Raportul UMMO si paranoia

Se vehiculeaza in anumite cercuri despre raportul UMMO, care ar sugera ca in lume exista extraterestri infiltrati printre noi si care ar fi realizat un raport cu privire la oameni. Pe deasupra, chiar si Papa stie de acest raport. Nu este de mirare ca acest zvon a iesit la suprafata pentru ca Vaticanul ascunde multe biblioteci misterioase despre care se spune ca ar ascunde documente ce pot schimba intreaga istorie a umanitatii. Bineinteles, de la aceste zvonuri si pana la inversunate teorii conspirationiste si de-a dreptul paranoia nu mai este decat un pas.

Trebuie stiut ca raportul UMMO sau Planeta Ummo, asa cum mai este cunoscut, reprezinta cel mai controversat subiect care implica OZN-urile si celebrii omuleti verzi din filme, acesta nefiind decat un experiment inselator. Ipoteza incredibila, insa irezistibil de fascinanta ridicase francezii si spaniolii la o stare de alerta nationala, cu gandul ca vor intalni cat de curand fiinte din spatiul cosmic. Aceasta poveste capata nuante de Codul lui DaVinci impletite cu Star Trek, insa nu este, in fond, decat o poveste a usurintei cu care mintea umana poate fi pacalita.

Pe undeva pe la jumatatea deceniului 1950-1960, Jose Luis Jordan Pena, un psihiatru spaniol, elaborase o teorie care spunea ca paranoia este mult mai raspandita in randul populatitei decat vor specialistii sa recunoasca. El credea ca paranoia se manifesta in cadrul populatiei si prin intermediul credintei in spiritism, astrologie, ingeri, demoni, farfurii zburatoare, spiridusi si alte fiinte mitice sau prin superstitii. Pe baza acestei supozitii, psihiatrul a ajuns la concluzia ca un total de aproximativ 80% din populatia globului sufera de paranoia. Cum ideile sale au fost considerate excentrice, ciudate si extremiste, Jordan a dorit sa le arata colegilor de breasla ca are dreptate si ca cel putin cei 80% din oameni sunt foarte usor de manipulat, colegii sai aflandu-se in cei 80 % din populatie, dupa spusele sale.

Raportul UMMO a fost de fapt excrocheria psihiatrului, un experiment care a reusit sa aduca rezultate mult mai mari decat se astepta chiar acesta. Excrocheria a creat panica si in randul celor mai reputati oameni de stiinta de la acea vreme, experimentul avand rezultate pe care psihiatrul nu avea cum sa le preconizeze. Gluma specialistului avea sa provoace o noua religie, ummonismul, care i-a atras pe multi oameni reputati si specialisti in diverse domenii, multi considerand ca documentele UMMO au fost chiar analogii reale ale operei lui Jeorge Luis Borges.

Pena si-a inceput planul referitor la Raportul UMMO lansand un zvon neadevarat cu privire la prabusirea unui OZN intr-o zona rau famata a capitalei Madrid. Pentru a da autenticitate spuselor sale si a crea confuzie si panica in randul populatiei, el a venit si cu dovezi palpabile: monstre dintr-un material plastic obisnuit care se foloseste in cazul programelor spatiale desfasurate de NASA si care era cu totul necunoscut in Spania. Ba mai mult, Pena a declarat ca a gasit bucata de obiect extraterestru el insusi la locul prabusirii si ca acesta are o compozitie chimica inexistenta pe Pamant, fiind deci de provenienta extraterestra. Avand calea pavata inainte, psihiatrul isi continua planul si dezvaluia identitatea rasei extraterestre vizitatore: ummitii, descendenti de pe indepartata planeta UMMO.
Mai mult pe dli.ro

Suprafata Lunii va fi analizata in vederea descoperirii semnelor unor civilizatii extraterestre demult disparute. Aceasta este initativa a doi oameni de stiinta de la Universitatea de stat din Arizona care au nevoie insa de fonduri in misiunea lor. Ei considera ca, prin analiza atenta a miilor de imagini care surpind suprafata selenara, pot fi identificate eventuale urme ale civilizatiilor extraterestre care ar fi strabatut sistemul nostru solar.

Profesorii Robert Vagner si Paul Davies spun ca, daca fiintele extraterestre au ajuns prin sistemul nostru solar, acestea ar fi lasat in urma lor anumite mesaje, ruine, instrumente, deseuri sau urme ale mineritului pe suprafata Lunii, aceste posibile dovezi putand fi vazute cu ajutorul unor telescoape performante si a navelor spatiale. Desi o astfel de operatiune ar fi costisitoare iar dovezile unei civilizatii extraterestre se pot lasa asteptate, cei doi spun ca, daca suprafata Lunii va fi analizata pe calculator sau cu ajutorul voluntarilor din intreaga lume, costurile ar fi mult mai mici iar o descoperire ar putea insemna un eveniment extraordinar pentru lumea astronomica.

Initiatorii proiectului sustin ca imaginile pe care le avem ale Lunii ar trebui analizate mult mai atent alaturi de celelalte date pe care oamenii de stiinta le-au obtinut in cadrul cercetarilor proprii pentru ca se poate ca acestia sa identifice semne ale interventiilor extraterestre pe Luna. Cei doi profesori din Arizona considera ca un astfel de proiect ar avea o functie complementara celorlalte proiecte care scruteaza spatiul pentru viata extraterestra.

Singurul autoportret al lui Leonardo da Vinci cunoscut universal este atât de valoros încât a fost scos din magazie pentru afişare publică doar de trei ori în secolul trecut, informează Daily Mail.

Experţii în artă se tem că autoportretul se va deteriora şi nu va mai fi posibil să fie restaurat pentru că a fost expus în condiţii jalnice. Desenul este realizat cu cretă roşie pe hârtie şi "suferă" de pete, care nu ar fi trebuit să fi apărut. Autoportretul lui Leonardo da Vinci a fost achiziţionat în 1839 de Regele Carlo Alberto de Savoy şi s-a aflat la Biblioteca Regală aproximativ 100 de ani.

În 1929, a fost scos din depozit şi atârnat pe un perete, însă, autoportretul a fost expus la lumina soarelui, ceea ce a cauzat deteriorarea şi au apărut pete. Când a fost expus din nou în 2006 şi în 2011, petele erau vizibile. În urma testelor făcute pe desen, s-a demonstrat că autoportretul este grav avariat şi deteriorat, iar restaurarea este "cel puţin delicată şi riscantă".

Autoportretul a fost realizat la început anilor 1500, când Leonardo da Vinci avea aproximativ 60 de ani. Experţii în artă susţin că orice expunere a desenului trebuie să fie de scurtă durată şi cu un număr limitat de vizitatori, pentru că, la fel ca un om bolnav, desenul lui Leonardo va avea nevoie de ceea ce experţii numesc "o lungă perioadă de odihnă".  jurnalul.ro

Cercetătorii încearcă de foarte mult timp să găsească în operele lui Leonardo da Vinci chipul artistului deoarece acesta nu a lăsat autoportrete, scrie Daily Mail.

Un istoric de artă susţine că a descoperit în "Cina cea de Taină" chipul lui Leonardo de două ori. Ross King face referire la un poem scris de prietenul artistului, Gasparo Visconti, în 1490, în timp ce Leonardo picta faimoasa pictură. În poem, Visconti face glume pe seama unui artist anonim pentru că s-a pictat în opere.

Potrivit lui King, Leonardo seamănă cu apostolii pictaţi şi are nas grecesc, barbă şi părul lung. În "Cina cea de Taină" Leonardo da Vinci ar putea fi apostolul Iacob (James the Lesser) şi apostolul Toma (Thomas).

Leonardo a pictat "Cina cea de Taină" pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano şi se găseşte în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. "Cina cea de Taină" este una dintre cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor.

“Când mi-a întins spaniolul posterul cu Gioconda pe masă, i-am zis: vino încoace să-l vezi pe Leonardo tânăr! Spaniolul a rămas blocat. Era mai şocat decât mine. A fost un moment de graţie. I-am mai arătat încă o dată: am rulat un pic posterul, în aşa fel încât să se vadă doar capul şi m-am dat doi paşi înapoi, în stânga. Pe măsură ce te dai înapoi, chipul Giocondei se transformă din femeie, în bărbat. Ai o Gioconda mai urâţică şi apoi, dintr-o dată, devine chipul lui Leonardo, tânăr. Nu e loc de dubiu, trăsăturile se văd foarte, foarte clar. Dacă priveşti posterul rulat din dreapta, îţi apare la fel, o femeie cu trăsături masculine, apoi devine jumate femeie, jumate bărbat. Probabil că de aceea a fost Gioconda atât de disputată în întreaga lume, fiindcă subconştientul înregistrează că ascunde ceva, ca e ceva în neregulă cu ea”, ne povesteşte pictorul slătinean Ştefan Stoenică, 57 de ani. S-a dus imediat cu descoperirea sa la autorităţile spaniole şi în câteva luni Registrul de Proprietate Intelectuală din Madrid a cercetat, a studiat, l-a verificat şi într-un final i-a acordat drepturi de proprietate intelectuală pentru descoperirea sa.

“Au mai spus şi alţii că Gioconda a fost bărbat sau că ascunde chiar autoportretul lui Leonardo, însă nimeni nu a demonstrat până acum. Toate au fost supoziţii, teorii. Ei bine, eu am reuşit să o demonstrez”, adaugă el. A fost mare tam-tam în cercurile de cultură din Madrid, după descoperirea sa. Pictori, critici, regizori, istorici şi pasionaţi au verificat şi ei cu posterul îndoit, să vadă dacă într-adevăr aşa e. Şi s-au convins pe rând, muţi de uimire, că da, din unghiul acela, Giconda parcă ar fi însuşi Leonardo.

“Am dormit în stradă şi prin şanţuri zile la rând, am mâncat la cantina săracilor”

Întâmplarea s-a petrecut acum şase ani, într-un mic atelier de pictură din Madrid, locul unde Ştefan decisese să-şi caute fericirea la vremea aceea. Îşi câştiga pâinea pictând pentru cei bogaţi. Norocul lui a fost că spaniolul care-l angajase să-i picteze tablouri uriaşe îi comandase o reproducere după Gioconda. Şi, ca să-i uşureze munca, într-o zi i-a adus în atelier posterul acela cu chipul Giocondei. Niciodată Ştefan Stoenică n-o studiase pe Gioconda ca toţi cei pasionaţi, cu migală, cu instrumente, obsesiv. N-avusese timp pentru asta, el, pictor simplu şi sărac, cu un destin ca-n filme. Nu-l interesa Gioconda, el avea alte griji mai importante: să supravieţuiască. Era pictor cu expoziţii în Slatina (Olt), lucrase ca miner şi ca strungar, apoi divorţase şi rămăsese fără nimic.

Citeste materialul pe jurnalul.ro

Un om cu un trecut sangeros ce trece in Mexic cu 2 milioane de dolari se trezeste atacat brusc in orasul El Fronteras.