormintele s-ar fi distrus poate fără ajutorul lui Church şi al expertului peruan în conservare Ricardo Morales Gamarra, care au restaurat fundaţiile erodate. Church crede că Los Pinchudos şi împrejurimile sale vor furniza volume întregi de informaţie despre această cultură dispărută.

Curtea Supremă din India întârzie deschiderea ultimei încăperi din templul hindus unde au fost găsite comori care ar putea valora cel puţin 20 de miliarde de dolari, scrie Bloomberg.

Instanţa doreşte să se asigure că descoperirile vor fi păzite şi conservate. Judecătorii s-au consultat cu autorităţile din statul Kerala şi cu descendenţii familiei regale Travancore, care controlează templul construit în secolul al XVI-lea. O decizie asupra deschiderii ultimei încăperi va fi luată pe 14 iulie.

O echipă de şapte investigatori a deschis cinci dintre cele şase încăperi ale templului, înainte ca instanţa supremă să intervină, ei găsind saci întregi de diamante, un lanţ de aur de 5,5 metri, mai multe statuete ale zeităţilor hinduse, dar şi 19 kg de monede preţioase.

Un avocat care locuieşte în apropierea templului Sree Padmanbhaswamy a cerut Curţii Supreme să intervină, pe motiv că descoperirile sunt "prost administrate".

"Toate bijuteriile şi monedele care sunt recuperate din templu reprezintă ofrande aduse zeilor de rege şi de rudele sale, cu diverse ocazii precum festivaluri sau zile de naştere", a declarat G.S. Pardeep Kumar, preşedintele unei organizaţii conduse de descendenţii familiei regale. "Palatul nu are niciun drept să ceară averea, nici măcar o monedă de aur", a asigurat Kumar.

Totuşi, avocatul fostului rege al Travancore-ului a declarat, în faţa instanţei, că membrii familiei regale nu cer bunurile, pentru că acestea aparţin lui Vishnu, una dintre zeităţile supreme ale hinduismului.