In lipsa d-lui Von Trapp copiii sunt initiati de guvernanta lor la cele mai nastrusnice aventuri, descoperind bucurii veritabile si incalcand regulile militaresti fixate de tatal lor. Acesta se intoarce impreuna cu logodnica sa, baroneasa Elsa Schraeder, si descopera cu uimire si nu reala placere influenta revolutionarei guvernante. In ciuda diferentei sociale dintre ei, Maria si capitanul se indragostesc insa tanara, nesigura de sentimentele sale, se intoarce la manastire dar nu pentru mult timp. Dupa plecarea Elsei la Viena, capitanul Von Trapp e liber sa se casatoreasca cu Maria.

Pe fundalul ocupatiei naziste, Von Trapp este solicitat sa intre in armata dar refuza si intentioneaza sa fuga iar singura modalitate de a se substrage presiunii este prin intermediul Festivalului de muzica din Salzburg la care participa alaturi de intreaga familie,cucerind publicul

Nu trece mult timp pana cand Maria se trezeste in mijlocul unei lumi intunecate, dominata de ura si certuri cu familia De Noir. Maria descopera ca ea este Printesa Moon si beneficiaza de ajutorul unor aliati destul de ciudati, fiind nevoita sa treaca peste mandria familiei ei pentru a descoperi secretele trecutului

Un omagiu mai degraba  decat o parodie la adresa serialelor de aventuri ale anilor 1930, “Indiana Jones si arca pierduta ii reuneste pe producatorul George Lucas (abia venit din “Razboiul stelelor”) si pe regizorul Steven Spielberg pentru un film care combina actiunea, efectele speciale si aventurile, condimentate cu un simt al umorului usor crispat.

Harrison Ford, in rolul care i se potriveste cel mai bine din intreaga sa cariera, este Indiana Jones, un profesor de arheologie pus la patru ace in timpul zilei, care petrece timpul liber cutreierand lumea in cautare de comori si obiecte de valoare — precum Racla pierduta a Legamantului (sipetul de aur in care se presupune ca Moise ar fi tinut tablitele de piatra pe care erau inscriptionate cele zece porunci). Din pacate, nazistii o cauta si ei, convinsi ca oricine o poarta cu sine este indestructibil. Cu clasica sa palarie de fetru, geaca si hainele botite, Indy scapa de un imens pietroi care se rostogoleste dupa  el intr-o pestera minata, fuge dintr-o groapa cu serpi, evita cativa banditi sinistri intr-o piata africana si atarna agatat sub un camion intro palpitanta secventa de urmarire prin desert. Acestea sunt numai cateva dintre scenele memorabile ale filmului. Dar energicul erou nu este un superman, asa ca ia bataie mai rau sau mai usor la fiecare colt.

“Indiana Jones” este un film de efect in multe privinte, nu doar datorita interpretarii briliante a lui Ford si talentului lui Spielberg de a intensifica actiunea si amuzamentul, ci si din pricina scenariului (scris de Lawrence Kasdan dupa o idee de Lucas) care este mai mult decat o simpla aventura traditionala. Protagonistul este un tip complicat,departe de perfectiune, care trece cu usurinta linia de demarcatie dintre furtul unor obiecte de valoare si protectia lor. Eroii negativi — indeosebi concurentul lui in ale arheologiei, Belloq (Paul Freeman) — nu difera deloc de el, decat prin motivatii (lacomia in locul dorintei de recuperare istorica). Eroina, Marion (Karen Allen), nu este nici ea tipica femeie oropsita, ci o tipa curajoasa, antrenata fizic, care (in cea mai mare parte a timpului) se poate salva singura si nu are nevoie de Ford

Aeroportul International Gardermoen situat la 48 km nord de Oslo, este principalul aeroport al capitalei Norvegiei, al doilea cel mai important aeroport din tarile nordice si al saselea din Europa. In 2010 pe aici au trecut 19 milioane de pasageri. In ziua de joi 24 martie 2011, intre orele 16.00 si 17.30 aeroportul a fost inchis datorita unui obiect zburator neidentificat. A fost o perturbare majora care a buimacit oficialitatile.

Obiectul a fost vazut prima data de membrii echipajului unui avion SAS, Boeing 737, in zbor de la Frankfurt spre Oslo. Era o vreme ideala, cu o buna vizibilitate; la mai putin de 60 de kilometri de aeroport, capitanul Johan Kylborn a vazut in fata un obiect care bloca aterizarea. Asa cum a declarat, „Sunt sigur ca era un soi de aparat de zbor. Avea aripi si cred ca era un planor, un deltaplan sau un avion ultrausor, dar mi-e greu sa spun mai mult”.
  

 Controlul zborurilor a confirmat ca nu este niciun avion in zona. Nu s-a putut lua nici contact prin radio cu presupusul pilot al obiectului. Boeing-ul a trebuit sa-si schimbe planul de zbor, ocolind spre nord-vest de Oslo, pentru a putea ateriza. Din cauza ca intrusul stationa exact in drumul avioanelor care urmau sa aterizeze, toate aceste zboruri au fost fie rerutate fie anulate. Practic, aeroportul Oslo a ramas inchis timp de 90 de minute.
  

 Purtatorul de cuvant Jo Kobro al aeroportului din Oslo a precizat ca obiectul a stationat in aer mai mult de o ora. „Dupa un timp se adunasera mai multe avioane venite la aterizare si a trebuit sa fie redirectionate spre Torp, Rygge (in zona Oslo, n.n.), Kjevik sin sudul Norvegieit, Fagernes, iar un avion a aterizat chiar la Stockholm”.
  

 Knut Morten Johansen, purtator de cuvant al companiei Scandinavian Airlines (SAS), a declarat retelei publice de radio norvegiene (NRK), ca intreruperea a cauzat o paguba de milioane de dolari. „Ca rezultat al incidentului, au fost afectate intre 60 si 90 de plecari si sosiri de avioane. Joi dupa amiaza este ceea ce noi numim varful, adica cea mai aglomerata perioada in cursul saptamanii”. S-a estimat ca 10-15 mii de pasageri au fost serios afectati. Efectele s-au extins si asupra sfarsitului de saptamana, cand, datorita intarzierilor, nu mai erau suficienti piloti odihniti.
  

 Ce putea fi misteriosul obiect zburator? Nici peste mai bine de o luna nimeni nu a reusit sa raspunda. Nici aeroportul Oslo, nici SAS, nici politia nu au identificat cine adusese acolo micul aparat de zbor.
  

 Autoritatea aeronautica civila Avinor a exclus dintru inceput ipoteza planoarelor, a deltaplanelor sau a avioanelor ultrausoare datorita duratei si altitudinii zborului, dar mai ales deoarece in acel moment viteza vantului era foarte mare.
  

 Oficialii aeroportului au luat legatura cu cluburile locale de aviatie usoara si deltaplanism, dar membrii acestora erau tot atat de buimaciti ca si autoritatile. Conform Federatiei Norvegiene de Sporturi Aeriene (NLF), Oyvind Ellefsen, membru al lotului national de deltaplanism si instructor in NLF, voia sa zboare in perioada respectiva dar n-a putut din cauza vremii nefavorabile. Si umiditatea era foarte mare. Dupa parerea lui niciun deltaplan sau planor nu putea ajunge atunci la altitudinea de 2400 de metri. Dar au fost intrebati toti deltaplanistii si planoristii notabili din Norvegia. Nici unul nu zburase in ziua aceea.
  

 Capitanul Kylborn vazuse in prealabil in aer si baloane meteorologice sau cu heliu, dar, asa cum a declarat, „acestea erau mult mai mici si nu aratau ca un aparat de zbor”; cat despre obiectul necunoscut a spus „sunt sigur ca nu era” balon.
   

Politistii au investigat cazul, dar fara succes. Ei au recunoscut ca nu dispuneau de mai multe date decat cele reproduse si de noi mai sus. „E cam inexplicabil”, este ca si cum ai cauta acul in carul cu fan – a declarat Morten Undlien de la postul de politie al aeroportului din Oslo. El regreta ca nu s-a folosit atunci elicopterul politiei pentru a vedea despre ce este vorba si eventual pentru a alunga intrusul.
  

 Merita sa reamintim cititorului ca, pe 7 iulie 2010, si aeroportul international din Hangzhou (China) a fost blocat timp de o ora, explicatia anuntata oficial fiind aparitia unui OZN. Din cauza acestuia au fost perturbate 18 zboruri si intarziati 2000 de pasageri; iar pe 11 septembrie, din aceleasi motive, a fost inchis, tot pentru o ora, aeroportul orasului Baotou din provincia chineza Mongolia Interioara.

DAN D. FARCAS

Desi, oficial, planeta noastra nu mai are „pete albe”, ramase necercetate de mintea iscoditoare a oamenilor, exista totusi milioane de kilometri patrati de pe suprafata ei inca neexplorati, dintr-un motiv lesne de inteles: se afla sub mari si oceane. Chiar daca, in ultimele decenii, pamantenii au reusit sa ajunga si pe fundul Gropii Marianelor, la peste 11.000 de metri adancime, ce au facut ei este, practic, o picatura in... ocean, intrucat adancurile ascund nenumarate mistere si, se pare, zacaminte de materii utile care ar putea fi exploatate. Primul pas in acest  sens a fost deja facut, de cercetatorii chinezi. 

    Dupa ce a cucerit spatiul, China isi indreapta iarasi atentia spre Pamant, mai precis spre marile si oceanele planetei albastre. Tara asiatica a lansat un ambitios program de explorare a adancurilor si recent a anuntat ca unul dintre submarinele sale cu echipaj uman, Jiaolong, a atins adancimea de 5.057 metri, in Oceanul Pacific. Anuntul vine la peste 50 de ani de cand legendarul batiscaf Trieste s-a scufundat in fosa abisala Challenger, cel mai adanc loc din Groapa Marianelor.
    

Cei trei membri ai echipajului, Tang Jialing, Fu Wentao si Ye Cong spera ca anul viitor sa coboare cu nava lor, avand aproape 8 metri lungime si o chila fabricata dintr-un aliaj special de titaniu, si mai mult, pana la 7.000 de metri. Daca acea scufundare va fi incununata cu succes, Jiaolong – submarin care a imprumutat numele unui dragon din mitologia chineza – va depasi recordul stabilit de batiscaful japonez Shinkai, care s-a scufundat, in urma cu cativa ani, pana la 6.500 de metri adancime. Directorul adjunct  al Administratiei Oceanice Chineze, Wang Fei, considera ca performanta atinsa de cei trei temerari este comparabila cu cea a programului spatial chinez, China fiind, dupa cum se stie, a treia tara din lume care a reusit sa trimita in cosmos o racheta de constructie proprie, avand la bord echipaj uman.

Oceanul planetar va deveni aproape in totalitate accesibil exploatarii

    „Triumful de acum va pava drumul pentru scufundarea la 7.000 de metri, pe care vom incerca sa o realizam in 2012. Scopul acestor testari este sa identificam problemele si defectiunile care pot surveni, la nivelul bordajului sau al aparaturii submarinului Jiaolong si de a imbunatati constant performantele acestuia.
    

La o adancime de 5.000 de metri, Jiaolong a trebuit sa reziste unei presiuni uriase, de 5.000 de tone pe metru patrat”, a precizat Wang. Scufundarea de saptamana trecuta, desfasurata in largul coastelor insulelor Hawaii, in apele internationale, a durat sase ore si reusita misiunii face ca 70% din suprafata oceanului planetar sa devina accesibila explorarii. Daca si scufundarea de anul viitor va fi incununata de succes, inseamna ca 99,8% din patul oceanic va putea fi cercetat. Anul trecut, Jiaolong reusise sa se scufunde doar pana la 3.600 de metri in Marea Chinei de Sud, unde a infipt, pe fundul apei, un brat robotic purtand steagul Chinei. Atunci, gestul a fost considerat provocator, intrucat zona respectiva, despre care se crede ca ar fi extrem de bogata in petrol si gaze naturale, este pretinsa nu doar de China, dar si de Taiwan, Filipine, Vietnam, Brunei si Malaesya.
    

De altfel, aceasta este, se pare, si adevarata miza a programului chinez de explorare a fundului marilor si oceanelor, in vederea descoperirii eventualelor bogatii subsolice aflate acolo. Pentru ca este cat se poate de clar ca, in perspectiva diminuarii tot mai accentuate a resurselor de materii prime exploatate de pe uscat, cine va stapani marile, cu bogatiile lor nestiute, ascunse sub milioane de metri cubi de apa, va stapani si Pamantul...

GABRIEL TUDOR