Filmul spune povestea evenimentelor din Noua Caledonie, din timpul atacului trupelor franceze pe insula Ouvea, unde un grup de rebeli kamak care luptau pentru independenta tineau ostatici un grup de 27 de jandarmi francezi. Scenariul se bazeaza pe amintirile fostului jandarm Phillipe Legorjus de la GIGN trimis sa conduca negocierile cu Alphonse Dianou , seful rebelilor. Filmul acuza autoritatile ca au preferat interventia in forta, in dauna dialogului. Jocurile sunt mai mult politice pentru ca actiunea se desfasoara intre doua tururi prezidentiale din aprilie 1988.

      

Concluziile savantilor – o harta facuta din avion sau alt aparat de zbor, o harta mai veche decat gheata care acopera Antarctica, o harta mai detaliata decat hartile tactice ale armatei americane, o harta pe care a folosit-o si Columb ca sa “descopere” America – o harta venita din adancurile istoriei umanitatii care ne poate schimba sistemele de valori sau istoria asa cum o stim.

Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul saisprezece, care avea ca pasiune colectionarea de harti de navigatie vechi. Dupa o batalie pe mare, amiralul a capturat cativa marinari dusmani. Unul dintre ei, ca sa scape cu viata, s-a laudat ca a fost pilot in flota lui Columb pe parcursul celor trei voiaje ale acestuia in Lumea Noua. Piri Reis, intotdeauna in cautare de noi informatii, l-a intrebat pe om daca Columb a descoperit Lumea Noua din intamplare sau stia ca exista pamant peste ocean. Pilotul I-a raspuns ca acesta avea o harta, a carui copie o detine si el, si pe care I-a inmanat-o amiralului.

Acesta, folosindu-se de ea si de colectia lui de harti antice, a desenat o harta a lumii in 1513. Aceasta este povestea hartii lui Piri Reis, mai mult sau mai putin romantata. Surprizele si semnele de intrebare de-abia acum incep.
In 1929, un grup de istorici, cercetand sectiunea haremului Palatului Topkapi din Istambul, au gasit aceasta harta intr-o gramada de moloz. Istoricii au fost uimiti cand au descoperit ca harta prezinta clar coasta de nord si de sud a continentului american. Si mai uimiti au fost sa descopere pe vechea harta facuta la 1513, continentul Antarctica, care nu a fost descoperita pana in 1818.

In 1953, un ofiter al marinei turce a trimis harta lui Piri Reis Inginerului sef al Oficiului Hidrografic Naval al Statelor Unite. Pentru a o cerceta, acesta i-a cerut ajutorul capitanului Arlington T. Mallerey, cu care mai colaborase, o autoritate in materie de harti antice. Raportand harta la cele existente, aceasta nu numai ca s-a dovedit a fi perfecta, dar chiar a mai adus corecturi hartilor moderne. De exemplu, pe harta lui Piri Reis, Groenlanda e reprezentata prin doua insule separate.

Aceasta informatie a fost confirmata recent de un explorator polar francez, care a descoperit cu ajutorul sondelor ca sub stratul de gheata sunt intr-adevar doua insule. In Antarctica, prin acelasi procedeu s-a descoperit ca sub calota de gheata exista vaile si muntii descrisi de harta lui Piri Reis, deoarece harta reproduce nu numai conturul continentelor, ci da si indicatii topografice privind interiorul acestor continente. Lanturile muntoase, varfurile, insulele, fluviile si platourile sunt insemnate cu cea mai mare exactitate.

Confirmand toate acestea si multe alte lucruri, cartografii Marinei Americane au ajuns la urmatoarele concluzii:

1. Columb a avut o harta in calatoria sa spre America, care arata coastele Yucatanului, Guatemalei, Americii de Sud pana la Stramtoarea Magellan si o mare parte a coastei Antarcticii.

2. Harta originala are cel putin 5.000 de ani, iar unele date arata ca poate chiar mai mult. Unele parti de uscat care apar pe harta sunt acoperite de gheturi de mii de ani.

3. Doar cartografi foarte experimentati din zilele noastre ar putea desena o harta cu un grad de acuratete atat de mare, si numai dintr-un avion.

Ca sa adanceasca misterul acestei harti, studii ale unor profesori ca Charles H. Hapgood sau Richard W. Strachan au aratat ca originalul hartii dupa care s-a inspirat Piri Reis a fost o fotografie aeriana de la o foarte mare inaltime, deoarece harta seamana perfect cu o fotografie a pamantului realizata din satelit, unde, datorita formei sferice a Pamantului, continentele situate mai departe de centrul imaginii “aluneca in jos” , la fel ca pe harta lui Piri Reis.

Capitanul Mallery sustine de asemenea ca harta nu se putea realiza decat dintr-un aparat de zbor, fiind prinse pe ea piscuri muntoase din nordul Canadei si din Alaska care nu erau trecute nici pe hartile strategice ale Armatei americane. Pe langa asta, adauga el, “stiau sa calculeze longitudinea, lucru pe care noi inca nu il stiam acum doua sute de ani”.

Profesorul Charles H. Hapgood sustine ca deoarece calota glaciara a Antarcticii se presupune ca are 100 de milioane de ani, exista doua posibilitati asupra perioadei in care a fost facuta harta initiala: ori calota glaciara este de factura recenta, cateva mii sau zeci de mii de ani, ori originalul hartii a fost facut acum milioane de ani, cand inca omul nu exista.

Aceste doua prezumtii sunt respinse de comunitatea stiintifica, deoarece fiecare dintre ele ar da peste cap tot ceea ce credem noi ca reprezinta istoria umanitatii, de aceea harta lui Piri Reis este considerata doar o curiozitate, printre multe altele care ne-ar schimba poate sistemele de valori sau istoria.

http://piatza.net/hartile-amiralului-piri-reis-hartile-care-nu-puteau-sa-existe/

Despre trovanti s-au spus multe: ca sunt de origine extraterestra, ca e bine sa te porti frumos cu ei fiindca altfel se pot razbuna. Oamenii sunt sfatuiti sa ii ude, pentru ca acesti bolovani misteriosi sa creasca si sa evolueze.

Pietrele care cresc singure pot fi vazute in Costesti-Horezu, jud. Valcea, pe soseaua ce leaga Rm. Valcea de Tg. Jiu, intr-un muzeu in aer liber si in com. Maldaresti din apropiere. Unele teorii sustin ca trovantii s-au format in urma seismelor cu intensitati relativ mari. Cu cat socurile au fost mai puternice si numeroase, cu atat s-ar fi obtinut o sfera mai bine conturata. La Costesti insa, s-a remarcat o particularitate ce poate reprezenta un unicat la nivel mondial. Este vorba de prezenta unor trovanti foarte mici pe suprafata altora mai mari. Alti specialisti considera ca trovantii ar face trecerea de la regnul mineral la cel vegetal. Geologii afirma ca rocile ar fi rezultatul unor cimentari care au avut loc cu milioane de ani in urma, insa procesul nu e bine cunoscut.

Cercetatorii sunt depasiti de misterul pietrelor adunate ca intr-un muzeu si ridica neputinciosi din umeri atunci cand trebuie sa explice aparitia, cresterea si inmultirea trovantilor. Trovantii au niste prelungiri ce pot fi considerate radacini. Daca sunt taiate, sectiunea arata precum cea a unui trunchi de copac cu inele colorate. în urma cu peste sase milioane de ani, zona pe care cresc trovantii arata cu totul diferit fata de azi. Spatiul respectiv era ocupat de o delta, iar actuala cariera s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de pe continent.Conditiile esentiale de formare a trovantilor ar fi urmatoarele: existenta unor sedimente nisipoase ori prezenta unor fluide carbonatice în nisipuri- sustin geologii. Bolovanii ciudati sunt aproape identici, iar dimensiunile lor variaza de la cativa milimetri la zece metri.

Stranietatea acestor pietre este determinata de formele aproape identice, pentru ca, in natura este aproape imposibil sa gasesti doua pietre la fel.Trovantii au doua forme de baza: sferica si elipsoidala. Forma se poate complica, iar atunci, pietrele arata precum cifra opt. Trovantii au inceput sa rasara de peste tot, nu numai in zona muzeului. Ii gasesti pe marginea drumului, la temeliile caselor si chiar prin Bucuresti, ca ornamente in casele turistilor. Formele deosebite ale trovantilor, denumiti popular balatruci sau dorobanti au impresionat oamenii de ani buni. Pe vremuri, in Transilvania, existau cimitire vechi, unde trovantii erau asezati la capataiul mortilor. Zamisliri de nisip, formate prin compactarea acestuia in urma unor puternice seisme, trovantii de Costesti (li se mai spune si balatruci) sunt considerati a fi cele mai mari formatiuni geologice de acest tip din lume. In jurul lor s-a construit o adevarata mitologie: se spune ca aceste pietre ar fi vii si ca ar avea puterea de a influenta viata oamenilor.

In zona, aproape ca nu este casa in ograda careia sa nu existe cel putin un trovant. Oamenii locului se impart in doua categorii: cei care personalizeaza pietrele bizare si cei care prefera sa nu stie de existenta lor. Povestile se transmit insa din generatie in generatie.Din pacate, multi localnici nu-si dau seama de comoara de langa ei. Au distrus multi trovanti pentru constructii. Minunati de straniile formatiuni, unii sateni au luat trovantii din muzeu si si-au populat gradinile, pentru a le aduce noroc.

Cu toate astea, pietrele aduc stari ciudate. Unii sateni spun ca nu se simt bine in preajma lor, ca acestea sunt lasate de extrateresti. De aceea, e bine sa le vorbesti frumos, prieteneste, altfel se razbuna si-ti fac rau. Nenorocirea, pentru muzeul cu pietre stranii de la Costesti, este ca multi turisti pleaca acasa cu trovanti ca amintire sau distrug, din neglijenta, minunatele exponate ale naturii. Autoritatile locale din Costesti au decis sa ia masuri pentru conservarea Muzeului Trovantilor. Obiectivul turistic, neglijat ani de-a randul, a fost inclus intr-un proiect cu finantare PHARE, program care vizeaza refacerea infrastructurii turistice din zona Horezu.

In acest scop, Uniunea Europeana va pune la dispozitie peste 4 miliarde de lei vechi. O parte din acesti bani vor folosi la reabilitarea muzeului, dar si pentru construirea unei parcari in zona. Diversitatea de forme si marimi a trovantilor, gingasia si naturaletea pietrelor tacute care cresc dupa ploaie ( la patruzeci de minute dupa ce ploua, nisipul se transforma in piatra ), ne duc cu gandul nu la opere de arta create de oameni, ci la cele sase zile de munca prestate de Dumnezeu in folosul omenirii …



http://piatza.net/trovantii-din-valcea/

Multi au visat sa zboare in jurul Pamantului, sa scape de platosa grea a atmosferei si gravitatiei tereste, dar doar cativa privilegiati au avut aceasta sansa. Si performanta astronautilor a fost posibila doar datorita eforturilor si logisticii uriase ale marilor agentii spatiale, fie ele rusesti sau americane. Iata acum o alta premiera, care reaprinde dorinta de a zbura in Cosmos a turistilor spatiali: zborul privat in jurul Pamantului. Lansarea care trebuia sa se intample pe 19 mai a.c. fusese anuntata drept primul zbor privat in jurul Pamantului, numai ca evenimentul a fost zadarnicit din pricina unei defectiuni tehnice.

Lansarea a trebuit amanata datorita faptului ca unul dintre motoare nu functiona la capacitate maxima. Reusita deplina avea sa vina marti, 22 mai, cand SpaceX a devenit prima companie privata din lume care sa trimita un vehicul spatial spre Statia Spatiala Internationala (SSI), pana acum, misiunile spatiale fara echipaj uman la bord fiind efectuate de agentiile guvernamentale.

O era noua a tehnologiei spatiale

In ziua premierei mondiale o racheta Falcon 9, apartinand companiei private SpaceX, a plasat in spatiu o capsula Dragon, punctul de lansare fiind baza aeriana Cape Canaveral din apropierea Centrului Spatial Kennedy din Florida. Nu este mai putin adevarat ca la aceasta premiera s-a asociat si NASA, ca agentie guvernamentala, fara de care nici un zbor spatial nu este posibil in SUA.

A doua zi, pe 23 mai, capsula Dragon, cu o greutate de 6 tone, o lungime de 5,2 metri si un diametru de 3,6 metri, s-a conectat cu succes la ISS. Elok Musk (40 de ani), patronul companiei SpaceX promisese ca va continua sa incerce chiar si in cazul unui esec. "Atentia provocata de aceasta misiune creeaza asteptari foarte mari, chiar daca va fi doar un zbor de testare, consecintele unui esec ar putea fi considerabile", afirma si John Logsdon, fostul director al Space Policy Institute de la Universitatea George Washington, colaborator apropiat al NASA.

NASA pariaza mult pe reusita SpaceX, intrucat agentia spatiala americana conteaza pe sectorul privat - cu care a incheiat parteneriate pentru a prelua stafeta dupa retragerea din circulatie a navetelor spatiale americane, in iulie 2011 - pentru a transporta inca din acest an si la costuri mai mici materiale si provizii la bordul ISS si, ulterior, astronauti, incepand din 2015. Interesul si nerabdarea sunt explicabile, deoarece NASA depinde exclusiv de capsulele rusesti Soyuz pentru care plateste cate 50 milioane de dolari pentru fiecare loc la bordul acestor vehicule. In plus, pentru misiunile de aprovizionare, SSI depinde de vehiculele automatizate de tip cargo rusesti Progress, europene (ATV) si japoneze (HTV), care sunt create pentru a fi folosite o singura data si care la finalul misiunii se autodistrug, arzand la reintrarea in atmosfera terestra.

Capsula Dragon a firmei SpaceX, care poate transporta pe SSI o incarcatura utila de sase tone, este reutilizabila, ea se poate intoarce pe Terra cu o incarcatura de trei tone, costurile de operare fiind in aceste conditii mult mai mici. Contractul de 1,6 miliarde de dolari incheiat cu NASA, prevede ca SpaceX sa efectueze 12 misiuni de aprovizionare a SSI pe parcursul a patru ani. La conferinta de presa organizata dupa lansarea cu succes de pe 22 mai, Elok Musk a tinut sa aminteasca, pe langa onoarea de a fi colaborat cu NASA si cu cei 1.800 de angajati ai SpaceX, faptul ca este cea de-a treia lansare consecutiva reusita de racheta Falcon 9 din totalul de 5.

Explicand semnificatia zilei de 22 mai, Musk a mai spus: "Misiunea marcheaza o noua era in explorarea spatiului. Poate fi comparata cu aparitia Internetului la mijlocul anilor 90, cand companiile private au intrat in ceea ce era o misiune a guvernului. Acest lucru a accelerat incredibil ritmul de dezvoltare pe piata a Internetului. Cred ca ne aflam in acelasi moment azi, in privinta tehnologiei transportului spatial".

Calendarul zborului

22 mai 2012: SpaceX lanseaza capsula spatiala Dragon cu o racheta Falcon 9 de la Cape Canaveral Air Force Station.

23 mai: Dragonul se inscrie pe orbita terestra si se indreapta spre SSI.

24 mai: Senzorii capsulei Dragon si sistemul de zbor sunt supuse unor teste complexe pentru a se determina daca vehiculul este pregatit sa se cupleze cu Statia Spatiala. Aceste teste includ manevre si verificari ale sistemelor de bord in momentul in care capsula se afla la 2,5 km de SSI.

25 mai: NASA trebuie sa ia decizia daca Dragonului i se permite sa se cupleze cu SSI. Obtinand aceasta aprobare, capsula se apropie si se cupleaza cu ajutorul unui brat robotic atasat de Statie, o operatiune care a cerut o maxima precizie.

25 mai-31 mai: Dupa andocare, astronautii din ISS au deschis trapa Dragonului si au avut timp de-a lungul celor sase zile sa descarce capsula transportand incarcatura in Statie si sa incarce Dragonul cu materiale de pe Statie pentru zborul de intoarcere.

31 mai: Dupa o misiune de aproape doua saptamani, Dragonul se desprinde de Statia Spatiala si se intoarce pe Pamant, aterizand in Oceanul Pacific, la cateva sute de kilometri vest de statul Carolina de Sud.

SSI este un proiect spatial in valoare de 100 de miliarde de dolari, finantat in principal de Statele Unite ale Americii si la realizarea caruia participa 16 tari. Statia este ocupata in permanenta de echipaje umane, din noiembrie 2000. ISS se afla pe orbita terestra la o altitudine de 350 de kilometri, efectuand o rotatie completa in jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigand cu viteza medie de 28.000 de kilometri/ora. Cantarind peste 408 tone, ISS ofera un spatiu locuibil echivalent celui dintr-un avion Boeing 747.

GEORGE CUSNARENCU
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9480/20/

Atacurile sinucigase organizate de Marina Imperiala Japoneza in anii 1944-1945 au reprezentat ultima incercare disperata de a opri fortele aliate sa distruga rezistenta japoneza din Pacific. Motivatiile acestui mod de agresiune sunt de natura strategica dar si spirituala, fiind considerate acte de eroism suprem pentru patrie, in spiritul religiei shintoiste. Fiecare pilot-kamikaze citea un poem al mortii conform Codului Onoarei Samurailor, "Bushido", care cerea o moarte demna.

Sacrificii cu eficienta redusa

Termenul de "kamikaze" are conotatii optimiste, caci inseamna "vant favorabil" si a aparut dupa ce taifunul a oprit flota mongola a lui Kublai Han sa invadeze Japonia (1274 si 1281). Dar in ultimii doi ani ai razboiului, fortele japoneze s-au vazut depasite la toate capitolele de catre Marina si Aviatia americane. Si asta pentru ca progresele industrial-militare din SUA erau net superioare celor din Imperiul Nipon. Prima propunere de folosire a kamikazelor a facut-o capitanul-pilot Motoharu Okamura, in 1944, care spunea ca albina moare dupa ce inteapa si de aceea "vom crea un roi de albine". In 1945, Okamura s-a sinucis constatand sacrificiile inutile ale tinerilor japonezi.

"Roiul de albine" gandit de Okamura a fost alcatuit, in mai multe valuri (1944 si 1945) din peste 2.800 de kamikaze. }intele principale erau portavioanele SUA, flota britanica, submarinele si torpilele, dar si navele comerciale aliate. Chiar si astazi continua evaluarea acestor atacuri, impotriva carora fortele aliate au stiut sa desfasoare baraje tactice eficiente. "Japonologii" cei mai numerosi estimeaza ca numai 14 la suta dintre avioanele sinucigase au trecut de radare si de tirurile aliate. In total, japonezii au distrus 34 de nave, au avariat 368, producand 4.900 de decese. Doar 8,5 la suta din tintele atinse au fost scoase din lupta, ceea ce demonstreaza ca masurile de autoaparare (prin blindaje speciale) au functionat. Pe de alta parte, chiar si liderii niponi au recunoscut ca pregatirea valurilor de voluntari pentru misiuni kamikaze era inferioara pilotilor americani si britanici. Entuziasmul recrutilor n-a fost suficient. Foarte multi au fost doborati in zbor, surprinsi de radarele zburatoare si tehnica de lupta a bombardierelor tip "B 29" (foarte suple in manevre, in pofida greutatii).

Cel mai mare val de kamikaze a fost cel din aprilie-iunie 1945, Batalia pentru Okinawa. Atunci, 1.465 de kamikaze au produs cele mai mari daune fortelor navale aliate. Dar "roiul de albine ucigase" ataca in disperare si nici o tinta majora (portavion, crucisator sau distrugator) nu a fost distrusa la Okinawa. Au fost si cazuri exceptionale, cand piloti sinucigasi au blocat torpile care se indreptau spre nave japoneze. In culisele acestor atacuri haotice era o regula stricta: daca un kamikaze se intorcea la baza de noua ori, era impuscat de superiori. Sarmanii voluntari stiau ca mor si pentru binele familiilor lor. Ei erau infasurati cu steagul tarii si aveau medaliile de eroi la piept. Codul samurailor si patria erau mai pre-sus decat viata.

Adio Muntelui Fuji

Pilotii kamikaze obisnuiau sa treaca pe langa Muntele (sacru) Fuji (Insula Honshu) ca sa-si ia adio. Ei aveau un antrenament fizic foarte dur, dar si o pregatire sprirituala adecvata mortii pentru patrie. Imparatii Japoniei transformasera cultul Shinto intr-un cult patriotic care amintea sa samuraii isi faceau seppuku (harakiri) ca sa nu se predea. Loialitatea fata de imparat era uluitoare. Dar razboiul a aratat ca asta nu e suficient. Insusi imparatul Hirohito (1901-1989) a regretat ca nu a oprit kamikazele. Multi analisti japonezi au criticat si ei, dupa decenii, actiunile sinucigase.

PAUL IOAN
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9479/8/